Bun de durut

Mi-e frică de iubire ca de moarte,
Căci m-a ucis de mult prea multe dăţi,
În timp ce moartea, nu că-i ţin eu parte,
Dar m-a lăsat să scriu atâtea cărţi...

Despre iubire, bineînţeles,
Despre puterea sa copleşitoare,
Chiar dacă de la ea nu m-am ales
Decât cu sufletul acesta care,

Bun de durut, mă doare tot mai des,
În timp ce de murit, ce rar mai moare!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecte

Mă voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi şi despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ şi despre univers;
Voi scrie despre stat şi despre mers,
Iar despre ţară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munţi
Şi despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punţi,

Pe care voi dori trecut să fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Şi care învechitu-s-au ca vinul,
Tot aşteptând un gol să-şi facă plinul.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (27 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestaţie

M-am gandit să scriu in vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin un eseu
Despre cerul despicat
De un martian picat
Despre oameni din guvern
Care au cuvantul greu

Dar o soapta a venit
De la un amic pripit
-scrie tu despre iubire
Contestată n-o sa fie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fostă iubire este o iubire pe care am ucis-o, ori o iubire care ne-a ucis?

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Prea târziu pentru cântec şi dragoste,
Prea târziu, prea târziu chiar pentru vise,
Căci tu ai zăbovit prea mult pe drumuri,
Căutând chei la porţile deschise;
Pe creangă-n aşteptarea-ţi porumbiţa
A murit visând o întâlnire;
Prinţesa fermecată-n palatul ei
A dormit şi a murit fără iubire;
Iar inima-i tot flămânzea în timp ce
Aştepta să-i crească umbra mire.

poezie de Christina Rossetti din Ȋn aşteptarea prinţului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Şi uneori mă-întreb de ce nu-ţi scriu,
Că ştiu a scrie-n orişicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Şi orice gând în mintea-mi se-nfiripă.

M-am întrebat ce eşti şi ce-i cu mine,
Ce ai zidit şi ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut şi ce tu faci prea bine
Ca eu să stric şi tu refaci mereu.

Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n faţă tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din faţă drept mi-l construiai.

Şi tot nu ştiu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu şi nici un semn nu dau,
Dar ştiu prea bine că o îmbrăţişare
De suflete un tu şi-un eu tânjeau.

M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Şi ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ţine
Şi cum s-or întâlni odată două stânci.

Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ţi arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.

Te-am cercetat şi m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăştiat în mii de părţi,
Că de-aş avea o lacrimă ca tine
Tot n-aş cuprinde-o-n orişicâte cărţi.

Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contestaţie

M-am gândit să scriu în vers
Despre-ntregul Univers
Dacă este Dumnezeu....
Despre Darwin, un eseu,
Despre cerul despicat
De un marţian picat
Dacă sunt sus în guvern
Oameni cu un cuvânt greu

Dar o şoaptă a venit
De la un amic pripit
- Scrie tu despre iubire,
Contestată n-o să fie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii - Nevoia de revoltă II

Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naşte revolta.

Mă doare pieptul
Şi ochii mă dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi şi suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Şi mă doare!

Mi-e frică...

Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oţel
De parcă mai contează diferenţa
Când efectul este la fel.
Mă ustură palmele
De-atâta apăsare.
E o lume sferică
Încordată
Şi tare doare!

Mi-e frică...

Cercul mă striveşte
Precum o pecete îndesată cu putere
Să stea mărturie pe suflet
Ca o boală fără uitare şi fără leac
Din care răzbate un urlet
Şi multă neputinţă.
Inima-mi moare
Ermetică
Tristă
Şi iar mă doare!

Mi-e frică...

Cercul mă taie
De-mi pătrunde rece sub coaste
Să-mi vestească destinul
Pe care nu am ştiut să-l înfrunt
Şi aşa s-a născut chinul.
Simt în mine blazare
E ironică
Sfidază
Strânge...
Tare mă doare!

Mi-e frică...

