Poveste despre ţara mea

Povestea ce-ţi voi spune astă dată
Nu începe cu a fost odată.
E povestea unui dor nestins
Ce eternitatea toată a cuprins.
Să ştii copile că-i un loc de vis în astă lume
Unde doinele plâng pe coline,
Buciumul sună prelung
şi clopotele sună-ndelung.
Ca vinul vechi păstrat în pivniţe străbune
dospite doruri iubirea întreţine.
Geneza unui neam de daci neînfricaţi
noi o transmitem prin legenda bravilor bărbaţi,
ai gliei străbune, soldaţi.
Decebal şi Burebista legendari conducători,
Ţepeş, Ştefan şi Mihai, voievozi şi domnitori
Viaţa şi-au sacrificat pentru acest pământ cu flori.
Pajişti, munţi cu pântecele pline,
Râuri repezi cristaline,
Marea cea mare şi holdele-aurii
Sunt suflet şi trup ale acestei glii.
Aici cântă ciocârlia lui Zamfir,
Balada lui Porumbescu adie ca un zefir
Coloana lui Brâncuşi susţine pentru noi
Iubirea lui Dumnezeu,
Aşezaţi la Masa Tăcerii sufletele ajung în apogeu.
Albastrul de Voroneţ ne veghează credinţa
Moaştele Sfinţilor la Argeş ori Suceviţa
păstrează pentru noi curajul dar şi umilinţa.
Cu sfinţenie păstrează copile
Nectarul creat de albine
Şi du mai departe sfânta moştenire!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei copile

Pentru pâinea de pe masă,
Doamne-Doamne, mulţumesc,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi flămânzesc.

Pentru hainele-mi puţine,
Rochiţe, pantalonaşi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii umblă golaşi.

Pentru patul vechi şi tare,
Zgomotos şi prea înalt,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii dorm pe asfalt.

Pentru ghetuţele-mi roase,
Rău mă strâng şi Tu m-asculţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copilaşi sunt desculţi.

Pentru mami, pentru tati,
Ţine-i sănătoşi, fă-i sfinţi,
Fiindcă ştiu că-n astă lume,
Mulţi copii nu au părinţi.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici e România

Veniţi acasă! Aici e... România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Şi-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Şi plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuşi infinită
Şi stă Brâncuşi alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopţi fără de stea.

Şi-n stihuri au pulsat emoţii,
Din leagăn, până la mormânt,
La ţărm de mare însuşi Eminescu,
Ascultă valu-n şoapte suspinând.

E-atâta dor aici, iubire, dar şi jale,
Pamântul sfânt să îl păstrăm,
Credinţa sfeşnic de nădejde să ne fie
Români, uniţi în jurul gliei să ne adunăm!

poezie de Camelia Cristea (5 aprilie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margini de suflet

La margini de suflet aştept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aştept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Doreşte să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul îşi urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, copile

Pentru tine, copile:
Eu am fost.
Acum e rândul tău.
Îndrăzneşte!
Las ţie moştenire,
a şcolii menire,
să duci mai departe
învăţătura de carte.
Niciodată să nu uiţi
că am scris cu cretă albă,
cunoştinţe multe, salbă,
pentru viaţa ta întreagă.
Din iubire pentru tine
cu mult drag ţi-am dăruit,
din lumina de la mine
stelele ce le-ai primit.
Ele -îţi vor deschide calea
către viaţa ce-o clădeşti.
Larg îţi va surâde zarea:
Luptă să o cucereşti!

poezie de Dumitru Delcă (1 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

În viaţa mea cu cânt de liră,
Eşti împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.

De când te-am cunoscut pe tine
Şi-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârşesc.

Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace şi lumină.

Aş dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.

Iubirea ce pe noi ne leagă,
Cu al ei dulce fior,
N-aş da-o pe lumea-ntreagă,
Nici chiar de ar fi să mor!

poezie de Sergiu Mănuş (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: La Târgu Jiu au tras cu tractorul de Coloana Infinitului...
Brâncuşi: Zvonuri. Nu cred! N-au cum să o răstoarne! Postamentul Coloanei este întreaga Oltenie...
Mihai: O vor da jos! Vă spun eu! Pentru ei Coloana nu înseamnă nimic! Artă pentru artă. Un moft mic burghez... O vor da la topit...
Brâncuşi: Minţi, domnule avocat! Vrei să amărăşti zilele unui om bătrân... Coloana este nemuritoare...
Mihai: Nu e suficient de înaltă!
Brâncuşi: Gorjul nu va avea niciodată ceva mai înalt!

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanii lui Dumnezeu sunt cei care manifestă tendinţe rele sau negative care nu îngăduie fiinţelor respective să reflecte în mod corespunzător iubirea divină primordială. Pentru ca această iubire originară să producă efectele benefice şi pozitive în fiinţele care singure sunt suporturile apariţiei Numelor divine, trebuie să fie pure şi cristaline şi nicidecum opace sau tulburate de agresiunile Ordinului divin. Numai iubirea lui Dumnezeu se exercită în astfel de persoane sub chipul repulsiei, prin intermediul modalităţilor care nu pot accepta Iubirea în toată puritatea ei. Din acest motiv, adevăraţii credincioşi, potrivit unui tip de Revelaţie dată, nu trebuie să arate iubire pentru caracterele pervertite ale respectivelor creaturi, şi în acelaşi timp sunt obligate să nu le respingă ca esenţe iubite din toată veşnicia.

