Dileme

Capul meu tentacular e ca o tablă de şah
În care vâjâie uragane şi tropot de sturioni
Un procuror obraznic împunge acuzator
Ăla sunt eu când joc în deschidere cu albele
Apoi vine unu, dracu ştie de unde
Tot eu, avocatul apărării, cu negrele
Care întoarce picioarele mesei de joc pe dos
Vreau să o iau în dreapta că acolo e izbăvirea
Dar stânga nu mă lasă, plânge şi cere de mâncare
Când sunt convins că susul e sus indubitabil
Se răsteşte josul la mine să întoarcem foaia
Vin răspunsurile vesele pe cărări neurologice
Dar în spate se înghesuie automat suratele
Întrebările mirate ca nişte oi pe câmpurile creţe
Cred şi nu cred, văd şi sunt orb, aud dar sunt surd
Mă prăbuşesc pe spirală liftului interior
Şi mă ridic pe balustradă optimismului infantil
Când venim ar trebui să ne numim muribunzi
Iar bebeluşii să fie morţi vii
Căci totul este şi nu este în acelaşi timp
Nebuni de legat vise în hambare cu ciulini

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

ce se alege de mine?
un pumn de ţărână
nu cred
un pumn de cenuşă
mai bine
un fum de picături transparente de emoţie
distilate şi contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaş
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecţie
ca să pot suporta viaţa

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

cine sunt eu?
apa pe care o beau
sunt eu?
carnea ce o mănânc
cartea citită
şcoala terminată
celulele mele sunt
materie originară
tot universul
o picătură în ocean
deci sunt oceanul
un câine, un tigru
o frunză, o floare
sunt eu în tine
eşti tu în mine
în femeie
e femeia în mine
copilul sunt eu
eu sunt copilul meu
în tatăl meu
în moşii şi strămoşii mei
ei sunt în mine
sunt
în voi
sunteţi
în mine

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Rău cu rău, dar mai rău fără de rău
Când pierzi rapid şi ultimul bibelou
L-ai ţinut cât ai putut dar în final şi-a luat zborul
Când văd ultimile poze-mi vine să sparg monitorul
Cred că am greşit locaţia, cred c-am greşit-o cu totul
Când tot ce cauţi tu e să atingi făcând nimic topul
Ai distrus totul, tot ce-am realizat până acum
Când te-ai hotărât murind să o iei pe alt drum
Unde te-ai dus când te vreau, am nevoie de tine
Îţi aminteşti când eram amândoi, doar tu şi cu mine
Sub răsărit de soare nu dormisem toată noaptea
Cum dracu puteam să dorm când tocmai învingeam soarta
Dar destinul a decis ca-n scurt timp de lângă mine
Să dispari doar tu, oare de ce te-a ales pe tine
Dumnezeu te iubeşte, nu se gândeşte la mine
Doamne sunt un fiu de-al tău, n-ai încredere în mine
Să am eu grijă de ea, de îngerul tău sublim
De ce totul se pierde atunci când ne îndrăgostim
De ce vrei să iei tot ce e frumos la tine
Ne lasi pe noi fără vreun ţel pe lume
Unde o să găsesc eu alt înger ca ea
N-o să mai văd alta oricât aş căuta
Lumea e mare în ochii mei mici
Sincer alegi prost pe cine să ridici

poezie de AlexShura
Adăugat de AlexShura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aş putea fi iarăşi Don Juanul care-am fost
Când trupul veştejeşte şi putirinţa plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaş în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide şi-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea creşte mă-nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, şi de pereţi mă ţin
Când scările cobor, că-mi scârţâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îţi jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd ţâţe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt acelaşi

Am străpuns odată întunericul
nu mai sunt acelaşi
şi am fost suspendat între bucurie şi durere
unde totul tace şi nu se mişcă,
capătă forţă de persuasiune şi urcă pe înălţimi
în care cuvintele au alte sensuri.

