Aşteptând o naştere apocaliptică

copil cu trăsături arcuite şi dulci
lasă-mă să-ţi adulmec obrajii
buzele învelite în faşa surâsului
ochii ca două lacuri de jad
în care mă scufund
la ceremoniile mele brahmanice
odată cu întruparea ta
liniştea s-a aşternut peste lume
odată cu ţipătul tău surd
jonglerii s-au împăcat
cu obligaţia de a purta mereu aceleaşi polemici
mereu ivite în alte veacuri
copilule, în necopilăriile tale viitoare
nu uita că naşterea ta e prima piatră
a unui edificiu al păcii
iar umilii constructori nu se vor mai gâlcevi
ci îşi va ridica fiecare în tihnă propriul perete
privind însă spre acelaşi altar
copilule, vei închide ochii doar pentru a ierta
nu vei cunoaşte termenii permanenţei
şi, cu fiecare pas, în jurul tău
lucrurile vor rămâne neatinse
copilule, aşteaptă-mă să cresc şi vom uita amândoi
glasul invocărilor mele de acum.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile cu ochi senini

Copile cu ochi senini,
Tu iarăsi vii printre străini,
În peşteră de paie reci
Tu capul iarăsi ţi-l apleci.

Copilule cu ochi senini,
Tu iarăşi vii prinre străini,
Copilule cu suflet blând
Tu vii şi azi ca orişicând

De mii de ori, copil sărman
Tu vii în lume an de an
Dar totuşi tu copile blând
Tu vii şi azi ca orişicând

Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor
În ieslea rece te-ai culcat
Şi nimeni nu te-a legănat

Şi neştiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor.
La mii de uşi ai aşteptat

Dar nimeni nu s-a îndurat
Copil cu lacrimi pe obraz,
Cu bine răul să-l plăteşti
Să rabzi, să ierţi şi să iubeşti.

Să te jertfeşti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor
Copilule, sărman copil,
Curat ca roua din april.

De câtă vreme tu petreci
La uşa inimilor reci,
Dar câţi ţi-or mai descuia azi
Copil cu lacrimi pe obraji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu uita: nu uita: voi fi mereu lângă tine! Voi fi acolo, în aerul pe care-l respiri. Aşa că de fiecare dată când o să vrei să-mi vorbeşti, aşează-te undeva, închide ochii, şi caută-mă. Vorbim! Dar nu în limbajul cuvintelor. În tăcere...

citat din Tiziano Terzani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de copil

nu este fetiţa cu păr abanos
cu ochi verzi şi cămăşuţă înălbită
nu este o fetiţă din oraş
nici un fluture nici un hulub
este o floare
albă stăpână a tuturor păpădiilor
desculţe prin rouă în iarba dimineţilor de vară
venită de pe pământul desenelor
uşoară ca o respiraţie de copil
arată calea libelulelor sub reflectoare galbene străpunse de frunziş

în poiana ţesută între pânze de păianjen
cu atâta tandreţe copilule
te salută cu un fâlfâit de aripi din aer
derutate păsările contaminate de puful alb
de ce au tăcut greierii
ar fi trebuit să fie prezenţi la concert
să ţopăie la refren
în timp ce umbreluţe albe-secetoase
zboară într-un dans al corolelor
în cele din urmă cuibărite
uscate pe povârnişurile umede cu care se împrietenesc
pentru verdele anotimp nu plânge copilule
vine unul ce luminează

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme pentru mitul Dochiei

***

Ţinutul meu vă este cunoscut,
Eu am să pogor
în casa părinţilor mei,
nemişcat veghez rânduiala turmei,
fericit muntele ca un stihar
potoleşte setea unei zile din veac.

***

Nu te mira că faţa îmi este arsă,
doar soarele m-a privit
şi vântul brazilor m-a sărutat.

Fiicele mamei mele văzându-mă mai mică
m-au trimis cu oile pe stânci
şi rătăcesc zadarnic
culcată în ţărână – fecioară!

***

Frumoşi sunt obrajii tăi!
Glasul e cântec şi buzele sunt miere,
la sân ascunzi suspine
un foc nestins în apă vie.

De mă doreşti stăpân în casă
Tu caută mereu
Doar urma turmei mele
Unde voi fi vei fi şi tu
Şi rodul nostru va bucura pământul.

***

De vrei să-ţi fiu mireasă,
Tu să-mi aduci din munţi
acea frumoasă floare
ce creşte doar pe stânci,
să-mi fie părul rouă
şi trupul veşnicie.

***

Dorinţa ei îl face cerb,
săltând peste coline,
iar dragostea îi pune aripi
zburând peste munţii-nalţi
mereu şi mai departe
pierind în neuitat.

***

Vino vânt de miazăzi
şi tu vânt de miazănoapte,
dorul meu
peste lume să-l stârniţi...

***

În adânc doar eu,
cu tăria omului
inimă rănită.

