Ochii-ţi sunt

Aşezaţi pe chipu–ţi tainic şi senin,
Ca un semn al infinitului,
Echilibrul cosmic definindu-l.

Ochii-ţi sunt două mărgele
De smarald sau de safire,
De marcasite ori chihlimbar
Prin ei se proiectează lumea
În care-n duci veleatul.

Ochii-ţi sunt vârsta sufletului
Şi citesc în adâncime cu rigoare.
Ochii-ţi sunt săgeţi de foc
Şi ard mocnit întreţinând lumina.
Ochii-ţi sunt arme de luptă-n
Vâltoarea vieţii pământene.

Ochii-ţi spun de eşti trist
Şi-n lacrimi ei se scaldă,
Purtând în ei durerea sufletului
Răpus de dor, alean şi jale.

Ochii-ţi râd de fericire
Când dragostea o-mpărtăşeşti,
Cu cei cu care subtil empatizezi
Şi când inima-ţi vibrează.

Ochii-ţi sunt iubitori şi-admiratori,
La tot ce le e dat bun să vadă,
Oameni frumoşi şi zâmbitori
Ori natura ce te-nconjoară.

Ochii -ţi mai sunt şi ironici
Şi inteligenţa-ţi sclipitoare
Curge –n val de frumuseţe.
Pe chipu-ţi licărirea surâsului,
Dă strălucire pentru tot ce este a-l tău.

Ochii-ţi sunt calzi, plini de blândeţe
Privindu-ţi copilul crescând,
Care –n vise cu îngeri, suspină
Şi al lui gângurit, de vorbe loc ţine.

Ochii –ţi sunt şi arzători,
La provocări răutăcioase,
De la cei care-n pace nu te lasă.

Ochii-ţi sunt şi iscoditori
Când vrei să afli adevăruri
Tăinuite-n străfunduri.

Orbiţi de dragoste pot fi
De eşti neprevăzător,
Dar şi-atunci ei se trezesc
Şi vederea redobândeşti.

Ochii-ţi sunt şi visători şi goi şi...

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replici

Poetul

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea
­Iubita mea.

Iubita

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu -
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, to o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu eşti un cânt.

Poetul

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc
­Şi te iubesc!

Iubita

Îti par o noapte, îti par o taină
Mutată-n pala a umbrei haină,
Iţi par un cântec sublim încet ­
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimica nu e, nimic al meu ­-
E tot al tău.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "portocaliu"

Când mă critici la comandă
Ochii-ţi strălucesc oranj,
Dacă ai şi chef de sfadă,
Sunt pe-aici, nu e deranj.

epigramă de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunică dragă...

Eşti şi vei fi mereu bunica mea
Te voi cinsti şi te voi respecta
Tu-mi dai speranţă şi lumină-n doi,
Mirosul dulce-al florilor de mai.
Noi trei, un vis, un gând şi-aceeaşi lună
Acelaşi semn zodiacal avem,
Când suferim, luptăm şi vom învinge
Căci vom învinge, singur, dacă vrem

Tu iarbă eşti, eu cer sunt şi sunt mare
Bunicule, cu ochii-ţi te numesc
Voi sunteţi pentru mine sărbătoare,
Din suflet vă cinstesc şi vă iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii-ţi verzi şi umezi, printre gene,
Văd picuri pe obraji dansând alene,
Ori lacrimi de sfânt râs, ori de-amăgire;
Sunt magicele perle de simţire.

catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Spune-mi, ochii-ţi de turcoaz,
Trandafirii din obraz,
Ce-i admir neîncetat,
Sunt ai tăi sau i-ai furat?

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (23 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea,
Când tu, - ţii minte oare? – mi-ai spus: "Nu! Niciodată!
Nu!" îmi spuneai şi totuşi în ochii-ţi strălucea
Azurul melancolic al bolţii înstelată.

Spuneai: "Nu! Niciodată!", dar chipul tău zâmbea,
Ca-ntr-un profil de veche medalie turnată;
Şi, mândru, al comorii ce-ascunzi instinct, punea
Pe-obrajii tăi, năframa-i geloasă-mbujorată.

Păcat! O, ce cuvinte de nepăsare pline
Când îţi vorbeam, marchiză, de dragoste ştii bine,
Nu-ţi desluşeam nici chipul, nici zâmbetul de crin.

Mai dulce decât ochii-ţi senini e-a ta simţire;
Şi mă gândeam în taină, privindu-i cu mâhnire,
La sufletul ce-n floarea-i ţi se-nchidea divin.

poezie clasică de Alfred de Musset (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eppur si muove!

Pe ce frânghie
să mă aburc,
să nu te-ncurc,
damă nurlie?

Iubi-ne-vom,
de vrei,
Mireille,
până-n atom!

Şi trup să-mi pierzi,
la sânu-ţi cald,
când eu mă scald,
în ochii-ţi verzi...

Citesc în slove,
sunt Galilei,
produc scântei,
de vrei, Mireille...

Eppur simuove!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciuni

Rugăciuni

Cum să-ţi mângâi obrajii
domolindu-le ploaia
când ochii-ţi sunt inundaţi
de-atâţia nori?

Cum să-ţi răsar curcubeul
colorându-ţi gândurile
când inima ţi-e sfâşiată
de atâta grindină?

