Vitaminele iubirii

Viaţa e o moarte lungă
Se hrăneşte din iubire
Şi se sparge ca o pungă
Plină cu nemărginire.
Vitaminele iubirii
Care-o ţin pe viaţă-n viaţă
Se găsesc în firea firii
Şi cu faţa-s faţă-n faţă.

Moartea e o viaţă scurtă
Se naşte la viaţă-n burtă
Şi trăieşte pân' se naşte
Şi moare tocmai de Paşte.

Un complex de vitamine
Ţi-ntinde moartea când vine
Iară tu, crezând că-i măr
Muşti şi mori într-adevăr.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (29 mai 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murind pentru iubire

Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaşte!

Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri faţă de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!

Mori, mori, mori faţă de
ceea ce are moarte
şi vei deveni etern!

Mori, mori, evadează din aceşti nori!
Când vei ieşi dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!

Mori, mori, mori faţă de
zgomotul grijilor lumeşti!

Şi în tăcerea Iubirii,
vei găsi scânteia vieţii!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea altei căprioare

De ce trebuie să moară,
Iar şi iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?

Nu ţi-e silă, nu ţi-e greaţă,
Sânge iar să vezi curgând?
Conştient să stingi o viaţă,
Şi să laşi un ied plângând?

Limba-i vezi că-i încleştată,
Între dinţi, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?

Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?

Moarte când slobozi, zevzeacă,
Te-ai gândit la mama ta?
La ce ai simţi tu dacă,
Ar fi căprioara ea?

Moartea altei căprioare,
Foamea potolea, perfidă...
Dar la potentaţi ce oare,
Naşte pofta să ucidă?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, viaţa şi moartea...

O analogie grăitoare între viaţă şi moarte:
Comparaţi-le cu apa şi cu gheaţa.

Apa se strânge într-o îmbrăţişare intensă şi devine gheaţă,
Iar gheaţa se dispersează şi devine apă.
Orice a murit se va naşte cu siguranţă iarăşi;
Orice s-a născut se învârte şi-apoi moare.

Aşa cum gheaţa şi apa nu-şi fac reciproc nici un rău,
La fel, viaţa şi moartea, amândouă, se simt bine.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

"Moartea este originea unei alte vieţi."
Montaigne

Cel ce moare cade în viaţă
Viaţa priveşte-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în faţă
Origine înspre infern ori paradis.

E o despărţire a materiei de viaţă
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obişnuieşte-te cu gândul ce-i în faţă
Moartea-i un bine când te va lua.

Fieştecare zi a vieţii noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îţi rămâne pe pământ o vie amintire.

Mulţi fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu ştie el cât va trăi
Nici nu şti pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârşi.

Nici un muritor nu îşi cunoaşte ceasul
Aşteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.

Să-ţi fie moartea pe măsura vieţii tale
Atâta doar pe lumea asta să doreşti
Căci nu-ţi ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârşeşti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte...

Nu pune la viaţă
Cuvântul povară,
Că viaţa-i o zi,
Trăieşte-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăieşte alături de tot
Ce trăieşte
Şi umblă şi zboară
Şi cântă şi creşte.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Şi frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Şi mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Şi mergi mai departe.
Nu pune la viaţă
Ideea de moarte.

Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti...
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.

Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Şi simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeaşi iertare.
În tot ce se naşte
Trăieşte şi moare.
În zile ce trec
Şi nu te mai ceartă,
Trăieşte,
Iubeşte şi iartă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine moartea

Când vine moartea
Cum vine un urs flămând toamna,
când vine moartea şi-şi scoate din pungă monedele de aur

să mă cumpere, şi-şi închide-apoi cu zgomot punga,
când vine moartea
ca o epidemie de febră galbenă,

când vine moartea
şi mă izbeşte ca un aisberg între omoplaţi,

vreau să trec pragul plină de curiozitate, mirându-mă:
ce-o să se-întâmple, cum arată-acel bordei al întunericului?

De aceea privesc toate lucrurile
ca şi cum ar fi fraţii şi surorile mele,
şi consider că timpul este doar o idee,
şi cred că eternitatea este-o altă posibilitate,

şi mă gândesc la fiecare viaţă ca la o floare, familiară
ca o margaretă grădinii, şi la fel de unică,

şi fiecare nume este o muzică plăcută gurii mele,
înaintând, asemeni oricărei muzici, către tăcere,

şi mă gândesc la fiecare trup ca la un leu al curajului, şi ca la ceva
preţios pământului.

Când vine clipa, vreau să spun că întreaga mea viaţă
am fost mireasa unei mirări.
Am fost mirele care a strâns lumea la pieptul lui.

Când vine clipa, nu vreau să mă întreb
dacă-am făcut ceva special din viaţa mea – sau veritabil.

Nu vreau să suspin sau să fiu speriată,
sau să argumentez ceva, orice.

Vreau să sfârşesc simplu, ca şi cum am terminat de vizitat această lume.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţă se numeşte orice se naşte, trăieşte şi moare, socotesc că şi mai mult are dreptul la acest cuvânt fiinţa care îşi poate împinge viaţa prin propriile ei puteri dincolo de moarte. Şi dincolo de moarte numai spiritul o împinge...

citat din romanul Iubim de Octav Dessila
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

E fiinţa ce ce se naşte, ce trăieşte şi ce moare,
Moartea e o datorie ce-o plăteşte fiecare.

distih de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de seară

A mai trecut o zi din viaţa mea,
Ce dor îmi e de moarte şi de tine
Şi ce păcat că moartea nu mai vrea
Să treacă pe la poartă pe la mine.