Cercul e în mine
Răscolindu-mă sens după sens.
Îmi pocnesc amintirile
În explozii de-mi trezeşte auzul
Şi-mi spulberă amăgirile
În ochi mirarea apare
Şi inima revine
Năvalnică
Eliberată
Mai puţin mă doare!

Mai puţin îmi e frică...

Cercul nu mai este!
S-a spulberat odată cu revolta
De mi-a înflorit sufletul
Dincoace de mine, e lumină
Şi-a renăscut cuvântul
Totul se simplifică
E mult soare!
Şi linişte
Iubire
E bine...

Nu mă mai doare!
Nu-mi mai e frică!

poezie de Gabriela Petcu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai avut parte de iubire în adevăratul sens al cuvântului în copilăria ta, lucru ce a dus la o traumă, ca şi adult nu înţelegi, nu simţi şi nu ştii ce este iubirea, deşi auzi toată ziua vorbindu-se despre ea. Şi atunci eşti nevoit să iei câte un ciob dintr-o parte, o altă bucăţică din altă parte şi să îţi faci propria imagine despre iubire, folosind bucăţi şi cioburi dintr-o imagine distrusă, împrăştiată şi aparent fără nici o logică. E ca şi când încerci să creezi o imagine pe care nu o ştii, neavând toate piesele de puzzle. Aproape că e o misiune imposibilă. Reîntregirea înseamnă să te vindeci în interior de toate traumele, să scapi de victimizare şi să îţi redobândeşti curajul, stima de sine şi o imagine de sine puternică. De asemenea, înseamnă să îţi creezi imagini complete şi care să te servească despre ce înseamnă iubire, caracter, responsabilitate, curaj, empatie, entuziasm şi atâtea şi atâtea altele pe care poate nu a reuşit să ţi le transmită nimeni.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitaminele iubirii

Viaţa e o moarte lungă
Se hrăneşte din iubire
Şi se sparge ca o pungă
Plină cu nemărginire.
Vitaminele iubirii
Care-o ţin pe viaţă-n viaţă
Se găsesc în firea firii
Şi cu faţa-s faţă-n faţă.

Moartea e o viaţă scurtă
Se naşte la viaţă-n burtă
Şi trăieşte pân' se naşte
Şi moare tocmai de Paşte.

Un complex de vitamine
Ţi-ntinde moartea când vine
Iară tu, crezând că-i măr
Muşti şi mori într-adevăr.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (29 mai 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DĂ-MI VOIE O CLIPĂ SĂ ÎNNEBUNESC

Chiar dacă mai scriu versuri pline de dor
Şi las nebunia să-mi curgă pe piele,
Eu scriu fiindcă nu vreau să mor...
Nici tu să mă vezi în clipele grele.

Chiar dacă-mi citeşti pe chip bucuria
Şi-n ochi vezi doar verde turbat,
Pe mine mă doare de fel nebunia
Ma doare şi pasul, cu care-i plecat.

Chiar dacă îmi place prea mult să iubesc,
Si tremur când m-atingi cu privirea,
Dă-mi voie o clipa să înnebunesc...
Căci astăzi mă doare prea mult fericirea.

Chiar dacă şi viaţa din mine-i corectă,
Şi vântul m-atinge pe sâni uneori,
Pe mine ma doare prea rau că-s perfectă
Şi nu am secrete ascunse-n bujori.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre limite. Mersul pe sârmă

greu de crezut că de multe ori suntem încercaţi,
puşi să verificăm limitele dincolo de care sufletul nostru dispare?
şi de fiecare dată ne regăsim în oglindă. întregi.
viaţa e ca mersul pe sârmă. obositoare şi incitantă.

relaţionare. aparent e doar un cuvânt
în spatele căruia se ascund munţi întregi de trăiri.
plăcute sau mai puţin plăcute
dar care povestesc despre noi şi reacţiile noastre

credinţă. este modul nostru de a ne închipui că putem
că suntem, că trăim, că iubim, că ştim
chiar dacă de cele mai multe ori realizăm că
adevăratul Dumnezeu e chiar miracolul ascuns în noi

iubire. primăvara este un mod de a iubi
iar iubirea este un mod de împrimăvărare continuă
ştim că nu suntem eterni, dar prin iubire chiar putem deveni
însămânţându-ne părţi din suflet în sufletul, în cugetul şi-n amintirile altora

omul nu are limite. este nelimitat. este atât de imens
încât în mintea şi-n sufletul său încape Dumnezeu şi tot universul
poţi să îi iei tot, dar atâta timp cât respiră
constaţi că nu i-ai luat nimic...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapta din vorbe

Vorbesc întruna despre tine
Cu mine însumi, cu oricine
Vorbesc mereu, căci dacă tac
Te-aud vorbind, şi ce mă fac?

