Ca un pește sufletul
prizonier în carcera cărnii
îngropat în gânduri
la granița dintre amintiri și speranțe
sufletul se zbate încet
neîncetat
ca un pește
prins în undița lui Dumnezeu
poezie de Constantin Drugas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintește-ți neîncetat că tu nu aparții nimănui și că nimeni nu îți aparține. Gândește-te că într-o zi va trebui să părăsești totul în această lume; așa că fă cunoștință cu Dumnezeu de acum. Meditează neîncetat pentru a te percepe ca Esență Infinită eliberată de orice formă de suferință. Încetează să mai fii prizonier al corpului.
citat din Lahiri Mahasaya
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undița se mișcă
Cuvântul prins în adânc
Nu încape în plasă.
haiku de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonieră în culori
Fiecare om este prizonierul cuiva,
Cumva, undeva, suntem toți prizonieri,
Așa precum mâine e prizonierul lui ieri,
Așa precum mâine e prizonierul lui azi,
Fiecare om este prizonier în ceva,
În propria ispită, clipită sau stare,
În propria nădejde ispititoare,
În frângerea zilei n amiazi...
Cândva, fost-am și eu prizonier,
În ochii și brațele tale,
În lipsa totală a alteia cale,
În lipsa totală a zilei de ieri
Și suflet în suflet, în carcera nopții,
Cu lacăte albe de lună-nroșită,
Cu stele căzute și ele-n ispită,
Am început să-nțeleg prizonieri;
Ce liberi erau în visele lor,
Ce liberi legați își trăiau veșnicia,
Cum prizonieră, zădărnicia
Elibera peste câmpuri o mană de flori,
În primăverile reinventate.
Puterea aceasta neostoită,
Am încercat sa o leg de propria-mi ursită,
Să o fac prizonieră-n culori,
Cum fiece om odat' prizonier,
Iubește și carcera firii,
Din necuprinsul nemărginirii,
Al fericirii, de a fi prizonier.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier nu voi mai fi
Prizonier al norilor,
uit, atunci când te-întâlnesc,
tot parfumul florilor.
Uit și să te mai iubesc.
C-un sărut și-o-îmbrățișare
mă trezești din amorțire.
Alungi trista mea uitare
și-ți voi acorda iubire.
Tu, redându-mi libertatea,
voi coborî pe pământ.
Vom trăi realitatea
fără niciun legământ.
Sub cerul nopții înstelat
iubirea iar va reveni.
Ne vom iubi neîncetat,
prizonier nu voi mai fi.
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
și emoții sălbatice.
Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
și spune-mi...
Spune-mi că nu mă mai vrei
Pentru că la granița
dintre noapte și zi
n-am fost,
nu suntem,
și nu vom fi
nimic...
fără iubire.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Zăpușeala nopții se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ți va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vișinii, de lângă mormântul cu amintiri....
Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..
Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzește,
mândru, falnic, înflorește,
timpul retezându-i viața,
ofilind încet, speranța.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trinculo (îl vede pe Caliban): Ce să fie asta? Om sau pește? Mort sau viu? Ptiu! Miroase a pește, unul vechi și împuțit, nu pește proaspăt prins.
replică celebră din piesa de teatru Furtuna, Actul II, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când treci de optzeci de ani
Când treci de optzeci de ani
simți cum pleacă sufletul.
Încet, încet și an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrânețea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrănești.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung privești.
Picioarele ți se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălțat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.un zâmbet hoinar
încolțea pe chipul tău:
brazda iubirii
haiku de Constantin Drugas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurând tăcerea
cerul s-a extins și în sufletul meu
constelații de stele vibrează ne-ncetat
cu credință pură îl cuprind pe Dumnezeu
absolutul iubirii mereu am căutat.
gânduri se strecoară în culorile toamnei
dragostea din aer o respir în plămâni
mă simt pătrunsă de lumina icoanei
transpune pozitiv traiul printre români.
din recolta toamnei îmi extrag puterea
cu soarele pe creștet mă străluminez
dintre sute de gânduri azi alung tăcerea.
un codru de speranțe freamătă în crez.
în noian de versuri transfigurez tăcerea
vise mă îndeamnă luceferi să urmez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A prins o umbră
de pește în râul suspect de umed
apoi altă umbră de pește cu solzii
care ieșeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
și salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă și îndopați
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-și amintește câtă umbră de pește
a prins în locul acela amorțit de plute
cârlige și ancore cu femei păianjen
femeile curățau umbrele de pește
și despărțeau cu ajutorul unui satâr
umbra de pește atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Granița dintre două anotimpuri îndrăgostite: sufletul poetului!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mormântul din sufletul meu
Inima mea e doar un cimitir
În care pe tine te-am îngropat.
Și-atunci când mă aflu în delir
Plâng și te caut, caut neîncetat!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Din gânduri, încet
se împrăștie ceața.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Blițul fulgerului
îți luminează fața.
Ești fericit -
te-a fotografiat Dumnezeu...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Femeie cheltuitoare
Pește, mult a prins pescaru',
Soaței, bani să-i dea cu caru';
Însă ea îi cheltuiește
Sigur, "cât ai zice... pește!"
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărească
Cu povestea spusă aseară,
Pescarul chiar m-a dezarmat.
A pus în ac scrum de țigară,
Și-a prins doar pește... afumat.
epigramă de Paul Constantin (30 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ministerul
Ministerul lui Mitică
Epoca d-azi sprijinește
Și la viață o ridică
Ca undița pe un pește.
epigramă de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Rondel translucid
cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naște un curcubeu
vrea să se coloreze soarta celor singuri
dragostea să-și afle cum am aflat-o eu.
muguri de speranțe au răsărit în crânguri
simt că mă îmbrățișează bunul Dumnezeu
cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
idei de lumină străbat cugetul meu.
amintiri înfocate ard ca niște ruguri
urc pe Golgota din ce în ce mai greu
cu crucea în spate mă feresc de neguri
să nu cad în capcana unui fariseu.
cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri
ploaia de gânduri pure naște un curcubeu.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!