Ibn 'Arabi în Cartea revelaţiilor de la Mecca (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Brâncuşi a creat
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
minuni aşezate pe axa
unei mărturii universale.
Coloana Infinitului,
invenţie nemuritoare,
spre cer e ridicată,
către soare
cu corpul înfipt în Univers
şi temelia într-un loc vacant,
ne atrage mereu cu un aer savant,
mărturie rămasă-n veacuri moştenire,
ordonată geometric cu desăvârşire.
Să dovedească suprem că Brâncuşi
a fost oltean get-beget,
un plugar plecat dintre brazde.
Ţăran zămislit din pământ românesc
care a înălţat brazda din temelie
până la Infinit.
Pentru a fi admirată cum se cuvine
de românul prezent şi acel care vine.
Invenţia Brâncuşiană, desfăşurată spre
albastrul cerului simbolizează
o însuşire fără sfârşit
a minţilor,
a orelor,
a zilelor,
a anotimpurilor,
a anilor,
a secolelor,
a mileniilor,
zămislite din truda recoltelor.
Să transmită de-a pururi mesajul
că, fără ţăran inventiv,
scormonitor în vatră
şi cioplitor în piatră
nu se poate!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o limbă, un neam

Am o ţară, o limbă, un neam
Şi mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.

Am o ţară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt şi câmpii, coline înverzite
Şi cuptoare pline de pite.

Aici eu am o ţară, o limbă, un neam!

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muma lui Ştefan cel Mare

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează

Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curaţi.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.

O şoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.

Păstrează buzele curate,
potir de rugi şi de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.

Păstrează buzele curate
să-L poţi primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeţi răpus.

Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie pentru dulcea Românie

Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar şi în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.

Din cufere de cucuteni păstrate cu sfinţenie,
iau văl de borangic ţesut în cuminţenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele şi fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranţe, pace şi-armonie.

Din frunze de arin şi flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvăşirea.

Şi-am să brodez pe ia ţării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să ştie o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,
că-aicea timpul trece şi din nimic renaşte,
perenitatea vieţii aicea zămisleşte,
iubirea cu grijă-i păstrată-n tabernacul.

Simboluri ancestrale cos azi cu sufletul,
să fie de-ajutor Măicuţei Românii,
că-n soare-i legătura cu bunul Dumnezeu,
apartenenţa noastră o urc la apogeu.

Brodez pe sfânta ie spicul de grâu şi ghinda,
steluţe, calea laptelui şi porumbelul păcii,
pun roşu, alb, albastru şi verde crud al ierbii
şi toată veşnicia din laptele-stâncii.

Îmbracă aşadar, Tu, dulce Românie,
cămaşa cu altiţă, frumoasa noastră ie,
găteşte-te cu noi, cei vii şi cei plecaţi,
că-n astă ie sfântă, cu toţi suntem brodaţi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima bătălie

Evenghelia astăzi ne spune
despre viaţa ce va fi în noua lume
şi Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viaţă şi că fericiţi vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă şi al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
şi va fi belşug de pâine şi va fi belşug de lapte
şi pe munţii cei înalţi vor creşte atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
şi El Însuşi pe pământ iată îi va ocroti
şi va fi belşug de pace luna pân" va asfinţi
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieţii sfânt Cuvânt
şi-mpletiţi în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numeşte azi Mesia
şi lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belşug aici iat-o va turna

însă aproape spre sfârşit Satan va fi dezlegat
şi va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung şi-n lat
va începe ispitirea şi păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nţeleg şi nu pricep cum atâţi din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furaţi doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toţi au fost doar fericiţi
cum se vor lăsa o Doamne atâţia ademeniţi
căci Satan iată va strânge oştire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată

oştile atunci vor curge şi întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar şi paşii şi umblarea
şi chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru şi atât de asediaţi
căci oştenii fără număr până-n dinţi vor fi-narmaţi
şi vor curge atunci şiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
şi oştirile vrăşmaşe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toţi oştenii la atac ce au pornit
şi toată oştirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldaţi ca să apere cetatea
Domnul Cel din veşnicie şi-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste şi onoare
căci doar El este Viaţa şi a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ţi mulţumim
căci ne-au dat iarăşi viaţa prin Fiu-Ţi ce îl iubim

poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu de mare îmi va fi dor...

Tu marea mea frumoasă, şi albastră precum cerul
Cu pescăruşii veseli ce-ţi tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!

Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieţii, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!

La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simţeam cum mă cuprinde în braţe nemurirea,
Şi cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!

Un vis frumos de-o vară, romantic şi fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Şi-am vrut iubirea noastră, să îşi găsească loc!

poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!