Discurs pentru iubire
am crezut mereu în dragostea universală
că toate ființele au nevoie de grija divină
știu că lumea se înalță pe albastră spirală
că ploaia e sfântă și ne spală de vină
rugăciunea e un exercițiu al iubirii mele
mă rog să fie pace pe pământ ca în cer
să piară bolile tristeți gânduri rebele
armonii să dăinuie în oricare ungher
nu există adâncime în iubire fără sacrificiu
uneori este nevoie de renunțare profundă
este nevoie să inventăm câte un artificiu
detașați de orgolii secundă cu secundă
freamătă intens în mine mănunchiuri de raze
flori de lumină cuminți se așează în fraze
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Avem nevoie de iubire, ca de aer
Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Căci n-am fost învățați
Cum să iubim frumos,
Crescut-am ca florile între spini,
Printre suspine adânci
Si aplicați cu capetele in jos.
Avem nevoie de iubire ca de aer,
De îmbrățișarea ei divină,
Eternă floare vie, fără de pereche,
Azi în cotidian aproape o străină, bezmetică după noi senzuri...
Mergând prin ploi confuze,
acide si fără de lumină.
Avem nevoie de iubire, ca de aer,
De toate esențele ei înălțătoare,
Minuni cu vectori in valori mărețe;
Azi flămânzi după diverse, needucati cum suntem,
Orbecăim aiurea în marea-i căutare.
Avem nevoie de iubire, ca de aer,
Doar ea dă frumusețe vieții cu adevărat,
Să curgă din ochii lumii
Doar lacrimi de fericire,
Când ocolim marea sensurilor false,
Moartă mare, ce firea iubirii a denaturat.
Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Iubind, spiritul iubirii îl vom înălța,
Si Veșnicia fericirii va semna
În cer si pe pământ
Pacea în lume si armonia,
nemurirea.
poezie de Valeria Mahok (7 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru Univers
să fie pace și lumină în ceruri
să fie pace în adâncul pământului
să fie pace și lumină pe pământ
să fie sănătos pământul și toate ființele.
să fie credință înaltă în toate ființele
să fie iubire dumnezeiască în toate ființele.
să fie speranță în toate ființele
să fie fericire în toate ființele.
să fie armonie absolută în întregul Univers
așa să ne ajute Dumnezeu. Amin
roagă-te și tu pentru Univers și el se va îngriji de nevoile tale.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc ție, viață!
Avem nevoie de speranță,
De lumină, de credință și de viață!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...
Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri și de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieții-n miez de destine!
Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile ființei și de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!
Avem nevoie de simplitate și de noi,
De semeni răniți în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de șansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!
Avem nevoie de Dumnezeu și de iubire,
De toți cei dragi, de lacrima lor subțire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranță
În fiecare dimineață: "Mulțumesc Ție, Viață!"
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Notițele agendei
codrul amintirilor freamătă sub raze
emoții verzi ca brazii se înalță
pulsează iubirea în trupuri de fraze
printre versuri albe ploaia se descalță.
miracolul naturii îl trăiesc și eu
mi-au înmugurit zâmbetele pe buze
o stea a-nchiriat sufletul meu
nu i-am dat cerului sentimente ursuze.
galbenă bucurie să nu te usuci
ca frunzele din livada cu mere
din sfera soarelui să îmi aduci
lumină pentru clipe efemere.
hai fericire dă o raită prin mine
sunt o floare cu toamna în stamine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Susan: Am nevoie de fericire, romantism, iubire și am nevoie ca toate astea să vină de la tine.
Kelvin Moore: Tu ai nevoie de Iisus...
replici din filmul artistic Ziua îndrăgostiților
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism și frenezie
sărbătoresc viața în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colț de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.
se scurge prin artere dantelărie fină
împletește în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.
pe fuior albastru torc vise mărețe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ține de cald astăzi la bătrânețe
când fiece secundă o trec la tezaur.
universul iubirii e plin de povețe
îmi așează pe creștet o cunună de laur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul din grinzi
sunt în purgatoriu mă-ndrept spre lumină
exersând iubirea ca pe un mod de viață
crezând cu demnitate în crucea divină
raze de zâmbete port mereu pe față
uneori mă simt clopotul din turn
chem la rugăciune lumea mea mireană
stând mereu de veghe ca planeta Saturn
la armonia lucrurilor pe pământul strană
întorc cuvintele pe toate fețele
până când vor apărea niște oglinzi
să se oglindească-n ele toate stelele
care trimit aleanul pentru suferinzi
vreau să piară din lume urile belelele
cântecul meu răsună ca toaca în grinzi
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunde
Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Așa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veșnicia pe care-o aștept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,
Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,
Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,
Azi ești sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,
Schimb o secundă din infinit
Cu prețul de-a nu mai cunoaște, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te știu fericit.
Dar știu că nu poți veni către mine,
Mai știu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viața mi-a luat
Cu prețul enormului bine
Și al lumilor fără de tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie
Astăzi, îmbrac rochia din fluturi și din flori,
Vreau să închin un mic sonet iubirii
De dimineață, simt că vara-mi dă fiori,
Uit tristețea și deschid, larg, poarta fericirii.
Trăim murind, de parcă nici n-am fi,
Umblăm mascați, trișăm pe mâna noastră,
Avem nevoie de mângâiere-n fiecare zi,
Să vindece dureri și răni în noapte-albastră.
