Rezervare în ziua de ieri

Miazănoaptea respiră vuietul cetei
Din bârlogul lupoaicei vine vaiet de fier
Tâmplele mele aud inima pietrei
Cum bate... Mă cheamă la ospăţul de ger.
.
Rămas-a doar fumul din starea de verde,
Din oasele verii - doar albe eresuri.
Căci viforu-nghite tot ce se vede
Şuierând lăcomos ca regele Cresus.
.
Nu-i iarna... ci numai lupoaica "Tristeţe"
Dorindu-mă pradă cu calde zvâcniri!
Cu pâclă şi neguri pornit-a să-ngheţe
Lumini aurii ce-mi răsar în priviri!
.
Prieteni! Cu uşile-nchise-n zăvoare spre vifor
Mă nasc iar din sine-mi - formându-mă miez
De nucă - ce are patru aripi de înger
Rostindu-mi speranţa ca pe un crez
.
Oh, "doamnă lupoaică"! Tu,"doamnă de rece",
Prin viscolu-ţi negru nu cumva să disperi!
Te primesc, nu zic nu, pentru-o vizită scurtă,
Îţi fac, cert, rezervare în ziua de ieri!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul lupoaicei

Într-o seară ca asta
eu, Marea Lupoaică de Piatră
mă desprind din Munte,
îmi deschid fălcile,
si muşc jarul Lunii,
legănându-vă dulce în urletul meu
pe voi, cei zidiţi în
pâclă...

Într-o seară ca asta
zămislesc iarăşi
Cântecul Nemorţii,
dau in clocot
şoapta neuitărilor,
şuierul rădăcinilor,
horele sângelui,
sunetul fluierelor de os,
vuietul văilor veşniciei.

Oh, beţi această fiertură, voi,
umblătorilor pe osia orei!
Smulgeţi-vă
capcanei capitonate!

Spargeţi odată
sacul aminotic,
lăsaţi să curgă
tot Timpul
şi trageţi de voi
dureros, disperat.

În fine,
naşteţi-vă
FĂRĂ
surzenie!
______________

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaică albă risipei dată

A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roşii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
Azi, să rămân
în ramul toamnei aş vrea
lupoaică albă
până în clipă acea definitivă
când lumina se întoarnă în "nous",
când mă închid în lumină

poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salcâmului

În ploaie văd magic, orpheic mister!
De-aceea, s-o simt - doar cu har - se cuvine!
Ofrandă de abur adus-am spre cer -
Ca ploaia să-mi fie-nţeleasă mai bine.

Ce ploaie ciudată! Sub pleoapa-mi de zid
Curg zei ce-au dormit în legende barbare
Cu paşii ritmaţi sub un fulger lichid,
Iviţi din fântâna cu vise bizare!

Din stropii căzuţi - ale sângelui lunci -
Nasc munţi şi ţinuturi cu strigăt de piatră.
Oraşe din veacuri, răsar în răscruci;
Cu zalele ude - eroii - se-arată.

Prezent, viitor şi trecut sunt deodat
Cum ploaia căzută în sine-şi revine.
Cu formele lungi, spre un cer revărsat -
Trec zâne ce fost-au ascunse-n ruine.

Şuviţe de zumzet - albine-n apus -
Hrănite cu "lapte" din gnosticu-mi uger -
Se duc înspre matcă, plouându-se-n sus,
Ca trase de-o sfoară ţinută de înger.

Din mâinile ploii - absorb tainele-ntregi;
Prin seve de-argint - absolutul e-n mine!
Căci eu... sunt SALCÂMUL din pădurea de regi
Să-nfloresc albe ploi doar cu har se cuvine.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară

E primăvară, Doamnă, şi e zi cu soare,
în vii pe dealuri, a dat colţul ierbii;
se primeneşte zarea, pomii au dat în floare
prin codrii Vlăsiei boncăluiesc cerbii.

E primăvară Doamnă, şi cerul e senin,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
jos pe baltă, acelaşi susur cristalin
şi-adastă vânătorii să împuşte vânt

E primăvară Doamnă, şi inima vibrează,
timpu-i înspumare, clipa nepieritoare
cel care adesea sunt, acum oftează,
peste lume saltă aceeaşi privighetoare.

E primăvară Doamnă, şi e zi cu soare,
ciocârlia bate spaţii năucite-n cânt;
se primeneşte natura, pomii au dat în floare,
iubirea şi speranţa mă sângeră pe vânt.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizonturi

Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ şi cer.
Norii îşi scutură veşminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.

Căci lacrimile mele sunt amare şi reci, precum ploaia.
Tristeţe! ai chip frumos, dar eşti fără milă,
fragilă şi rece aşterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.

În faţa casei mele sunt urme de paşi, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârşite şi iarba se va ostoi de dor şi uitare.
Rămâne doar gândul ce ţipă în noapte
pentru a-şi găsi sălaşul acolo departe, în inima ta.

Şi plouă mărunt, e seară,
tăcerea se aşterne potop între noi şi inima bate şi inima tace
şi luna priveşte timid cu ochi ca de sfinx şi sunet de ploi.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Motto: "Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă..."