Am socotit că sunt destinat oamenilor care ascultă
şi nu ajunge, nu-i destul,
cred că voinţa mea are mai multă deschidere
cu tot ce înseamnă simţire
şi toţi cei ce fug de mine şi nu mă înţeleg
n-au frică de moarte şi nici în viaţă nu cred.

Rupti de ritmul în care bate inima
au sufletul scurs în scorburile anotimpurilor târzii
care nu mai înmuguresc primăvara.

Neobservaţi de cei cu preocupări ascunse
mă lovesc tot timpul cu bariere
aşezate pe drumuri desfundate.

Cineva mi-a deschis orizontul şi i-a făcut porţi
prin care să trec până nu se închid,
dar hotărât am sărit peste ele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este îndreptată atenţia mea? La cum arăt, ce haine port, ce maşină conduc, cu cine mă afişez, cum sunt perceput de cei din jur, la câte obiecte am acumulat. Care sunt suferinţele mele? Depresie, dependenţă, lipsă de sens, sentiment de gol interior şi lipsă de iubire, plictiseală, frică. Sunt atent la exterior în timp ce adevărata viaţă se întâmplă în interior unde totul se prăbuşeşte. Şi apoi mă mir: oare unde greşesc?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul nostru

Când se găseşte un pom mai roditor
Ridicat semeţ peste marea anonimă de frunziş
Când scoate capul un pionier răzvrătit
Se găsesc repede câţiva şerpi fraţi să-l sugrume
Bâte prieteneşti şi târnăcoape viclene
Care îl trag din zborul lui obraznic cutezător
Pe fundul sacului golit de vise şi dorinţe
Avem tatuate pe circumvoluţiunile sufletului
Blestemele triste ale Mioriţei
Se urcă veninul colcăind în cazanul spurcăciunii
Vorbe fără rost, păreri fără întrebări, micime
Până când iarăşi suntem nişte râme oarbe
Scormonind acelaşi rahat fără gust din seva naţională

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, mai sunt şi cei care înţeleg că întrebarea este o capcană: ea nu are răspuns. În loc să piardă timp cu capcana, se hotărăsc să acţioneze. Se întorc spre copilărie, caută acolo ce îi umplea de entuziasm şi – în ciuda sfaturilor celor mai în vârstă – îşi dedică viaţa acelui lucru. Pentru că în Entuziasm rezidă Focul Sacru. Treptat, descoperă că faptele lor sunt legate de o intenţie misterioasă, dincolo de cunoaşterea omenească. Şi îşi pleacă fruntea în faţa misterului şi se roagă să nu se abată de la un drum pe care nu îl cunosc, dar pe care îl parcurg din cauza flăcării ce le mistuie inimile. Folosesc intuiţia când le este la îndemână şi folosesc disciplina când intuiţia nu se face simţită. Par nebuni. Uneori se poartă ca nişte nebuni. Dar nu sunt nebuni. Au descoperit adevărata Iubire şi puterea Voinţei.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpare

drumul a fost greu şi dureros de frumos
glorie, faimă, bani, realizări, strălucire
succes, succes, succes
apoi toate astea au devenit plictisitoare
pentru că cel mai mare inchizitor al meu
sunt eu
iar eu de mine nu mă pot ascunde
niciunde
nu mai e nici un pisc de urcat
nu mai e nicio curiozitate
nu mai e nicio energie
nu mai e nici un scop
şi-atunci începe surparea
ochii văd prima oară hăul inutilului
bunicii s-au dus,
părinţii s-au dus,
copiii au plecat
totul a început cu mici fisuri
întrebări insistente, din ce în ce
mai insistente
răspunsurile puternice ţineau piept
cu timpul s-au îndoit şi ele
de ce?
pentru ce?
unde?
până când?
nu e nici un rost, totul e inutil
nu mai e nimic de văzut, de experimentat,
de inventat pe lumea asta
şi e atât de previzibil
m-am agăţat de nişte argumente
care s-au mucegăit cu timpul
m-am agăţat de nişte promisiuni
deşarte
m-am agăţat de nişte vorbe
care s-au dovedit a fi doar vorbe
m-am agaţă de nişte speranţe
care s-au dovedit a fi doar speranţe
cădere, cădere, cădere
gol, gol, gol,
hăăăăăăuuuuuu
fără fund.........
o mâna mă prinde în cădere
e mâna iubitei mele
ce salvare!
începe viaţa ca o curiozitate matură
provocări, lupte, miros de bebeluş
vreau să călătoresc la Sankt Petersburg şi în India
- Trezeşte-te, e ora 7, trebuie să merg la serviciu
a, da, sunt şoferul ei, o duc şi o aduc în fiecare zi
de 16 luni sunt şomer

