Directive funerare

Fie ca ea, a cărei carne-a fost văpaie,
Să nu putrezească, ci să ardă;
Nici cenuşa într-o urnă
Indolent să-i şadă.
Fie ca cenuşa-i s-o revendice
Aerul, soarele şi vântul –
Aceleia care vie n-a accepat să-şi aibă-între
Patru pereţi mormântul.

poezie de Fred Cogswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina care de demult

Lumina care de demult, odată,-n preistoricele mări,
A propulsat sămânţa vieţii pe-această planetă zburătoare
E contaminată cu fel de fel de boli şi-acide-acumulări
Care-întreţin războaiele-între-omizi şi floare.

Spre-a nu trezi la lumină fecioara din somnul ei cel lin,
Nici sângele să-i tulburăm, sărat ca apa mării,
Lăsaţi-i neatinsă-n jurul coapselor frunza de smochin,
Iar îngerii să-i apere visele de fluidul oxidării.

poezie de Fred Cogswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca focul şi mocirla, am fost noi amândoi,
Unul lasă cenuşa, altul lasă gunoi.
Ca vântul cel puternic, cenuşa-i spulberat,
Căci în mocirla aia, eu toată m-am băgat!

catren de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citim o povestire, locuim în ea. Coperţile cărtii sunt precum un acoperiş şi patru pereţi. Ce se întâmplă în continuare are loc înlăuntrul celor patru pereţi ai povestirii. Iar acest lucru este posibil pentru că vocea istorisirii face ca totul să-i aparţină.

John Berger în Ţinând un rendezvous
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi fracul

Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfaţă,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele şi aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Şi Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Şi în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna şi milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când renunţăm la vise şi ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de linişte. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru şi ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte şi putrezite fac aerul imposibil de respirat şi ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini.

Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine l-a pus pe bărbat să-şi facă legi şi obiceiuri nedrepte, să-şi cultive duhul său şi să lase întru neştiinţă pe al aceleia care o să-i fie nedezlipit tovarăş al vieţii?... Trebuie să sufere viclenia celui robit, căci puţini sunt robii care îşi binecuvântează jugul.

Ion Heliade Rădulescu în Curier de ambe sexe (1837)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă nu-ţi poţi face fără patru pereţi. Iar aceşti patru pereţi sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel şi celelalte, care sunt ca un acoperiş de şindrilă, cum sunt peste biserica aceasta.

Ioan Alexandru în cuvânt la mormântul Părintelui Nicodim Mandita (1990)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interioare

vreau să fiu singur
să mă închid într-o baladă
de dragoste
să-i explorez interioarele fragile
şi tapetele de emoţii

vreau să fiu singur
să mă încui într-o baladă
de toamnă
să-i pot evoca picioarele goale
şi discrepanţele
de tristeţe

vreau să fiu singur
să mă ferec într-o baladă
a tăcerii
să mă zăvorăsc între cei patru pereţi
ai sinelui
să-mi pot admira în linişte
inexistenţa
şi copacii albi ai singurătăţii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul a plecat

aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu eşti dincolo de pereţi
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri şi umbre.

răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descreşte neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.

aripi de linişti vor stiliza aerul roşiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniştea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele crud

Sunt singur şi nefericit ca moartea
Sunt singur şi nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.

Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul şi cu moartea la un loc
Să zbor spre cer şi să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aş pune foc.

Sunt singur şi nefericit ca viaţa
Sunt singur şi nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineaţa
Soarele crud. Aşa mi-a fost norocul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe furturi pus şi pe căpătuire

Ací spre est, ací spre vest i-i prova.
Catargu-ntoarce cum îl bate vântul.
Un mic taifun (feri-mi/ni-l-ar sfântul!)
Ar zvârle-o-n hău, Republica Moldova.

Şi nici un şef să-şi deie jos veşmântul,
Să-ntrebe-a Hamlet: -Ţară, încotrova?
Sărmanii doar le blestemă alcova:
- Dar cât să-i ţină, Doamne,-n jilţ pământul?!

De ce n-ar suge, noul şef haihui,
La două ţâţe: est şi vest, din Ţară,
Când el, cu mutra lui patibulară,
E rege-n ţărişoricuţa lui?

Pe furturi pus şi pe căpătuire,
De neam să-i ardă? Ţară? De Unire?

sonet de Nicolae Mătcaş din Şi sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Sufletul nostru e o urnă în care închidem cenuşa patimilor stinse.

definiţie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă stingi în ochii tăi

Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub paşii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus

te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam şi mă îmbătam
până dimineaţa

simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
îşi va risipi cenuşa

nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercului...

patru şi încă patru.
se desface fiecare cifră
în părţile ei intime.

oricum încerc,
obţin patru vii în patru morţi,
patru gratii în patru pereţi,
patru frici în patru nervi,
patru în patru în patru.

totul are patru laturi,
chiar şi minciuna
are patru dimensiuni -
lungime, lăţime, grosime şi sens.

matematica plecării
se îngrămădeşte în cifra asta,
ca şi când patru e un cerc
fără diametru,
un fel de desagă geometrică.

azi se sărută cifra,
se iartă de înalta trădare,
se face spaţiu în cruce
pentru ort.

să bem pentru sufletul moartei
un jack sau o fugă de bach.
doamne,
şi ce loc era în doi pentru unu plus unu...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de rouă

Cenuşa sfântă a strămoşilor
A fost spălată de roua
Din ochii românilor prigoniţi.
Schiază lacrima pe oasele gri,
Căutând eliberare, într-o rază de soare...
De aceea lumina se strigă precum un clopot...
E vuietul inimilor ce plâng!
Arat cu gândul prin cimitirul iubirii,
Cenuşa tăcerii scuturată de la tâmplele cetăţii!
Aici a rodit pomul morţii
Dat martirilor rod de lumină!
Nu-i izgoniţi din mormântul sufletului vostru,
Ignoranţi ai neamului românesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turistul care-am fost

Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranţa în mine moare,
viaţa nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai ţes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neştiută.
Acolo nimic nu doare.
Nici inimă, nici picioare,
Nimic nu te împiedică.
Viaţa este veşnică.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm că urna de vot e, totuşi, o urnă; în ea se găseşte cenuşa viitorului.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

ai mei levitau între lumi
când mayaşii îşi duceau
morţii cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu ştiau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată nespus de frumoasă, dar atât de trufaşă, de nu putea să-i găsească nici un peţitor pe gustul ei. Pe cei care veniseră-n peţit până atunci, fata reuşise să-i facă să-şi ia tălpăşiţa. Ba îi mai şi batjocorise pe deasupra!

începutul de la Împăratul Cioc de Sturz de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la crematoriu (În ţara în care votează şi morţii)

În mână cu cenuşa funerară
A întrebat, ştiind că-i oportun:
- Pe ăsta în ce urnă vreţi să-l pun?
- Pune-l şi tu în urna-electorală!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!