
* * *
am o luat de jos o piatră
m-am dus direct la oglindă și am zis:
"cine se știe fără de păcat
să arunce întâiul"
puzderie de raze pe la geamuri
târau oglinda mea în sus
sau jos totuna
puzderie de alter ego în mine picau în genunchi
răpuși de plinul clipei și de Lumină
doar eu
semeț tot arătam piatra strânsă în mână
până la sângerare
până ce un străin îmi arătă cu blândețe cine
e piatra
/
cum mă recunoscuse? doar eram îmbrăcat
de oraș!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre oraș sau poezii despre lumină
Citate similare
Învățătură hristică: Să arunce cu piatra...
Să ridice piatra, fără ezitare,
Cel ce-i fără vină și păcat nu are,
Cu ea să arunce, tare, îndârjit,
În acela care a păcătuit!
poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre nevinovăție sau poezii despre ezitare

Cine n-a păcătuit, să arunce primul piatra. Capcană. Atunci nu va mai fi fără păcat.
aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Gânduri nepieptănate
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Trenul de piatră
Când venea nașul
îi arătam o piatră culeasă din tren
el îmi ștampila piatra cu o piatră
culeasă de lângă tren.
Trenul trecea prin piatra
de sub tren...
Urla
cu un urlet de tren
o piatră
în urma trenului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri

Abandonul
Piatra alergătoare a abandonat.
Peste piatra alergătoare a abandonat
încă o piatră alergătoare
peste care îndrăgostitul
abandonat
a ridicat în sus floarea din mână
și a apăsat trăgaciul de "Start".
Toate păsările lumii
speriate
au abandonat stolul.
Toți au abandonat.
Nu se știe încă cine a câștigat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

din cioburi
Nu am fost născut Om, eram o mirare
de cristal, fără umbre
doar sunet înalt
Nu știu, ah, dacă aș ști
cine, cum și de ce a spart oul mirării și iată-mă
plângând
pe dinăuntru adun apusa splendoare
din cioburi
ce trup aproximativ am strâns până azi
și de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeți!
Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar
unde să-mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă
și tot așa
nu voi reuși niciodată, mi se preling printre degete
cioburi din întâiul mine, ah, de l-aș prinde
pe acela care a înfășurat în suspin cheia-măsură
și a dat cu ea de pământ
o a doua oară!
o a doua oară?
Nu, era ecoul sau
ce a mai rămas din sunetul acela înalt.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre înălțime, poezii despre naștere sau poezii despre degete

Eram piatră
eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul și l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroșat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncați în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te așteptam să mă ridici
în palma ta de viață
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
și...
ai plecat mai departe.
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre secunde
- poezii despre relaxare
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre marină
- poezii despre frumusețe

Cine se crede perfect să arunce primul cu piatra filozofală.
aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre perfecțiune

Inima-mi, veche clepsidră
Oglindă...
mȃini...
una piatra,
una raze de soare.
Pumn rece, strȃns,
cu privirea-lacrimă,
matriță a norilor din iriși,
a durerii eu-copilului
de atunci
de cȃnd tăcerea
s-a cuibărit în mine.
Mȃna din raze de soare...
cu degete strȃnse-ntr-un zȃmbet
al eu-pruncului
de atunci de cȃnd cȃntecul mamei
era leagănul universului...
Ȋn oglindă, acum,
eu-prezentul
cu chip amorf încuiat în tăcere,
cu pleoape închise în mine
și zȃmbet în iriși cenușii.
Urmez doar pașii
pe urmele de nisip
ale vechii clepsidre
ce mi-a rămas
în loc de inimă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- poezii despre cenușă
- poezii despre Soare

Ce caut? (joc de mine)
pe poliță aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici?
clipei miner
(doi bobi de sare
săriți care sar!
câtă mirare
niciun habar)
în mine o lume
vântului flaut
și, fără glume -
ce-anume caut?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre umor

Ecoul Grăbit și Ecoul Răbdare
pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară
și bizară
Cine ești tu? Mă întreabă Eu
«Important» ecoul Grăbit
Importanța cea mai importantă
Cine ești tu?
ecoul: Cine ești tu
aleea 4 piatra 5 stratul 968
lumina absolută este muzică
auzi? Doar ea este muzică
Cine ești tu
ecoul Răbdare
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea Florin
Arlechina Arlechin și
vreau liniște
vreau netezime mie nu mi-e frică
vreau vertical
plouă dinspre țărână în cer
vreau ce nimeni n-a mai vrut
cine ești tu, cine sunt eu
la început
scufundați în colinda lui ler
în răsăritul dintâi
în floarea de lămâi, în norul
care?
alege tu.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre frică

O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
până astăzi
când
s-a oprit apa
s-a oprit aerul
s-a oprit mușchiul feței într-o expresie
ca atunci când se moare de râs
mâinile începu să dea din aripi și
să zboare de-adevăratelea
ca din praștie țâșni
piatra de pe suflet
izbi cu putere direct
în geamul lui Dumnezeu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau poezii despre pantofi cu toc

Digul
Marea lovește digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenți,
ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți,
încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulțumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
și îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâți să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aș merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Și-aș vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am și ce caut aici.
Și de ce m-am oprit în fața acestui dig,
ca și cum l-aș cunoaște?
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre curaj, citate de Octavian Paler despre curaj, poezii despre vârstă, citate de Octavian Paler despre vârstă, poezii despre mulțumire, citate de Octavian Paler despre mulțumire, poezii despre cunoaștere sau citate de Octavian Paler despre cunoaștere
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre timp sau citate despre plâns

Liniște
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.
Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-și trăiasca mai departe
în noi
viața netrăita.
Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine știe - suflete,-n ce piept îți vei cânta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
și frânta bucurie de viață? Cine știe?
Cine știe?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de jusțanca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre dor sau poezii despre bucurie

Cine e nevinovat să arunce singur cu piatra. Însă atunci nu va mai fi nevinovat.
aforism clasic de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre nevinovăție

Ce caut?
pe poliță aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici!
clipei miner
(doi bobi de sare
săriți care sar!
câtă mirare
niciun habar)
în mine o lume
vântului flaut
și, fără glume -
ce-anume caut?
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre moarte, poezii despre ceartă sau poezii despre Elveția

Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aștept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbește. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparență. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparențe.
citat celebru din Constantin Brâncuși
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate de Constantin Brâncuși despre timp, citate despre săptămâni, citate despre posibilitate sau citate despre imagine

Niciun cuvânt nu devine mai de piatră ca piatra până ce nu devine piatra mai cuvânt de cuvânt...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre devenire sau aforisme despre cuvinte
Cine ne-a zămislit
Nu știu cine am fost
Nici cine voi ajunge?!
Știu, doar, că vreau să fiu eu
Stăpânul meu, fără a mă minte!
Nu înțeleg, de ce cineva a glumit
Și gluma lui prins-a rădăcină:
Că dinozaurii ne-au plodit!
Probabil pe el, dar nu și pe mine!
Maimuțele toate supărate-s cumplit,
Priviți-le văzul pe față:
Cum de nimeni nu a priceput,
Că ele sunt de o altă rasă?!
Dar lebedele? Lebedele albe în zbor
Unite fiind pentru vecie,
Semeț li e zborul în dragostea lor,
Venit-au din neam de la cine?!
Vezi, vântul rău bate în nori
Cu ape spre munți în menire!
Lor cine le-a dat acest dor,
Tot niște monștri, ca mine?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre minciună, poezii despre maimuțe sau poezii despre lebede