Vorbim într-una despre noi
Când ne lipsim, căci amândoi
Vorbim doar despre fiecare
Şi nicidecum de ce ne doare.

Vorbeşti întruna despre mine
Cu tine doar, că n-ai cu cine;
Mereu vorbim, nu mai putem
Până la fapte să tăcem.

De-aţi înţelege dumneavoastră
Ce faptă mare-i vorba noastră!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petre Gigea Gorun, autorul cărţii "Despre Craiova, cu dragoste", spre cea de-a 74-a aniversare

Ai scris cu gingăşie şi iubire
Despre Craiova care-a fost
Despre trecutu-i cu mărire
În care oricine avea un rost.

Ai sculptat cu literă divină
Pe craiovenii anonimi,
Spre care fruntea se înclină
Ca spre eroii din vechimi.

Şi eu mă-nclin în faţa ta,
Fiu de notar din Goicea Mică
Citindu-ţi astăzi cartea ta
Ce şi pe mine mă implică

Eu îţi doresc ca să ai parte
De viaţă lungă, ce nu doare
Şi să mai scrii câte o carte
Despre Craiova ce nu moare.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloata se cucereşte dacă-i vorbeşti despre bătălii, regi, elefanţi şi fiinţe fantastice; despre fericirea ce va veni după moarte, dacă-i vorbeşti despre lumina vie ce le-a păzit naşterea, despre îngerii care roiesc în jurul lor, despre demonii care-i ameninţă şi despre iubire, iubire, această promisiune a uitării şi îndestulării. Vorbeşte-le despre toate acestea şi te vor iubi; vor face din tine egalul unui zeu. Dar tu, tu vei şti, pentru că eşti aici în faţa mea, tu, francul urât mirositor pe care hazardul l-a pus în mâinile mele, vei şti că toate astea nu sunt decât un văl parfumat, după care se ascunde nesfârşita durere a nopţii.

citat din Mathias Enard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre dragoste şi despre moarte ca şi când eu chiar am iubit, ca şi când eu chiar am murit.

citat din Vasile Ciorogar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi din nou

voi fi din nou
tot ce am fost odată
ba chiar mai mult
c-am adunat
în părul meu cărunt
atâtea gânduri
despre viaţă
despre minciuni şi adevăr
despre iubiri
despre trădări
despre puterea
de a construi o casă
sub streaşina şi podul ei
să vrei... să stii
să creşti copii
să dăruieşti
tot ce-i frumos!
voi fi din nou
sub soarele de iarnă
o caldă primăvară
pentru acei
ce mă-nconjoară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim despre iubire

Vorbim despre iubire în aste vremuri care
I-au dat iubirii nume de ură şi uitare.
Mai sunt puţini cei care, vorbind despre iubire,
Îi înţeleg menirea şi-o poartă în simţire.

Cuvantu-i la tot pasul, e uneori prea des
Rostit cu uşurinţă şi fără înţeles.
Vorbim despre iubire, mereu vorbim de ea,
În schimb, cu al ei nume, descriem dragostea.

Iubirea nu înseamnă doar ceasu'-acel-al nopţii,
Poţi să-ţi iubeşti copiii, părinţii şi nepoţii;
Poţi să iubeşti un câine, o floare sau, ştiu eu,
Poţi să găseşti iubire, iubind pe Dumnezeu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu ştiu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu ştie să se-nchine.

Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care creşte
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrăneşte.

Să nu mai fiu al tău, să nu mă laşi,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se ştie numărul de paşi
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.

Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi paşi neispăşiţi ai dragostei?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!