Cum să-ţi îmbrăţişez pieptul
cuminţindu-i neliniştea
când braţele-ţi sunt încărcate
de-atâtea rugăciuni?

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog sentimental

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune de mireasă

Mireasa îmbrăcată-n har
Cu îngeri şi argint de voal,
Cu paşii de nisip, prin lună,
Păşim cu dragostea-mpreună.
Cu trupul fraged de cleştar
Te-mbrăţişez, înger de jar.
Alunec în visele tale,
Un clopot sălbatic de jale,
Trena de călători albatroşi
Sub ochii-ţi atât de frumoşi!
Devin mănăstire divină,
Ne-mplinită beţie de peşti
Ce-mi brodează altar de lumină
Pe care ofranda îmi eşti.
Te caut sub genele plânse...
Cuvinte de timp sunt ascunse...
Unde sunt?! Unde eşti?!
Frumoaso din neuitate poveşti?
Sângerează tăcerea. În genunchi ne rugăm,
La altare de pace, timp etern ne jurăm.
Ne jurăm fericire... Ce eternă durere!
Ce destin, ce amar! Dar şi ce mângâiere!
Sub volane de voaluri,
În abis, mătăsoase poeme dispar.
Mireasă de umbre, mireasă de vise,
Mireasă de stele, mireasă de jar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

În ochii-ţi de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
şi-n sufletu-ţi tandru, văratic,
nu păşeşte, subtil, nicio urmă...!

Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ţi desferec, des, siderat,
lăuntru-ţi de falnică zeie...!

Iubito, noi urcăm cu tandreţea,
pe funii lungi, de nisip şi de aur,
ne strigă din nou tinereţea,
istorică (de acum) de tezaur...!

Şi, Doamnă, un plus de trăire
renaşte în ochii-ţi, de-a pururea, verzi,
şi murmure albe se-nalţă din tină,
cu fluturi verzui şi demenţi de lumină,
şi sângele începe să-ţi fiarbă...!

Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini şi prin iarbă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa

Frumoasă mâţă, vin'să mi te-ascund
La sân. Închide-ţi gheara-nveninată!
În ochii tăi să pot să mă cufund,
În ochii de metal şi de agată.

Când degetele-mi trec mângâietor,
Pe capul şi molatica-ţi spinare,
Când mâna-mi se îmbată de-un fior,
Făpturaţi pipăind-o zvâcnitoare,

Îmi văd femeia; şi ochii ei,
Jivină mică şi linguşitoare,
Sunt suliţi reci, ca-n ochii-ţi mititei;

Şi, de la creştet până la picioare,
Subtilă-o plasă de-otrăvit parfum
Pluteşte şi-nfăşoară trupu-i brun.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În braţele iubirii

de necrezut iubite dar tu eşti miracolul meu
nu cred că aş putea să trăiesc fără tine
lumini din ochii-ţi blânzi mă fericesc mereu
vorbele tale zilnice parcă sunt dulci praline.

eşti izvorul meu curat... limpede fericire
iubirea-ţi fermecată mă umple de extaz
eşti soarele ce-mi dai vieţii strălucire
eşti umorul cu care fac haz de necaz.

lumina din tine nu pleacă nicăieri
ea dă puteri încrederii în nemurire
am avut parte cu tine de sublime plăceri
şi mi-ai creat comoară din frumoasa iubire.

poveşti de împlinire spulberă tăceri
viaţa-i spectaculoasă cu oricare trăire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Nicicând pe lumea asta vreodat' nu s-a născut
Femeie-aşa ca tine ‒ frumosul absolut.
Nicicând n-a avut cerul albastru mai frumos
Ca cel din ochii-ţi mândri, la fel de preţios.
Nici buzele Venerei nu sunt ca ale tale,
Aşa de-armonioase şi-aşa de senzuale.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (23 ianuarie 1991)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te privesc în ochii-ţi grei
Exişti ca trup în ochii mei
Iar când eu nu te pot vedea
Exişti ca suflet, draga mea

catren de Corneliu Sofronie din Catrene cuantice (2013)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
De necuprinsu-ţi sufletesc,
Mi-e dor de versu-ţi îngeresc,
Mi-e dor de ochii-ţi de smarald...

Mereu aş vrea ca să mă scald,
În verbul tău dumnezeiesc,
Mi-e dor de infinitu-ţi cald,
În el vreau să mă ispăşesc!

Sunt fericit, ca un herald,
Primesc iubiri şi dăruiesc,
Şi-n visul tău sălăşluiesc,
Eşti totul, Simm, totul, my heart...

Mi-e dor de infinitu-ţi cald!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ţi sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine să înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunţii ei...
Vrei să stăm la o cană de must,
să ne sorbim de pe buze
dulceaţa lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot eşti ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viaţă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea şi marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când eşti azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Şi eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci şi ochii-ţi sunt pentru vecie,
În întuneric şi nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Şi ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunţă ploaie şi furtuni pe Terra
Şi moartea celebrează un succes;
A mai muşcat o viaţă, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ţi fie somnul liniştit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

Dumnezeu să-ţi aline suferinţele şi să te aşeze în loc liniştit, unde durere nu-i!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De departe coada-ţi bate, de aproape ochii-ţi scoate.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!