Bătrână cu tălpile crăpate, Dochie,
te-ai reîntors printre noi,
sprâncenele s-au făcut arcuri de fag,
mâinile trunchiuri de piatră,
glasul s-a-nălţat hotar între cer şi pământ,
căutai iubitul rătăcit cu oile-n munţi.

şuieră munţii răbufniri de veacuri
muzici ciudate. Ninge,
apari sub fereastră,
presupun că plângi,
din fiecare lacrimă în părul albit
răsare o floare de colţ.

poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
De lucrurile care te-au făcut fericit
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
De falşii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ţi aminteşti
De cei care ţi-au fost loiali.
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
Binecuvântările primite zi după zi.

în binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind infinitul din ochii tăi

Cu prima picătură de lumină,
de culoarea mierii, ciclul a început,
îngerii ne veghează visul,
o înviere a două iubiri, una diurnă
şi una nocturnă, ispita lăstarului
fermecat de aroma de neuitat
a celor patru elemente,
şi bucuria cunoaşterii din fiecare
- foc şi briză, rouă şi pământ iubitor -.
Flori dornice să urce această fuziune
dansează, acum, cu salba de stele,
cu luna vibrantă
şi comete sfârâind trecutul,
cu galaxii întregi de foc
şi cerurile îngerilor luminoşi în zbor.
- Sunt mereu copleşit
de un fior sfânt când mă atingi
cu vibraţiile tale,
te sărut, acum, aici, în eternitate!
Martoră, luna
ne va binecuvânta sărutul,
aşezându-i cântecul
şi liniştea serii în inimile noastre.
- Privind infinitul din ochii tăi,
în cea de-a opta zi, totul dispare
- trecut, prezent sau viitor -,
îţi simt atingerea şi naşterea,
tu, fiică a cerului, locul tău
este chiar în adâncul meu,
adagio profund
din sunetele celor o mie de viori.
În adâncurile tale
m-am regăsit mereu,
o revelaţie a vieţii, să fii
şi să ştii că se manifestă liber!
Viaţa-i pustiul renăscut
la o fascinantă fereastră deschisă
spre descoperirea iubirii!
Punţi peste punţi
şi poduri peste universuri,
un curcubeu răsare
şi altul apare, dincolo,
în celelalte dimensiuni,
izvorul ce ţâşneşte în viaţa veşnică.

poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

ODIHNĂ...

Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunaţi
Şi care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustraţi.

Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele

Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ţi-aminteşti? Atunci…

Îmbrăţişarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să „TE IUBESC”.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul tău vorbeşte

în fiecare zi
îmi creşte pe buze
ca un cuvânt albastru
în care înoată dragostea
mai rămâne să traseze
drumul reîntoarcerii mele
şi să urmez orbeşte
fiecare centimetru de credinţă

ştiu pare absurd să întorc totul acum
dar aş vrea să ascult câtecul îngerilor
rezemată de tâmpla ta
şi cum noaptea ne înveleşte în vise
aşa să fie braţele tale
în jurul cuvintelor mele
ce se aruncă în gol

mi-e teamă uneori să nu pleci
atât de teamă
încât
pun piatră peste piatră
implorând timpul să-mi lase
clipele în care te ştiu aproape

Dumnezeul tău vorbeşte
de tine
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar fericit

Ridică-ţi ochii spre mine
lasă-mă să-ţi fur iarna din privire
şi s-o schimb cu puţina vară
ce mi-a rămas în suflet.

Ridică-ţi căpşorul spre mine
lasă-mă să-mi petrec degetele
prin părul tău ce-a prins iarna prea devreme
lasă-mă să îl împrimăvărez.

Lasă-ţi rujul să îşi găsească adăpost
pe obrajii mei,
iar eu voi face palat mâinilor tale
când am sa le opresc freamătul
între ale mele.

Şi-n zâmbetele ce vor urma
vom scrie basme ce se vor termina
doar fericit
Doar fericit.

poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino aici, prietene

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Şi de ce nu poţi să mai stai,
Lasă tot ce e trist în tine,
Vino aici, vino lângă mine.

Tu doar închide ochii
Şi lasă-te pe umărul meu,
Închide ochii
Şi lasă-mi mie tot ce e greu,
Prietene,
Hai vino aici.

Plânsul tău poţi să mi-l dai mie,
Îl primesc chiar cu bucurie,
Vom trăi totul împreună
Şi mereu vom trece de furtună.

Vino-aici, vei uita de patimi,
Lasă-mă să te şterg de lacrimi,
Tot ce vreau e să-ţi fie bine,
Vino-aici, vino lângă mine

poezie de Zoia Alecu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul mesaj

Se scurg zilele din viaţa ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul şi îndepărtatul meleag,
Voi locui şi eu, ca şi alţii ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele şi dragele, visele mele.

Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îţi vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd şi în braţe să te strâng?
Am să fiu mereu singur şi iubirea am să-mi plâng.

Ai fost în viaţa mea o apariţie divină,
Frumoasa mea blândă şi cuminte copilă.
Plec totuşi fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat şi cald simţământ omenesc.

Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Şi voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are şi un sfârşit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înţelegi şi să mă crezi.

Să-ţi rămân pe veci în amintirea ta aş vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Şi să-ţi aminteşti aşa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost şi rămâne... Cornel.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc

Să îţi învelesc sărutul
Şi obrajii cu amor,
Cerul fie aşternutul
Şi ca pernă un izvor

Ne vom rătăci prin stele
Îmbătaţi printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri

Amândoi, emoţii calde,
Ochii te vor căuta
În dorinţă să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,

Lasă-mă să-ţi fiu alesul,
Să-ţi fiu dansul infinit,
Să-ţi fiu inima şi versul,
Să fiu tot ce ţi-ai dorit

poezie de Adi Conţu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie doar de tine

Şi nu am nevoie de somnifere, tu eşti cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deşi te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ţinut cu capul în nori.
Şi nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, braţele tale ştiu cum să mă aline
Şi ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor şi plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiţi au trecut
Că ai fost motivaţia mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AM DALTUIT...

Am dăltuit în versul meu,
Imaginea frumos creată,
Rămasă în suflet mereu,
Pe care n-o uit niciodată.

Nu voi uita acele mângâieri
Primite de la tine-n dar
Le aştept şi azi, ca ieri
Depuse pe al dragostei altar.

Cum să uit calda-ţi privire,
Care sincer m-a uimit?
Aducând imensa fericire
Pe care tu mi-ai dăruit.

Însetat de a ta fiinţă,
Buzele mi s-au uscat,
Dar cu veşnică credinţă,
Ochii tăi nu i-am uitat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
De lucrurile care te-au făcut fericit
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
De falşii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ţi aminteşti
De cei care ţi-au fost loiali.
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
Binecuvântările care veneau zi după zi.
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Lucrurile care te-au întristat,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
De lucrurile care te-au făcut fericit
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
De falşii tăi prieteni,
Dar nu uita să-ţi aminteşti
De cei care ţi-au fost loiali.
Aminteşte-ţi mereu să uiţi
Necazurile prin care ai trecut,
Dar nu uita niciodată să-ţi aminteşti
Binecuvântările primite zi după zi.

în binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita

Prietene, nu uita al tău rost a-l căuta,
Trăieşte, munceşte, iubeşte şi visează
Şi teama de necunoscut numai aşa încetează,
În a ta călătorie, curajul să te însoţească,
Şi astfel vei dobândi implinirea sufletească.

Prietene, nu uita că -n al tău drum,
Vei întâlni vânt, furtuni şi ploi
Dar toate astea puteri sporite -ţi vor da
Şi-ţi vei găsi glasul şi-n ploaie a cânta,
Nebunia de unul singur de a dansa,
Şi speranţa că nu tot timpul va fi doar aşa.

Prietene, nu uita, caută şi caută mereu,
Să fii cât mai aproape de rostul tău,
Nu -ţi da voie ca frunza toamnei să te ofileşti,
Sufletul trăind în armonie să ţi-l întinereşti,
Alungă tristeţea ploii din mintea ta,
Să nu se instaleze prea mult liniştea.

Prietene, nu uita, alege pe cât poţi, doar bun să fii,
Dă întâietate şi curs simţirii inimii,
Să guşti mereu savoarea iubirii,
Ascult-o şi fredonează o dată cu ea,
Şi stropi de fericire în trup vor picura.

Prietene, nu uita, lăsă-ţi gândurile să zboare,
Înalţă-te cât mai sus odată cu ele,
Vei descoperi misiunea ta, adevărul din stele,
Şi năzuinţa ta de-o viaţă, dulcea libertate.
Fii încrezător în ziua ce va veni,
Ş toate gândurile rele se vor risipi.

poezie de Georgeta Ganea (22 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de voi...

Îmi mai târăsc un an din bătrâneţe...
Atâtea gânduri şi nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristeţe
Mereu mai ai o lacrimă de plans.

Şi nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniştea din casă
Şi pentru glasul porţii împietrit.

Mie dor de voi, să va mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Şi nu de grija nu ştiu căror bani.

Mă tem de ziua-n care o să pier
Şi n-o să fiti si voi alăturea.
Doamne, dacă mai eşti acolo-n cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

IV

Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

E iarăşi noapte şi iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aş vrea.
Te las şi iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce eşti astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in şapte veşnicii,
Te las, mi-e dor şi iar te chem să vii.
E tristă fără tine viaţa chiar şi în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost şi eşti al vieţii mele vis!

Ce n-am ştiut şi încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ţi se ia ce ai deja, şi-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Şi mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciş la Luna,
Doar ea e vinovată că viaţa mea nu-i bună.
Aş vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Şi să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".

Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbeşte sorţii tale, alintă-mă duios,
Şi nu uita că mai presus de toate şi de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.

Rămâi mereu ce eşti acum... iubirea mea,
de vrei!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!