Jar de toamnă
Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ți sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine să înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunții ei...
Vrei să stăm la o cană de must,
să ne sorbim de pe buze
dulceața lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot ești ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viață...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre nuntă
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre miere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.