* * *

Răstignit de mâini
de către un înger şi-un demon
m-am predat ţie,
Madonă alintătoare a răscolirilor!

Deschideai cu bisturiul ferestre prin mine
şi priveai la cum se desfăşoară o viaţă,
minunându-te cum omul acesta
funcţionează fără arc şi cheiţă,
de parcă ar fi o apă ce tot curge fără ai seca izvorul,
nu acum, nu dintr-o dată,
ci doar ca un oftat de la sfârşitul unei doine.

Îmi mângâiai fruntea,
mă sărutai pe ochi
şi, ameţindu-mă cu parfumul tău de lotus,
şopteai:
"Hai, lasă-i zilei amarul ei.
Urcă în luntrea aceasta,
de pe acest liman
şi să căutăm un alt ţărm plin de pace,
aşa cum doar valurile ştiu să-l caute
şi să spere."

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cântul huhurezului înjunghie noaptea.
În oaza cu ape şoptite
m-aşteaptă ultima amantă a verii.
"Aceasta e ultima corabie.
Urcă, iubite, spre alt ţărm de pace să mergem!
Stelele, călăuze,
privi-vom la ele în apele oceanului celest,
cum altă dată îţi priveai destinul
în dârele lăsate de zaţul cafelei"

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai înşelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraş.

Doar aşa am putut să-ţi invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbaţii ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să ţip
de gura ta roşie precum ciulinii
călcaţi de tălpile fecioarelor secerătoare.

Bând coniac amestecat cu fum de ţigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziţionat în dreptul unui sân
de unde am început să-ţi spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat şi inconştiente cruzimi,
eu, bucăţică de carne din sfânt trupul tău.

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

fără muzică
la serbările toamnei -
confeti brune

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

rar câte un fulg -
în pacea zilei albe
ascult pietrele

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

singur în lume -
un drum fără capete
străbătând stepa

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

tu treceai în risipire
cer desprins din vechi tipare
ca să cauţi asfinţire
transparentelor hotare

şi îmi sărutai prin geam
ochi şi gură frunte plete
întrebând de ce mai am
stele-n gândul plin de sete

şi mă sărutai prin semne
în pădurea fără lemne
şi în frunze dispărui
şi în miezul de gutui

şi treceam în risipirea
transparentelor hotare
căutându-ne nuntirea
pe un ţărm pierdut de mare

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte ploioasă -
dintr-un noian de stele
doar licuriciul

haiku de Vasi Cojocaru Vulcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea pentru mine...

Vă intrebaţi poate
Ce este feicirea pentru mine?
E tihna in care pot admira
Frumuseţea liliacului inflorit,
Din gradina casei mele,
Intr-o dimineaţă senină de mai.

Fericirea mea...
O seară caldă de vară alături de prietenii mei,
Ascultând cântecul liniştitor al greierilor,
Ca simfonia unei orchestre.

Fericirea mea - copiii mei...
Cu frumuseţea tinereţii,
Cu optimismul lor,
Cu grijile pe care şi le fac cand se indragostesc
Crezând că in viaţă,
Te îndrăgosteşti doar o singură dată...
NU... doar dragostea adevărată vine doar o singură dată...

Fericirea mea: viaţa alături de cel drag mie,
Sărutul furat al unei dimineti grabite
Si clipele de linişte de peste zi...
Fără grija zilei de mâine,
Pentru că ştiu, că am un umar
Pe care să mă sprijin.

Fericirea mea...
Frumuseţea liturghiei de duminică
A cântului de ingeri de la strană
Si a legăturii mele cu Dumnezeu
Prin rugăciune.
Aceasta este fericirea mea...

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec

Am auzit o dată un cântec dedicat unei mari victorii.
Nu era cântat de către o voce, ci de vânt.
Nu era produs de mâini, ci de picăturile de apă din pădure.
L-am auzit doar o dată, dar a rămas cu mine de atunci.
Vino, ia-mă de mână şi te voi conduce spre izvorul lui.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp minat de stele

De pe trup îţi cad poezii femeie
un înger sau un demon te recită
şi cine-ar vrea să ţi-l descheie
să-ţi cearnă sufletul prin sită

Un înger sau un demon te recită
şi se ridică pân' la cer văpaia
doar luna s-a răcit pe plită
ce greu îmi cade la stomac odaia

Când se ridică pân' la cer văpaia
şi-ar vrea trupul să ţi-l descheie
din ochi gata-i să cadă ploaia
de pe trup îţi cad poezii femeie

Şi-un înger sau un demon te recită
şi-n loc de punct îţi pune dinamită

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi migdalaţi,
în întuneric stau să mă înghită.
O, Şeherezado,
acum
dă drumul poveştii!

