Flori de câmp

Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniţă,
Le-aş culege-ntr-un mănunchi şi-aş face o coroniţă
S-o aşez pe fruntea-ţi dragă, să-ţi mângâi părul bălai,
Braţe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.

Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foşnească,
Cu-adierile-i uşoare vântul să ne răcorească.

Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul

Se îmbracă liliacul, în zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu îşi mai găseşte locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchinul vineţiu
Iar coroana-i e scăldată într-un mov liliachiu.

Înfloreşte liliacul, râde-n razele de soare,
Vântu-împrăştie miresme cu-adierile-i uşoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o linişte discretă,
Norocul să şi-l găsească într-o floare violetă.

Se-ofileşte liliacul, vânăt jar stins, trecător,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Şi-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai străluceşte, încă, în amurgul violet.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul

Se îmbracă liliacul... În zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu îşi mai găseşte locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchine vineţiu
Iar coroana e scăldată într-un mov liliachiu.

Înfloreşte liliacul... Râde-n razele de soare,
Vântu-mprăştie miresme cu-adierile-i uşoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o linişte discretă,
Norocul să şi-l găsească într-o floare violetă.

Se-ofileşte liliacul... Flori se-adună pe covor,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Şi-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai străluceşte încă în amurgul violet.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

-Ţi-ai dorit să-ţi fiu alături,
Să mă ierţi în astă noapte,
Sper că nu ai să mă-nlături
Că m-am dus în altă parte.

Mi-a căzut pe cap năpasta,
O iubesc, mi-e tare dragă,
N-am să uit pe lumea asta
Dulcele-i sărut de fragă.

Mă iubeşte, mă încântă,
În taină vreau să-i pătrund,
Dorurile mă frământă
Şi în visuri mă cufund.

Îi mângâi al ei contur
Să o fac şi mai frumoasă,
N-am s-o las, am să o fur,
S-o păstrez la mine-acasă.

Obosit, spre dimineaţă,
Ca-ntr-o stare de beţie
Am spus-o verde în faţă:
-M-am culcat c-o poezie!

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun

îţi spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?

în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aş vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?

le-aş arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aş arunca-n livadă, ascunse printre poame.

le-aş arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăşi la mine, nimic nu-i de găsit.

iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vară târzie

Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie şi dă săruturi florilor din grădiniţă.

Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroşit la faţă întărind a lui codiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă.

Un fluture se-odihneşte pe un fir de garofiţă,
Rândunica-nvaţă puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag şi-a primit nuntaşii gărgăriţa ştrengăriţă,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iubirea s-a tot dus...

Gând pribeag de altădată,
Nu-mi dai pace, te ţii scai!
Răvăşeşti liniştea toată,
Altă treabă tu nu ai?

Mă întorci în alte vremuri
Când iubirele-nfloreau,
Păsări ciripeau pe ramuri,
Văile vesel vuiau.

Sedimentele iubirii
Au rămas, doruri se scurg,
Îmi aduc liniştea firii
Luminând al meu amurg.

Alergam prin iarba deasă,
Te prindeam de subsuori,
În cosiţa ta frumoasă
Îţi prindeam cununi de flori.

Din cer limpede, senin,
Rază soarelui furam,
Din covor de farmec plin
Flori de câmp îţi dăruiam.

Vrăjile voiau să-mi fure
Greierii scoţând chitara,
Din adâncuri de pădure
Coborâse tainic seara.

În amurgul dispărut
Se-nălţase luna nouă,
Un sărut de ţi-am cerut
Tu mi-ai dat pe amândouă.

Şi iubirea s-a tot dus...
Să se-ntoarcă nu-i târziu,
Dorul încă n-a apus
Chiar de-i rece şi pustiu.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aştept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ţi cânt
În univers, purtaţi de vânt,

Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Şi-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna

Să văd ce vezi şi tu mereu
Să ştiu atunci când îţi e greu
Cu braţele să te-nconjor
Să-ţi fiu balsamul unui dor

Cu şoapte dulci să te alint,
Să-ţi mângâi părul de argint
Printre suspine să-ţi şoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!

poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândra mea

Să o vezi pe-a mea mândruţă ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrinţă şi maramă şi cu ie înflorată,
Când mă-învârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă şi bate opinca, în pământ se face groapă.