Îmi este dor de tine, moartea mea,
De tine, clipa cea mai aşteptată;
Te-nvinuieşte gura lumii rea,
Dar tu rămâi mereu nevinovată.

A mai trecut o zi şi n-ai venit,
Privesc apusul, ceasul, prima stea...
Când vine seara sunt mai fericit:
A mai trecut o zi din viaţa mea!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

În fiecare clipă mori... tu!
Şi în fiecare clipă renaşti ca fiind
un...
Alt tu.

Clipa ce trece, moare odata cu tine
Clipa ce se naşte, ia viaţă odata cu tine..

Îmi doresc să mi se atingă sufletul
Cu bunătatea clipei de acum,
Şi de acum, şi de acum, şi de acum...
Astfel o să mor de nenumărate ori,
De nenumărate ori mai eu.
Frica ce moare în această clipă
Să nu germineze in următoarea.
Frica ce a murit să nu renască atunci
când se naşte clipa...

poezie de Marius Tritescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun de durut

Mi-e frică de iubire ca de moarte,
Căci m-a ucis de mult prea multe dăţi,
În timp ce moartea, nu că-i ţin eu parte,
Dar m-a lăsat să scriu atâtea cărţi...

Despre iubire, bineînţeles,
Despre puterea sa copleşitoare,
Chiar dacă de la ea nu m-am ales
Decât cu sufletul acesta care,

Bun de durut, mă doare tot mai des,
În timp ce de murit, ce rar mai moare!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi începi viaţa cu sentimentul morţii, ajungi să-ţi pară înaintarea în timp un drum spre naştere, un curs a rebours. Este ca un proces de recâştigare şi de refacere a etapelor vieţii. Mori, trăieşti, suferi şi te naşti, ar fi momentele acestei evoluţii răsturnate. Sau este o altă viaţă care se naşte pe ruinele morţii? Să simţi adică nevoia să iubeşti, să suferi şi să înviezi, după ce ai cunoscut moartea în tine. Nu există altă viaţă, decât după ce-ai trecut prin moarte. De aceea sunt transfigurările atât de rare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă trece, alta vine

.. Viaţa în ziua de azi, aici şi acum,
mi-am creat-o, ca de obicei prost,
când plin de ardoae creatoare,
mi-am aşezat pe nas ochelarii de cal,
şi-am început s-o experimentez...

Off,... o prostie a prostiilor,
oftez eu, o prostie şi totul este deşertăciune,
totul este deşertăciune în creeaţia mea...
... Ce folos am eu din toată truda,
cu care mi-am trăit toată viaţa?...

... O viaţă trece, alta vine,
şi pământul este veşnic în mişcare,
viaţa mi se naşte, îmbătrânesc,
şi alearg spre locul de unde n-am scăpare...

... Nimic nou, după câte conştientizez,
cică pe la bătrâneţe o să fiu cam melancolic.
Nu ştiu motivul,
dar o să continui să iubesc viaţa,
din locul unde-am rămas făr de viaţă...

... Ce a fost nu va mai fi,
şi ce s-a facut nu se va mai face,
nu este nimic vechi sub soare,
toul merge spre înainte...

... Pagina din această viaţă mă informează
despre tratativele mele zadarnice cu moartea,
în legătură cu pretenţia ei absurdă
de-a-mi încheia viaţa... de-a muri,
deşi este plină de greşeli nepermise...

... Uitând eu cu bună ştiinţă
că fiecare dintre noi suntem datori
c-o moarte... moarte unde-ţii boldul!...
... Doamne scapă-mă de ea... ajută-mă!...
... Nimic nou... sub soare...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E MOARTEA ÎN SĂRBĂTOARE?

La sfârşit de săptămână,
Ceva-n mine mai mult moare,
Şi în zi de sărbătoare,
Moartea mai primeşte-o mână.

Ce război fără odihnă,
Iadul nici duminici n-are,
La rai – poarta-n renovare,
Viaţa nu mai are tihnă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinx umblător

Moartea nu vine zâmbitoare
deşi au scris maeştrii morţi
c-a fost văzută pe la porţi
în mii de chipuri de fecioare ;

lucrează şi ea că-i datoare
cu moartea propriei ei morţi
şi cu-mplinirea bunei sorţi
a orice viaţă călătoare.

Deci moartea vine ca o vie
făptură neînduplecată
că în atâta veşnicie

omul - fiinţă însemnată -
a cutezat murind să fie
când nu fusese niciodată.

poezie de Gheorghe Pituţ din Noapte luminată (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea scurtă

ca să faci burtă -
lipeşte-ţi de spate o etichetă cu re
numele tău (?!) până la...
moartea vine cu-n rând
de îngeraşi grăsulii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la normalitate

Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică;
Şi unui şoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.

Ce-ar mai putea să spună o furnică
În muşuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică.

Când tragi, ducând o viaţă de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Şi-ţi vine, când mai mergi la una mică,
Să-ţi bagi picioru-n cei ce i-ai votat,

Nu trebuie să fii un obsedat!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!