După Psalmul 72
Fiului Împăratului
Dumnezeule
dă-i judecățile Tale
și El
va judeca pe poporul Tău
cu dreptate
și pe
nenorociții Tăi cu nepărtinire
El
va face dreptate
și
năpăstuiților poporului
le va face parte de îndurările Lui
iar
pe copii săracului
îi va scăpa și-i va ocroti
cât va fi soarele și cât se va arăta luna
de Tine se vor teme
căci
celui ce geme
El
îi va veni în ajutor
va
înflori viața
și-ntreaga omenire va fi
ca o ploaie care cade pe un pământ
proaspăt cosit
ca
o ploaie repede de vară câmpia ce-o udă cu picurii ei
în zilele Lui
va înflori cel neprihănit și
până nu va mai fi lună
și
până nu-și va mai ascunde soarele zâmbetul de lumină
va fi belșug de pace
căci El
Fiul Împăratului
de la o mare până la cealaltă
și
de la Râu
până la marginile pământului
va domni și va stăpâni toată floarea ochilor
a mersului și-a zborului
tot ce există
în aer
în apă
și pe pământ
căci
Lui i s-au dat toate
înaintea Lui
locuitorii pustiei își vor
pleca genunchii
și vrășmașii vor linge țărâna
biruri
îi vor plăti
împărații Tarsisului
și ai ostroavelor mării
din Atlantic până-n Pacific
iar
împărații Sebei și Sabei
daruri îi vor aduce
toți împărații
i se vor închina și-i vor sluji
și
toate neamurile
căci El
va izbăvi pe săracul care strigă
și pe
nenorocitul care n-are ajutor
de
cel nenorocit
și
de cel lipsit
El va avea milă și-i va ajuta
căci
viața săracilor și a celor amărâți va fi scumpă înaintea Lui
și-i va izbăvi de apăsare și de silă
venindu-le
cu milă în ajutor
El
Domnul domnilor
căci
sângele lor
al celor săraci și nenorociți
va fi scump înaintea Lui
ei
vor trăi
în pace și-i vor aduce
aur din Seba
și
neîncetat
se vor ruga pentru El
și-l
vor binecuvânta zi de zi
în țară
și peste tot
belșug de grâne va fi
căci până în vârful munților
pământul va rodi
și
ca cedrii din Liban în
bătaia vântului
se
vor clătina spicele cu gingășie
iar oamenii
ca iarba câmpului
vor înflori
ca florile-n grădină și crinii de pe câmp
vor înflori-n cetăți
căci Numele Lui
al Împăratului ce va stăpâni pe tot pământul
va dăinui pe vecie
cât soarele va ținea
cu El se vor binecuvânta unii pe alții
și toate neamurile
îl
vor numi fericit
binecuvântat
să fie Dumnezeul lui Israel
singurul
care face minuni
și care schimbă fața omenirii și
a planetei după cum vrea
căci El a creat-o
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre ajutor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre sărăcie
Citate similare
Fiul Celui Prea Înalt--Psalm 72
Ca o ploaie
repede de vară
ce cade
pe un pământ cosit
aducând
mireasma aceea proaspătă de iarbă amestecată
cu gingășia picurilor de ploaie
pe care tu însuți îi simți atingându-ți obrajii
și mâinile
așa
va fi împărăția
Pruncului născut în Betleem
de care
se vor teme oamenii
cât va fi soarele
și cât se va mai arăta luna pe pământul pe care El îl va îmbrăca
în prospețime și în neprihănire
căci
cel neprihănit
în zilele Lui va înflori
ca un crin alb ca zăpada într-un câmp de maci roșii
ca flacăra focului
ce arde cu putere într-un miez de noapte neagră
fără lună fără stele
și
va fi belșug de pace
până nu va mai fi lună
El
Fiul Celui Prea Înalt
Domnul domnilor și Împăratul împăraților
va stăpâni
de la Râu până la marginile pământului
și locuitorii pustiei
genunchii și-i vor pleca înaintea Lui
și dușmanii vor linge țărîna
înaintea Ființei Lui
împărații Tarsisului
și ai ostroavelor
ai tuturor insulelor din oceanele planetei
îi vor plăti
biruri
împărații Sebei și Sabei
îi vor aduce fiecare în parte
daruri îmbelșugate
căci toți
împărații pământului se vor închina înaintea Lui
și toate popoarele
îi vor sluji și i se vor închina Lui
căci El va înnoi pământu și-l va face ca un rai
ca o grădină a Edenului
și oamenii în pace îi vor sluji căutându-i neprihănirea
și slava Numelului Lui
da
toți împărații pământului
și toți cei ce vor stăpâni peste popoare
se vor închina înaintea Lui
și toate neamurile îi vor sluji căci mâna Lui va stăpâni
cu putere pe planeta Terra
îmbrăcând întreg pământul cu slava Numelului Lui
și cu propria Lui putere prin care a zidit
și cerul și pământul
și marea și izvoarele de apă
și mersul și gândul
viața și omul
ideea și floarea
privirea și zborul
norii
și vântul
El
va izbăvi pe
săracul care strigă
pe
nenorocitul care n-are ajutor
căci El Însuși
va fi Mântuitor
izbăvindu-i pe cei necăjiți din necazurile lor