Eram iubiţi şi eram tineri,
păsări de pradă în cupidonice trăiri,
zgomot şi furie
în patul cu petale reci de trandafiri,
lacrimi şi melancolie
în pagini reci şi galbene de amintiri,
cuvinte seci şi tulburi
rostite mecanic,
ca gheaţa din priviri,
eu n-am cerut să vin
şi n-am cerut să plec,
m-ai ademenit sălbatic,
m-ai ispitit senin,
scăldat în roua dimineţii,
trupuri dezgolite,
baie de lacrimi,
imagini estompate,
se scurg încet
amare anotimpuri,
mai am în sac himera,
hrana cea de zi cu zi,
şi-mi amintesc nostalgic,
era ca ieri, distinsă Doamnă,
sezon târziu,
era aşa o rece toamnă!

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Până mai ieri, credeam sincer că sunt o mare doamnă,
Căci primăvara mi se-adăuga încă o toamnă.
Acuma, când doar ierni primesc,
Încep şi eu să mă gândesc
La cealaltă variantă
Şi-mi iau pastilele-n geantă.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe poteci de fum

Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al ţigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce aşterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
şi negri ochii ei
celei dintâi

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Doamnă, Ţie!

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie
pentru că ştii să desprinzi uşor
cămăşile aurii ale cepei.
La mulţi ani
pentru că pui în balanţă mereu
sarea şi piperul
dragostei.

La mulţi ani, Ţie,
Doamnă
pentru că treci zilnic
prin centrul oraşului
ducând pe umăr o geantă plină
cu vise, pilule şi facturi neplătite.

La mulţi ani, Doamnă
pentru că poţi înmuguri
ca pomul roditor.

La mulţi ani,
pentru că duminică de duminică
îţi pleci ochii-mprejurul mesei -
boabe de rouă
în care se răsfrânge dimineaţa.

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să fac?

Ceva moare-n mine. Jalnică durere.
Plânge-n tindă afară poezia mea
Că într-o seară rece, cu voită vrere,
Mi-a lăsat mănuşa Doamna ce-mi plăcea!

Cad din boltă stele, plânsul îşi ia partea
Şi destinul rece nu mi-l pot forţa.
Azi, cu resemnare, mă întorc în cartea
Unde dormea-n file numai Doamna mea!

Cândva o să revină peste rămurică
Boarea ce sărută lăstărişul crud.
Coborând din slavă, ca o turturică,
Umbra-şi va lăsa inima pe prund.

M-am crezut o clipă într-un cald saray
Cu vii lumini aprinse de un înger rar.
Azi întreb plângând, sângerat şi vai...
Ce să fac eu, Doamnă, cu atât amar?

poezie de Nicolae Rolea (12 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disonanţa

... iarna din sufletul meu-
crivăţ ce geme afară-şi
duc disonanţa mereu
pe un arcuş de vioară

trist şi sporadic mă ţin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută

prin sita veacului meu
strâns la perete cu uşa
strâns că o nucă ce greu
stă să-şi înăbuşe tusa

vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă

omul ce vine mereu
şi tot aşteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă şi lungă şi rece

iarna din sufletul său
durul arcuş de vioară
şi cognitivul ce greu
ţin disonanţa să moară...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tânăr, Doamnă

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

fără cuvinte -
iarna polenul florii
pe-aripi de înger

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Dumnezeu...

Şi se aşterne brumă pe păduri,
Şi bate crivăţ aspru printre cetini.
Peste iluzii mă plutesc conduri,
Peste neant mă traversează tretini.

Vuieşte vifor printre crengi ce gem,
Îngână iarna ger ascet în suflet.
O melodie rece, recviem,
E vara mea iubind, tiptilă-n umblet.

Mi-aleg un rost, dar dânsul nu mă vrea;
Mă-mbrac în mort, dar nimeni nu mă crede.
Alerg la Cer călătorind o stea,
Doar Dumnezeu căinţa mea o vede.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea-i grea

Vântul bate iar în geam
Şi ploaia curge şiroaie,
Speranţa mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.

Afară se vede, e rece iar
Şi tu nu vii la mine,
Stau şi privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.

Eşti acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Şi stau nerăbdătoare ca un foc.

Vine iar un cer fierbinte,
Aştept aşa cum tu ai zis,
Să stau şi să fiu cuminte,
Şi tu vii cum ai promis.

poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Da, doamnă... Puteţi să debarcaţi... Obligativitatea vizelor a fost suspendată pentru femei... Cum? Aveţi şi bărbaţi pe vas? Îmi pare rău! Va trebui să-i lăsaţi la bord... Nu le pot garanta securitatea corporală... Nu, nu e vorba de criminalitate, ci de starea noastră emoţională... Doamnă, de patru ani poporul nostru este în călduri...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merry: Rex! Pot să-ţi pun o întrebare indiscretă?
Grivan: Vă ascult, doamnă...
Merry: Care e starea ta civilă?
Grivan (îşi arată inelarul): Doamnă! Sunt cavaler.
Merry (curioasă): Cum? N-ai şi tu măcar o căţeluşă?
Grivan: Sunt o fire principială...
Merry: Prin urmare, eşti liber şi fără obligaţii! Exact ca mine!
Grivan: Dar dumneavoastră sunteţi măritată!
Merry (imitându-l pe Poporan): Căsătoria e doar o iluzie, Rex... Doar o iluzie...
Grivan: Înţeleg...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!