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne minţim că mai avem atâta timp, dar nu mai avem. Suntem cu toţii muritori, iar eu sunt un muritor care are o familie. Îmi place să cred despre mine că sunt un om normal, care din când în când face artă. Dar sunt în primul rând soţ, tată, bunic...

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adult se întâlnesc, de asemenea, numeroase exemple de astfel de vise de tip infantil, dar cum am spus deja, ele sunt aproape totdeauna foarte scurte. Astfel, multe persoane, dacă li se face sete cînd dorm, visează că beau. În acest fel, momentan dorinţa îndepărtată, ele pot continua să doarmă. Aceste vise, care ar putea fi numite vise de confort, nu sunt rare şi se produc adesea cu puţin timp înainte de trezire, când cel care doarme se apropie de momentul în care va trebui să se scoale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mulţi cei care tânjesc după răspunsurile simple ale doctrinelor sau ale legilor. Sunt şi de dreapta, şi de stânga. Nu aparţin unei singure părţi a societăţii. Ei sunt teroriştii minţii.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am simţit că sunt evreu. Este un sentiment ce vine din mine. În acelaşi timp, simt că sunt un evreu român şi rus, pentru că strămoşii din partea tatălui meu erau din Kiev, iar cei din partea mamei din Iaşi, ceea ce înseamnă că iubesc mămăliga, dar şi borşul şi votca. Cred că există un umor specific de care m-am simţit întotdeauna legat, un umor unic în felul lui. Am un simţ al umorului evreiesc.

citat din Dustin Hoffman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu, sărutul

Sunt vorbe ce nu vrei să spun,
Cuvinte ce nu vreau s-ascult,
Sunt clipe ce nu vreau s-adun
Şi amintiri ce-au fost demult.

Sunt lacrimi care nu mai curg
Peste obrajii mult prea seci,
Uscaţi de vântul din amurg,
Când tu de lângă mine pleci.

Sunt zâmbet dulce când revii,
Atingeri care le aştept,
Sunt toate câte le mai ştii
Atunci când tu mă strângi la piept.

Sunt sânul meu în palma ta,
Ce te aşteaptă neîncetat,
Sunt eu, sărutul ce te vrea,
Ascuns la mine în oftat.

~Adi Conţu~

poezie de Adi Conţu (11 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii sunt sexy când au simţul umorului, când sunt isteţi, când au oarece simţ al rafinamentului, când sunt amabili, când îşi exprimă propriile păreri, când sunt creativi, când au personalitate.

citat din Suzanne Vega
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie aproape completă

Sunt un om cu balcon la cap.
Pe care tu stai şi fluturi
o batistă roşie.
Un om din mai multe bucăţi
mă faci şi mă desfaci sunt
L(ego)-ul stăpânilor plictisiţi
de amandine.
Sunt un om de la care nimeni nu cere
atât cât se poate da.
Nu ştie stânga ce face dreapta
scrie pe toate gardurile,
un fel de numele tău
în clar.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră, şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi timp.

Andre Gide în Falsificatorii de bani
Adăugat de milena
Comentează! | Votează! | Copiază!