Fragilitate cotidiană

iarna conjugă la nesfârşit
verbul supravieţuirii
şi evită conştient pronume personale

acest "noi" pare a-şi reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
şi caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate

nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar îşi opreşte ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respiraţii

e încă devreme
timpul semnează convenţii
şi-n prag de sărbători

poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou fără destinatar

Sufeltul meu
arată ca un cadou
pentru un destinatar necunoscut...
cunoscut...
Nu ştiu...
E acoperit de rugină
de când toţi au grijă doar de ambalaj.

Nu are garanţie,
dar nici termen de valabilitate...
Expira doar când nu mai ai nevoie de el...

Fără instructie,
are doar eticheta fragil...
îşi schimba culoarea
odată cu timpul.

Câteodată se aude
un sunet răguşit răcnind
din timida tacere.

Mi-aş fi găsit
demult liniştea,
dacă nu mi s-ar fi şters adresa
de atâtea lacrimi.

Ţes o pânză de paianjen
din dor necunoscut...
Din dor mut...

Aş vrea să mă smulg
din acest decor
în care sunt doar un cadou
împachetat...
pentru cine?

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (3 martie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ sufletesc

Sub felinare neaua scânteiază.
Îmbietor festin de sărbători!
Brăduţi, de bucurie, radiază
Înconjuraţi de ochi sfredelitori.

Se iscă dans aprins în şemineu
Şi-adună-n jur doar inimi îngheţate,
Le reunesc! De-ar fi aşa mereu
N-ar rătăci-n destine, devastate.

Nici vâscul nu-şi ascunde nerăbdarea
De a-mplini dorinţe-ntr-un sărut.
Profetic, vor obţine acum iertarea
Greşelilor, rămase în trecut.

Se simte azi un suflu proaspăt, rece
De vechi si nou. Sau cum să-l definesc?
Un prag, ce cu speranţă îl vom trece
Revizuind bilanţul sufletesc.

Când clopoţei vestesc la miezul nopţii
Secunda efemeră a unui an,
Să închinăm un gând spre vrerea sorţii...
Iubirea să ne fie talisman.

poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşte cine eşti, Aici şi Acum, prin simpla Tăcere. Eşti acest Moment, prezintă-te Acestuia, nu ataşa mintea la nicio direcţie. Nicio sadhana, fără trecut, fără viitor, nici vidul inimii, nici măcar spaţiul. Pentru a fi liber pentru totdeauna prezintă-te acestui Moment. Acest Moment este întotdeauna acest Moment, nu se va schimba. Este Libertatea, liberă de minte şi concepte, şi este dreptul tău fundamental din naştere. Cea mai bună folosire a acestui Moment este să te scufunzi în El. Păstrează Tăcerea, eşti în interiorul interiorului, nu sălăşlui niciunde şi nu fă nici un efort. Conceptul de efort şi practică este înlănţuire. Doar păstrează Tăcerea, Oriunde ai fi, Doar păstrează Tăcerea.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua cu apus peste umbrele uşor sesizabile în tăcerea inimii. Nu vezi că sunt în renovare? Am o daltă şi un sac plin de vise. Mi-a fost ruinat altarul de sine, noapta s-a infiltrat în zidul rece, ruinând clipe şi seninul dorului. Nu mai primesc oaspeţi.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu verbul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv între două respiraţii

iartă-mă pentru ceea ce am fost

am palmele ude şi mă agăţ de viaţă
ca iedera de cer

nici nu ştiu dacă mai am nevoie de dragoste
momentul este o taină prin care
mă plimb zi de zi şi e
firesc să fie aşa

nu mă simt niciodată singur

iubirea se ascunde în oameni şi
fiecare are povestea sa
şi-n fiecare poveste
sunt eu
captiv
între două respiraţii
privesc iubirea
durerea şi oamenii
dar cine mai are nevoie de cuvinte
prin acest labirint
se ajunge la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură clipă între două gânduri, între două respiraţii. Nu e nevoie de meditaţie sau de practică. Nimic de învăţat, nimic de făcut. Nimic de atins, de obţinut sau înţeles. Doar tăcere. Nu avem de făcut nimic doar să fim - fără nici un gând, fără nici o dorinţă, fără nici un ataşament, fără nici o aşteptare.

citat din Shanti Devi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termen de valabilitate... de gustat!