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Lainici.
Toţi munţii aceia falnici
prăbuşindu-se pe mine,
păcătosul.
Iar ruga mea dusă pe Jii.

tanka de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată
prin ierburi
pielea unui şarpe.
Chiar şi reptilele
pot înflori!

gogyohka de Vasi Cojocaru Vulcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Am păcătuit
da
recunosc am păcătuit
cu toţi cireşii satului m-am iubit
i-am ademenit
fără nici o remuşcare
cu braţele-mi nesătule i-am cuprins trupul
nucului din curte
de cincizeci de ani împreunat cu poarta
şi
Doamne
chiar dinainte de-a exista de câte ori m-am sărutat pe furiş cu cerul
m-am lipit de el
am cântat în el
iar acum iată îi port cocoaşa
îndurare dar
pentru răvăşirea mea
n-am vrut decât să-l învăţ graiul sângelui!
Da
ştiu şi recunosc,
de timp n-am vrut să mă îndrăgostesc la început
deşi îmi plăceau nopţile din ochii lui şi răsfrângerile de aur ale zilelor pe care şi le purta la piept
nu ştia să deosebească o inimă sfântă de una de duzină
o muzică cerească de lălăiala unei trădări
diamantul rece al unei discreţii
de sticla caldă a unei sincerităţi
nu ştiu ce mi-a venit
cu graţie de flacără
ca o şerpoaică m-am încolăcit de el
fără izbândă
m-am ales
doar cu amintirea parfumului său
parfumul pietrei.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin maci de dor arzând

Ce hoţi de vise oarbe din mine te-au furat
Şi cine te ascunde în umbre de tristeţe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandreţe?

Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Şi unde să-ţi caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu ştiu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.

Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îţi simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopţi de Sânziene.

Ce sunt fără de tine? Solstiţiu de oprelişti.
Mi-e inima rănită şi nu găsesc răspuns,
Veşminte sângerânde brodate cu nelinişti
Şi-o vină fără vină cu suliţi m-a străpuns.

Ce fluturi ai iubirii să îţi trimit în noapte
Să îţi măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simţi şi tu dezastrul beţiilor din şoapte
Şi cum să strig mai tare prin vânturi care gem?

Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toţi sfinţii şi ochi de înger blând,
Îi reproşez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi toamna

Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben şi rugină.

Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi şi de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu şi zi sfântă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 144

Două iubiri m-alină şi m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Şi-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispiteşte
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Şi să-l transforme-n diavol îşi doreşte,
Deşi e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deşi voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că vieţuiesc în urâciune.

Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu încă te ador

S-arunci acum doar spini în mine,
Când sunt doar ţăndări şi fărâme.
Doar acuze crude fără scuze,
Când tu faci parte dintre muze.

Când toată viaţa-mi freamăntă cuvinte,
Şi-un dor nebun, un dor de tine,
Mă poartă dincolo de lume,
Printre aştrii fără nume.

Când eu iti spun că te ador,
Tu tot mă laşi să mor.
Când aripa mi-e fără zbor,
Frântă în calea viselor.

Când eu mă-ndrept spre nicăieri,
Tu tot te-ascunzi în depărtări,
Dimineaţa-n roua unei flori,
Mireasma unei adieri.

Când seara strigă tot a tine,
Când vorbele mi-s goale-n mine.
Eu încă-s viu si fără grai,
Tu tot aşa cum tot erai.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme geometrice rupte

n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...

de ce aş plânge?
ştiu ca n-am murit
doar că inima se frânge
şi curge ca un pietriş...

şi tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
şi eu înmormântat
devreme... pripită

daca-ş fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aş păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....

şi rafturile pline
ar arde dintr-o dată
şi-or rămâne doar ruine
şi ţărâna lor uscată...

a clocotit în mine dorul
din spaţiul nostru Arctic,
ne-am despărţit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...

am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheţa
tu regină, eu herald,
şi orgoliul ne distanţa...

am plecat şi m-am întors
oase fără trup
şi carne fără os
am început să mă astup...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!