O iarnă abstractă

Trece încet o iarnă abstractă
Lupii uitaţi o hăituiesc
Iar vântul proscris
Are empatii încă virgine
Cu gheţurile topite
De dor.
Gerul scânteiază discret
Lumini care cântă
Abisale poeme
Grizonate de umbrele
Unor figuri de stil
Neînţelese.
Centenar şi consens
Iluzorii tendinţe de unitate
Şi zăpezi ca o avalanşă
Nebănuită
Ce trece încet
Ca o iarnă abstractă

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişte

De mâine
Sunetele muzicii vor amuţi
La cingătoarea pădurilor albe de iarnă
Vor trece prin sufletul meu
Ca nişte popoare năvălitoare
Printr-un hotar bântuit de năluci
Vor sfâşia gândul ce adulmecă stelele
Şi vor strivi iarba-ngheţată
Sub călcâiele reci
Te iubesc, îţi spune aripa de vânt
Mângâindu-ţi obrazul
Cu pulpanele-i răcoroase,
Te iubesc, îţi şoptesc
Florile de gheaţă topite în ferestre
Şi ploaia lipindu-se drăgăstos
De pieptul tău.
Te iubesc, îţi şopteşte, timpul
Dar eu....
Eu, cum aş putea să-ţi spun
TE IUBESC

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă, iarnă...

Mă înspăimânt că vine gerul
Şi mi-o-ngeţa... caloriferul.

distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi tai

o bucată serioasă de feri
cire şi mestec încet cu gândul dus
la tine eu ştiu că este iubirea
bucuria de a trăi sătul că mâine
nu mai există carnea vieţii
tai încet cu mâna tremurând
de fericire tai fericirea atent
să decupez bucăţi de suferinţă grea
mestec cu atenţie să nu muşc aiu
rea bucata tăiată e viaţa trăită
fără noroc luminează ochii mei
anost mai trece timpul când nu eşti aproape
înghit încet şi totul trece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de iarnă

Vântul iroseşte fiece silabă
Si alungă gândul intr-o noapte albă
Unde zbor de flutur te ademeneşte
Spunând că iubirea peste tot pluteşte.
Aripa pictată, fin, galben-maro
E la sindrofia unde eşti cadou
Pe nepusă masă, fără şerveţel
Unde vântul tainic este menestrel.

Ce inchipuire.... nopţile de iarnă,
Pun peceţi pe suflet, pansament pe rană,
Si trezită-n zori din aşa visare
Arde in fereastră ca o lumânare
Pâlpâirea zilei care luminează
Gândul tău cel tainic si iţi afişează
Zâmbet cu-ndrăzneală intr-o iarnă rece
Bucurând in suflet clipa care trece...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura abstractă

E-un peisaj? Sau e stihia
Furtunilor ce-nfruntă marea?
O fi portret, sau... -E hârtia
În care-a-mpachetat mâncarea!

epigramă de Mirel Gabor din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă abstractă

Arta abstractă nu este pur şi simplu o lipsă de realism. Este mai degrabă o reprezentare superioară a ceea ce este cu adevărat subiectul.

definiţie de Curtis Verdun
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea trece bariera concretului ca o putere abstractă, decimând, inexorabil, forţa atomilor universului. Spulberând creaţia, dar şi geniul arhitectului.

aforism de Gheorghe Mihail (2017)
Adăugat de Elena-Mona MIHAIL
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă abstractă

Arta abstractă este produsul celui fără talent, vândut de cel fără principii celui complet nedumerit.

definiţie de Al Capp
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim de centenar şi de unire

Vorbim de centenar şi de unire,
Având încă ţinuturi prin străini
Şi bocete-mpietrite a nemurire
Pe fruntea cu eterice... lumini.

Mâna-i întinsă, căutând hotare,
Pădurile de fum ascund dureri,
Iar lacrimile... şi-au săpat altare
Pe trupul ca o mare de tăceri.

Genunchii ard uitărilor păcatul
Şi hărţile... născute din blestem,
Ce-au fulgerat şi înroşit înaltul
Ruinelor... din care priveghem.

Vorbim de centenar şi de unire,
Însă întregitorii-au fost... răpuşi,
De trădători avizi de-mbogăţire
Ce ne-au vândut istoria... la ruşi.

Trecut-au anii... fără de socoată,
Vine un centenar cu-alte hotare,
Şi îmi doresc a mai vedea odată,
O Românie liberă... şi Mare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisă în tăcere

Am coborat încet pe o scară
Tristeţe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul să înflorească iară

Închisă într o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât

Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează mă si da mi putere
Te voi găsi iubire să fim amîndoi

Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăţi ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere

Imi trece n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvăşite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi aminteşte serele cu noi iubite

Tu timpule stai si mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor producători de umbrele

Chiar de nu-i deloc cârpită
Ploaia trece ca prin sită
Prin umbrela-acum plătită,
Care pare că-i găsită!

epigramă de Mircea Micle (noiembrie 1997)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapoviţa

suflă vântul, suflă şi suflă
toarnă ploaia, toarnă şi toarnă

şi răsuflă a greu şi răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă

arde soarele, arde şi arde
trece valul, trece şi trece

şi se rup ale inimii coarde
şi ninsoarea-i mai rece, mai rece

mor speranţe, speranţe, speranţe
vreme vine şi vine şi vine

albul iernii cu mii de nuanţe-i
tot mai lung între tine şi mine...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia serilor de iarnă

Ce magice sunt serile de iarnă
Şi ce pufos... sărutul de alint,
Când pasiunile, încep să cearnă
Aluzii... pentru visele ce mint.

Se risipesc tăceri înspre uitare,
Privirea verde, caută spre vest,
Iar clopotele bat... a provocare,
Încinsă... ca o formă de protest.

Azi, ninge impecabil, în poeme,
Cuvintele par gri, ca un blestem,
Ieşit din ipoteze... şi din scheme,
Din rame... secundare... şi sistem.

Încă mai viscolesc, plăceri rebele,
Se scutură pe tâmple... şi se-ntind
Pe trupul... ca o pulbere de stele,
La vremea neştiutului... colind.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

timpul nici nu există
este doar o noţiune abstractă
sau o unitate de măsură
ce delimitează un eveniment
de când s-a petrecut până s-a sfârşit

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calorii mă hăituiesc

Ah! ce friguri mă-nfăşoară,
Ce zăpezi de necuprins,
Nesfârşitu-i o comoară
Ca un dor de vise nins.

Sting în sânge, vitamine
Şi hormoni mă hăituiesc,
Vremea asta îmi convine,
Trebuie... să îndrăznesc.

Ah! ce pulberi de ninsoare,
Ce priviri dumnezeieşti,
Din mătăsuri... zâmbitoare
Mă provoci, mă ispiteşti.

Fulgi cad, destinul ninge,
Buzele-s... ca un festin
Ce adâncul ţi-l atinge,
Cu nectar şi flori de crin.

Ah! ce pasiuni nebune,
Ce furtuni, ce foc, ce vânt,
Sânul tău, iar mă răpune,
Iar mă culcă la pământ.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul tău

de dorul tău
mă sting încet şi în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greşesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munţii
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aş face înger,
să pot să-ţi fiu aproape
să pot să te ating
şi să-ţi şoptesc
că încă te iubesc...

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Şi peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se ştie din ce ţară,
Va fi un ger cumplit şi sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în braţe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, şi iute trece
Secundele se duc pe nesimţite în zbor.

Să mă aşez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îţi ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Şi toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De şoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din poveşti, în nopţile de iarnă,
Să îţi simt parfumul şi al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!