spuneai ca tu aveai termen de valabilitate
şi visai gesturi, de mama, asistate;
spuneai, credeai şi sfatuita... presiune angrenai
fără sa vezi ca în jur asasinai;
erau clipe, erau stări, erau mai multe
trăiri adulte,
imortalizate în veşnicie, însa acum şterse
de nori storşi de aciditate
ce peste ele au tot avut sa verse
valuri degustate;

dar astea nu mai sunt acum de actualitate!

poezie de Gabriel Anghel (9 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriel Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul caută să-şi făurească o imagine simplificată şi inteligibilă a lumii; apoi încearcă să substituie acest cosmos propriului său univers de experienţe... Fiecare face din acest cosmos şi din construirea lui pilotul vieţii sale afective, pentru a-şi găsi pacea şi siguranţa pe care nu le poate afla în vârtejul îngust al experienţelor personale.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem un termen de valabilitate, un termen de expirare. În timp ce unii expiră înainte de vreme, alţii rămân valabili şi după...

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu conjugă verbul a iubi, nici nu declină amorul, ea le pune în practică.

aforism de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om de zăpadă (către altul): Uite, frate, celule stem!

replică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două respiraţii

pe aici n-a mai trecut nimeni

sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieţi
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniştea

nu mai e nimeni

mă agăţ de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
porneşte un nou început

urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere

tălpile miros a iarbă

între cele două respiraţii
se joacă un copil

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul mov

M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
şi pare că-i o viaţă oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.

Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
şi nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
şi totul îmi părea o dioramă

În care totul zace-n nemişcare,
şi-n linişte doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude

resuscitând o clipă care moare,
secvenţă a eterniţăţii nude,
în timpul scurt, ce viaţa o include.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumaţiei, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că n-o va duce prin cine ştie ce localuri deocheate (nu pricepea ce înţelegea domnul Cristescu prin acest termen) şi nici nu intenţiona; de fapt, nici el nu frecventa asemenea locuri, chiar deloc. Cel mai des intra prin cofetării, patiserii şi cam atât, după cum era de aşteptat din partea lui. Dulciurile – dilema vieţii sale – nu se putea abţine de la ele. Erau mult prea bune şi se obişnuise astfel, să consume zilnic o cantitate care, pe alţii i-ar fi adus în prag de diabet, obezitate, sau, cel puţin, i-ar fi lăsat fără dantură, datorită cariilor. Dar el nu avea nimic, nu-l afecta acest consum exagerat; crescuse doar prea înalt. Oare din cauza dulciurilor? Nu-şi dădea seama, dar nici n-avea importanţă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă din antichitate, bani, averi cu termen lung ori scurt de valabilitate s-au făurit şi din imoralitate, dar niciodată prietenii durabile, adevărate sau experienţe admirabile, minunate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la vulnerabilitate

Am ocazia de a fi vulnerabil
alături de cel ce coboară din ultimul tren
am ocazia să fiu primul la capăt de linie,
să lucrez cu fiinţă-mi în moduri binecuvântate
să-mi spun'' ia-ţi sufletul în mâini şi vezi ce faci cu el!''
ai lui Dumnezeu suntem, cu toate,
trăim în poveşti invizibile unde sufletul se creează
am să trag cu creta, pe asfalt un semn...
pentru noi, pentru că încă-i devreme
pentru mine, de aici... se dă startul!
deja, iubesc să fac greşeli,
să fiu de destin citată...
de ce m-aş teme? am nevoie de -o bucurie fără margini
s-o trăiesc însetată ( în acest orăşel)
aşteaptă-mă la capăt de linie, de lume, unde vrei...
am ocazia de a fi vulnerabil...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (7 ianuarie 2023)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surori de anotimp

Bună dimineaţa, îngheţată floare!
Mi se pare mie sau chiar te-ai grăbit
S-aduci mai devreme primăvara care
A venit şi totuşi încă n-a venit?

Bună dimineaţa, floare de ce-ai fost!
Mi se pare mie sau regreţi acum
Că venişi pe lume când fu ceasul prost?
Ultimu-ţi, se pare, fu şi primu-ţi drum.

Bună dimineaţa, sora mea frumoasă!
N-ai sosit devreme, dacă ne-ntâlnim;
Eu sunt iarna care s-a întors acasă
După ce plecase. Ne compătimim?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!