Avem nevoie de razele ce vin în zori,
Avem nevoie de ropote de ploaie la fereastră,
Avem nevoie de mari grădini cu flori,
Ce-au năvălit, nu-ntâmplător, în viața noastră.
Avem nevoie de tot ce-i pământesc,
Avem nevoie de tot ce-a fost și tot ce va veni...
Avem nevoie să auzim zilnic:,, te iubesc!",
Avem nevoie de dragoste în fiecare zi!
Eu am nevoie de tine dimineața-n prag,
Cum am nevoie de muzică, de dans și de povești.
Tu-mi ești și decât muzica mai drag
Pentru mine, muzica mea, tu ești...!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
auzi, privighetoarea cântă
și magnoliile au înflorit
sufletul fericit spre cer se avăntă
în ploaia de lumină primenit.
timpul umple albastră amforă
cu roua ghioceilor plină de parfum
surâsul curcubeului minune de metaforă
sensibilizează sufletul meu acum.
geografia iubirii s-a umplut de cocori
fluturii se zbat să iasă din coconi
îndrăgostiți cu brațele pline de flori
curtează fecioare ca niște baroni.
se celebrează dragostea în lumea largă
emoții erotice și prin mine aleargă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haine de lumină
În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem
vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai
în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim
vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt
toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină
curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt
El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire
haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea
ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi
din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim
curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde
fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia ploii
toată noaptea cântă broaștele pe lac
emit incantații ploaia să revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori și flori mor fără nicio vină.
atunci să vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri să răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulțească armonii de cleștar.
pe scenă intră vântul norii păstorește
minunații scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbește
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.
agheasma cerului glia o sfințește
mult mai profund ca un sobor de popi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu din asfințit
Urcăm scările dealurilor în căutarea fagurilor iubirii,
Ne așezăm la masa soarelui în scăunele de flori,
Ne iubim privind împrejur până în apusul amintirii,
Până clipele își destramă frumoasele culori.
Încercăm scara fericirii fără de sfârșit
Ori de câte ori în stomac fluturii aleargă,
Nu ne gândim să ne întoarcem de unde am venit,
Vibrația noastră este întreagă.
Am ieșit din mine scrâșnind în viteză,
Furtuna cu fulgere nu ne spală de păcate,
Lumea ne așează într-o mare paranteză
Socotind fericirile clipei și visele deșarte!
Am urcat dealuri și ne-am iubit,
Exercițiu perfect vine din asfințit!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ultimul crez
vreau Hristos să mai transforme apa în vin
să înmulțească iar peștele și pâinea
să scoată din lume durere și chin
să umple cu minuni bezna, genunea.
fericiri de bogați să-mpartă la săraci
să vindece bătrânii triști și bolnavi
să curețe lumea de nebuni și draci
norii din suflete să nu fie gravi.
e nevoie de Iisus e nevoie de sfinți
să îmbuneze lumea plină de furie
nervi depresivi să scoată din minți
spiritul să simtă marea euforie.
nutresc o lume cu oameni cuminți
credința mea nu este o butaforie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare și tristețe,
ori am nevoie-așa să-Ți caut,
mai dulci ale luminii Fețe?
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
și parcă-mi piere viața-n mine,
ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol și mort sunt fără Tine?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Patimă înmugurită
fără iubire nu aș fi fost om
în brațele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.
muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.
fără iubire nu știu să trăiesc
emoțiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină și ție-ți dăruiesc
de tristețea neagră zilnic se dezleagă.
mă ning serenități din cerul amical
cu înălțări febrile pe extaz epocal.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului
în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalități împacă și produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.
cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veșnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.
cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil și altruist.
e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie de timp
Avem nevoie de timp pentru a crește și a descoperi că suntem tot mai mici,
avem nevoie de iubire pentru a înțelege că a dărui este mai înainte de a primi - o lege nescrisă,
avem nevoie de lumină pentru a ști unde să fugim din calea coșmarului întunericului din noi,
avem nevoie unii de alții pentru a realiza cât de neciopliți suntem cu toții,
da, cu toții
avem nevoie de Dumnezeu Creatorul cerurilor și al pământului pentru a ne lăsa ciopliți în chip de sfinți de mâinile nevăzute ale Marelui Sculptor.
Deși puțini înțelegem
și mai puțini acceptăm mustrarea cioplitorului
dar cei care rămânem până la capăt
vom vedea
în micimea noastră
că am fost mereu iubiți,
înconjurați numai de lumină.
Avem nevoie de timp pentru a transcende clipa
într-o eternitate.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie mi se pare că lumea are nevoie de teatru în perioada asta, că vine la teatru, uneori mai din snobism, alteori dintr-o nevoie reală. Dar e frumos că se umplu sălile și că stau totuși cuminți.
citat din Marius Manole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii în lumină
pe mine mă veghează un înger blond
mă mângâie pe creștet cu raze de soare
simt căldura lui ca o floare pe rond
tandru se ondulează pe-a vântului suflare.
sunt și entuziastă și plină de mirare
când îmi glăsuiește cu slove de aur
cu el nu simt amarul, stări de întristare
armonii în lumină strâng sublim tezaur.
îmi spune că viața este un dar divin
împreună petrecem ore de încântare
depănam amintiri la un pahar de vin
mirabila prietenie-i o binecuvântare.
revelații în lumină din ceruri revin
și ziua și noaptea trăiesc o fremătare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!