Pe fâneaţa-înmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul şi mi-i tare drag de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n braţe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potoleşte dorul.

Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiţă,
O ridic de subsuori şi ne dăm câte-o guriţă,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiţi că trăim în astă lume.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară seara peste râu

Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş,
Crâmpei de dor doineşte valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruş,
O salcie îşi plânge părul încurcat.

Lăstuni cuminţi se-ntorc în maluri, în culcuş,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş,
Crâmpei de dor doineşte valul înspumat.

Coboară seara peste râu şi peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuş,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuş,
Steluţe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

- Să vii în zori când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde şi călduţe,
Când boabele de rouă-mprăştie răcoare
Şi bolta-şi stinge-ncet şiragul de steluţe.

- Să vii pe la nămiezi pe arşiţă de soare,
Nu-ţi fie teamă că razele-s aşa fierbinţi,
Stârni-va vântul adierile-i uşoare
Şi lin ne-om undui pe-aripile-i cuminţi.

- Să vii la asfinţit când soarele apune
Şi ziua pleacă-ncet trăgând zăvor portiţei,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da şi mângâieri cosiţei.

Să vii în miez de noapte, pe lună de cleştar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopţii,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Să ne rugăm de fericire-n calea sorţii.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia-şi cântă dorul

E-mplinită primăvară, uşurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiţi caută să fure
Verdele mult aşteptat, să-l aştearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-şi cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaş zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbeşte legănat uşor de vânt,
Spicu-n vârf se pregăteşte să dea pâinii legământ.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia-şi cântă dorul

E-mplinită primăvară, uşurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiţi caută să fure
Verdele mult aşteptat, să-l aştearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-şi cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaş zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbeşte legănat uşor de vânt,
Spicu-n vânt se pregăteşte să dea pâinii legământ.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

-Să vii în zori de zi când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde şi călduţe,
Când boabele de rouă-mprăştie răcoare
Şi bolta-îşi stinge-ncet şiragul de steluţe.

-Să vii pe la nămiezi, pe arşiţă de soare,
Să nu ai teamă că razele-s aşa fierbinţi,
Vântul stârneşte adierile-i uşoare
Şi lin ne-om undui pe-aripile-i cuminţi.

-Să vii în prag de-amurg când soarele apune,
Şi ziua pleacă-încet trăgând zăvor portiţei,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da şi mângâieri cosiţei.

-Să vii în miez de noapte pe lună de cleştar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopţii,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Doar fericirea să ne iasă-n calea sorţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua noastră

Cornul lunii răsfiră frunzele-n castani,
Ţi-am arătat o stea în noaptea de cleştar,
E mult de-atunci şi peste noi trecut-au ani,
Ai noştri sunt, de stea ne-au fost trimişi în dar.

Priveai spre cer, îţi lăsai capul să se culce,
Ramul ne ascundea sub frunze răsfirate,
Pe al meu umăr te-am simţit povară dulce
Şi s-au aprins iubirile nevinovate.

Privim şi azi sub clar de lună steaua noastră,
În tain-o preţuim ca pe un lucru sfânt,
Cu licărul ei blând pătrunde pe fereastră,
Ea ne-a promis că ne mai ţine pe pământ.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să-mi fii acum aproape

Aş vrea să-mi fii acum aproape, să-ţi sărut ochii plânşi şi trişti,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exişti.
Şi-n taină s-mi ascund tristeţea în zâmbetul ce ţi-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aş vrea să vezi că-i primăvară şi iarăşi florile-ţi zâmbesc,
Iar din cenuşa astăzi stinsă renaşte totul şi-i firesc.
Copacii iarăşi au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfinţesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Eu incă te aştept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră,
Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră.
Aş vrea să-mi fii acum aproape să-ţi mângâi părul răvăşit
Şi-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te-am iubit.

Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu ei cu tine,
Cu cât vei fi mai blând cu cu-atâta totul e mai bine.
Şi vom chema din largul mării pescarii drumul să ne-arate
Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe...

Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veşnicie
Acolo ca şi-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară
Şi aş începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară.

Aş vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în braţe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, şi iute trece
Secundele se duc pe nesimţite în zbor.

Să mă aşez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îţi ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Şi toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De şoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din poveşti, în nopţile de iarnă,
Să îţi simt parfumul şi al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plângi stele căzătoare

Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg şi-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun şi-ţi fac şiraguri să le porţi ca nişte perle,
Să-ţi alunge din tristeţe şi să străluceşti ca ele.

Te sărut pe ochii umezi şi te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât şi de necaz,
Aş zidi în munte clipa care zâmbetul îţi fură,
Iar în locul ei ţi-aş pune buzele-n sărut pe gură.

Peste pleoape numai vise ţi-aş aşterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orişice mărunt oftat,
Să-mi fii veşnic dulce floare, să-mi miroşi a vânt de câmp,
Care mângâie toţi macii şi tot ce mi-e mie scump.

Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Şi-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme şi le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.

poezie de Adi Conţu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

ieşi voinic de borangic
că mi-e răsuflarea grea de la apăsarea ta
lasă-mi inima să bată, că nu vrea şi nu aşteaptă
să se usce toacă-n vânt bătută de-un legământ
lasă-mă să-mi cat de drum ca nuiaua de alun
iarna-n palme s-o cosesc, a izvor să potopesc
să-mi dau lacrimile toate norilor să mi le cate

măi voinice mâna ta, sânul mi-l încercuia
pune doagă lângă doagă, carnea-mi frige şi se roagă
să-şi găsească alinare ca rana-nvelită-n sare
că vadra negeluită se vrea-n zori rândeluită
a pulbere şlefuită, sărutată, descântată...
buzele-ţi să se usuce, că n-au făcut căuş dulce
şi pecete zorilor când e dorul călător

luna-n pântece-mi coboară şi-ar vrea să te dea afară
că-s plină de-nfiorare şi carnea-n adânc mă doare
de te-ar face-un copiluş, să te-aşez în legănuş
să-mi ţes toate visele legănând suspinele
să te legăn şi să-ţi cânt, la suspin eu să-ţi descânt
să-ţi descânt să te mângâi ca pe vremea cea dintâi
în jale să mă-nvelesc că şi-aşa mă ofilesc...

să-mi cari toate oasele cum îşi cară casele
codobelci cu ochi lipiţi şi de soare rătăciţi
să-ţi fiu în viaţă povară pân-şi liniştea să doară
să ţiuie-a pustiire, vrajbă-n suflet să-ţi adie
să te rogi să te sfârşeşti şi-n tot locul să boleşti
seara să te-ntinzi sa mori să te rădici viu în zori
să mă caţi, să mă găseşti, buze să-mi pecetluieşti
cu viaţă să mă descânţi şi pe braţe să îmi cânţi.

poezie de Costel Macovei (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Macovei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu Dragobete

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş şi tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începea să bată,
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă:
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

Vremea a trecut în zbor adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-a dat sub salcâm întâia oară,
Cea mai dulce amintire din uliţa de la moară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Mă regăsesc pe-aceeaşi bancă
La iazul nost´ de nuferi plin
Din staţiunea seculară
Şi-ţi ating iar obrazul fin,

Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Şi te sărut cu pasiune
Simţind în piept un colţ din rai.

Tremurător, îţi mângâi sânii
Fierbinţi şi grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!

Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiţii
Ce poposesc pe-a lui cărare.

Privind şăgalnic înspre mine,
Fără cuvinte sugerezi
Să-ţi dau, la fel ca altădată,
Ce atât de frumos visezi

Tu să mă-mbeţi de fericire
Trăind în doi, incandescent
Tot ce înseamnă "carpe diem"
Frumos, intens şi consecvent...

Triluri măiastre ne desfată
În parcu-n care ne plimbăm
Aş vrea ca timpu-n loc să steie
De toţi, de toate să uităm

Şi să ne-mbrăţişăm frenetic
Uniţi de-un gând, de-un vis, de-un sens
Reîntregiţi în nemurire
Cuprinşi în necuprins, intens!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!