Ca o statuie arămie

Aştept între pereţii de gheaţă
Răsăritul Soarelui. Mă uit
Printre lacrimile îngheţate
La marginea ochilor
şi văd văzduhul
Înroşindu-se şi Chipul Tău
Se dezveleşte ca o statuie arămie
În faţa unui miting pământesc

Dar cine va recunoaşte în Auroră
Pe cel care aduce mesajul Păcii
Cine va recunoaşte în răsăritul
Roşu de sângele martirilor
Pe cel ce-şi dezveleşte Faţa
De Prinţ al Păcii?

Vino iar primăvară
Lumea caută ghioceii înflorind
În sloiuri de gheaţă

Soarele răsare înconjurat
De Venus şi Mercur

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergările gândului

Cum prin răsăritul soarelui
se vede primăvara luminii,
aşa printre zilele apusului meu
se vede iarna mea.
A răsări. A apune.
Răsăritul este a inimii primăvară.
apusul este înţepenirea iernii.
Şi câtă primăvară încape răsăritul
iar şi iar
când gându-mi aleargă
ş-aleargă
ş-aleargă
prin fluturi translucizi spre tine
neobişnuitul şi nemărginitul meu.
Ce copilărie a putut să aibă răsăritul tău?
Şi câtă iarnă încape apusul
iar şi iar
când groaza gândului aleargă
aleargă
aleargă
prin spinii ţepeni spre sinele
obişnuit şi mărginit al meu.
Ce copilărie a putut să aibă iarna mea?
Şi-acum când pământul se-odihneşte
în braţe întineritoare de prim anotimp
mă-ntreabă gândul
oare în ceasul apusului
răsăritul tău din colţul ochilor mei
va încăpea o iarnă sau o primăvară?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Soare

Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri,
S-alunge de pe bolta cerului
Ne-nduplecaţii nori, grele poveri.

Ascuns după perdeaua norului
A suferit în bezne şi-n tăceri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri.

Şi-a pierdut vântul dulcele-adieri,
Bufneşte-ntruna, bate-n voia lui,
Doar soarele ne poate da puteri
Să ştergem tot potopul de dureri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum întunericul nu poate exista în preajma soarelui, sau leopardul în faţa leului, nici gândurile întunecate -adevăraţi invadatori invizibili, duşmani ai păcii noastre lăuntrice- nu pot rezista în faţa gândurilor divine, sublime.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cine a făcut horile, cântecele pe lume? Nimeni nu poate şti. Vin din glasul păsării care îşi modulează ţipătul şi anunţă răsăritul soarelui? Din zbierătul copilului lăsat în faşă de mama lui?" Cine-o fi făcut horile/Are ochii ca Zorile/Şi faţa ca florile." Are dragoste.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

răsăritul soarelui

Răsăritul soarelui este o imensă pâine plămădită în lumină de Tatăl ceresc.

definiţie de Sanda Tulics în Calea înţeleaptă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaşte mai târziu şi în ceea ce am fost vom recunoaşte cine suntem.

citat clasic din Andre Gide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia păcii

Vocaţia păcii e artă
O are numai cine iartă.

distih de David Boia (18 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine nu-şi recunoaşte vina, nici măcar în faţa propriei sale conştiinţe, slabă speranţă de îndreptare!

Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos şi trec tăcuţi în uitare, un spectacol în care culorile se nasc şi mor în freamătul soarelui.
Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteţi înăuntrul timpului, combinaţi frumuseţea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relaţia cu Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A recunoaşte greşelile este arma cu care pierzi în faţa celor răi şi câştigi în faţa în faţa celor buni şi este folosită mai mult de cei ce vor să fie mai buni.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Greşeli (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

AŞTEPT ÎN BEZNA NOPŢII RĂSĂRITUL
Aştept în bezna nopţii răsăritul
Scrutând cu ochii aţintiţi zenitul,
Sperând, obscurul să se limpezească
Şi steaua mea s-aprindă licăritul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port în plete răsăritul

Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.

Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa şovâindă trece
Pe-un alt tărâm şi-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-şi pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.

Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieţii mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Şi rup din boltă praf de stele.
Pe faţa îmi aşez visarea,
În suflet dragul meu de viaţă -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-şi poartă ceru-n dimineaţă.

Mă răscoleşte iarăşi marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Şi-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloiuri de gheaţă
Şi raţe printre ele
Odihnindu-se.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Lungi nopţi învolburate,
Cerneau tristeţi prelungi,
Falşi iubitori de ţară,
Rosteau discursuri lungi.

Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.

O nouă dimineaţă,
Ca după 4 ani,
Se naşte de sub ceaţă
Pe oameni şi pe bani.

Încet, pastorul nostru,
Îşi dezveleşte faţa,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranţa.

Copilul mic întinse
Spre coajă a lui mână
Şi în stejar simţi, bătând,
O inimă română.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Răsare soarele din mare ca o minge,
Roşu aprins, ieşit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineaţă încet se stinge,
Trecându-şi încă o noapte albă în jurnal.

Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrăţişează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.

Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând şi roşu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aş soarbe ca pe o picătură de cafea.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino...

Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îţi arăt steaua mea
Vino, doar aşa, cred, ne vom vedea!

Vino, eu te aştept oricât ar trebui
Vino, nu-ţi fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar ştii ce mult te iubesc.

Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aştept să fim împreună,
Vino, şi dacă şi tu ai vrea...
Vino, să îmi arăţi steaua ta!

Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori şi din... stele

poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, primăvară

Întoarce-ţi faţa, primăvară,
Să te admir asa cum eşti,
Cu verde-n ochii de fecioară
Şi în adâncul lor, poveşti...

Întoarce-te, să-ţi văd obrazul,
Cum arde-n soarele timid,
Cum se ridică-n ochi, talazul
Şi se arunc-apoi, în vid.

Să-ţi văd surâsul de pe faţă
Şi să încerc să-l prind din zbor,
Să-l pun pe buze, dimineaţă,
Când printre oameni, mă cobor.

Întoarce-ţi faţa, primăvară,
Nu vezi? A înflorit caisul,
Florile albe, spre cer, zboară
Şi-n zborul lor e paradisul!

Întoarce-ţi faţa către mine
Şi-mi prinde sufletul de-o creangă,
Iar de zăpezile andine,
Cu un descântec, mă dezleagă!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Iubeşte-mă când Primăvara vine
şi se adună toată în ale tale braţe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.

Iubeşte-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheaţă
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.

Iubeşte-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuişoarele ieşite din pământul negru
adevăratele minuni ce ştiu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-aşteaptă trupuri,
de îndrăgostiţi.

Iubeşte-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
ce te apucă tainic de mijloc şi de umerii tăi albi
să te îngenuncheze ca pe-un rob în coapse
de femeie.

Iubeşte-mă când simţi că eşti furat
de toţi nuntaşii Primăverii răsăriţi în a ta fire
de miile de ghiocei ce se doresc ucişi pe rând
în cozi de Evă despletite de-un Adam cu gura,
dulce.

Iubeşte-mă când Luna se coboară
pe fruntea ta cu toate colierele de stele
în ceasul când toţi clopoţeii caută s-adoarmă
sub sprâncene umede de lungi săruturi,
ale nopţii.

Iubeşte-mă cât ţine nunta Primăverii
răsai in mine şi apoi ascunde-te ca şi un Soare,
bea din mine toate ploile şi lacrimile bucuriei
s-avem o Primăvară veşnică în noi,
iubindu-ne.

Iubeşte-mă cât are viaţă Primăvara
de restul o să se ocupe Timpul
un Timp ce o să ţină ghioceii treji în noi
cu ploi de stele şi divine lămpi
dacă iubim din suflet.

Iubeşte-mă, si-adăposteşte-te în mine
Pentru o viaţă şi o Primăvară veşnică
E tot ce pot să-ţi cer şi să-ţi ofer iubite
În scurta mea călătorie pe acest Pământ.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!