și le va împleti viața
cu mulțumirile pe care ei i le vor aduce
cât soarele străluce
căci El
își va întinde mâna
spre cei cu inima curată
ce-i vor sfințenia
va fi
belșug de grâne în țară până pe
vârful munților
și spicele bătute de aripile vântului
se vor clătina ca și copacii din Liban
iar oamenii
vor înflori în orașe și la sate
ca florile de pe câmp înbrăcate în lumina soarelui
și cernute
cu degetele vântului de vară
cu ploaia
ce împrăștie culorile curcubeului
și cu gingășie le așează în fiecare floare
după înțelepciunea Celui Prea Înalt
cât soarele
și umbra așternută în rouă pe iarbă
în floarea de vară
îi va ținea Numele
căci El va întrece orice idee și orice cuvânt
doar
El este Cuvântul Celui Sfânt și Prea Înalt
cât soarele
și umbra așternută în rouă pe iarbă
în floarea de vânt
îi va ținea Numele
și El va înflori lumina
în ochii tuturor oamenilor ce vor trăi
sub stăpânirea Lui aici pe pământ
lumina
Lui
e
adevărata lumină ce
ne luminează
propria noastră lumină
și El
ne așează fericirea
fiecărui pe degete înflorind ființa umană
unii
pe alții
cu El se vor binecuvânta
și toate popoarele
fericit îl vor numi
binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel
El singurul
care face minuni
și semne mari de-ți fură și ochii
și sufletul
și ființa
tot pământul
să se umple de slava Lui
și toate insulele
scăldate de ape mari
și de oceane
să-i cânte slavă și onoare
toate fetele frumose
mai gingașe ca roua câmpului
și ca picurii de ploaie din ploaia repede de vară ce udă
un pământ cosit
surâsul și ciripitul rândunicii
să-i cânte
să-i cânte lumina
și îndurarea Lui cea mare
căci Hristos
e calea și Viața
Lumina și Adevărul
glorie slavă și cinste
Împăratului iubirii
ce va domni pe pământ
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2017, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre planete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A Ta domnie
Cum va fi a Ta domnie
Doamne când vei reveni
Și-o să iei în stăpânire
Chiar întreaga omenire
Și-Mpărat Doamne vei fi
Cum va fi a Ta sosire
Aici Isus pe pământ
Când oștiri lângă oștire
Vor urî a ta venire
Ca să nu vii Mire Sfânt
Și-mpotriva Ta cu arme
Vor fi strânși l-Armaghedon
Planul Tău să ți-l răstoarne
Chiar și-n bătălii amare
Aici să nu mai fii Domn
Toate oștile atunci când
Ți se vor împotrivi
Să nu vii pe acest pământ
Mire drag o Mire Sfânt
Nicidecum de-a-l stăpâni
Însă nu vei mai veni ca Miel
Ci ca Leu atunci din Iuda
Căci Pământu-ți va fi țel
Omenirea de pe el
Pentru care-ai depus truda
Când Doamne Tu te-ai jertfit
Plătind pentru omenire
Tot omul ca mântuit
Să poată fi-n cer primit
Prin credință și iubire
Și oștirile cumplite
Ce ți s-or împotrivi
Vor cădea atunci în lupte
Ca un trăznet începute
Căci ușor vei birui
Morții vor cădea în stive
De sabia gurii Tale
Cei rămași ca să se mire
Căci a Ta împărăție
Va avea aici o cale
Doamne Tu ești Creatorul
Al Pământului și-al vieții
Și ne ești Mântuitorul
Cum să nu fii Domnitorul
Chiar din flarea dimineții
Cine-ți poate sta-mpotrivă
Când ești Domn și Dumnezeu
O oștire în derivă
Fără dragoste și milă
Ce-ți calcă Cuvântul Tău
Tu ești singurul Stăpân
Și a Ta este puterea
Doamne Ție eu mă-nchin
Să mă faci mai pe deplin
Ca să-ți gust doar mângăierea
Căci Pământul e al Tău
Chiar și vântul și cu marea
Tu ești Isus Dumnezeu
Și-aici vei domni mereu
Împlinindu-ți dar lucrarea
După ce vei nimici
Oștile l-Armaghedon
Doamne Tu vei rândui
Judecați oamenii a fi
Căci Isuse vei fi Domn
Și martirii-or învia
Fiara ce n-au ascultat
Căci Tu Doamne le vei da
Să fie-naintea Ta
Și ei iat-au înviat
Va începe o nouă viață
Doamne ca la început
Când Isuse a Ta față
Vor privi de dimineață
Căci doar Tu ne vei fi scut
Atunci în zilele Tale
Cel neprihănit va înflori
Căci Isus îi vei fi cale
De pe munte până-n vale
Pacea ta o vom trăi
Și va fi belșug de har
Până nu va mai fi lună
Al sfințeniei gingaș pahar
Ne va fi în buzunar
Mai în vremea de pe urmă
De la o mare pân" la alta
Doamne Tu vei stăpâni
Și săracu-n lumea asta
El își va vedea năpasta
Dar Tu îl vei ocroti
Vei avea grijă și milă
De acei nenorociți
Întorcând a vieții filă
Spre ființa lor umilă
Și ei vor fi fericiți
De-ndurarea Ta cea mare
Și al Tău scump ajutor
Izbăviți din încercare
Vor cânta în gura mare
Pe al lor Mântuitor
Toți împărații se vor
Închina înaintea Ta
Înaintea Singurului Domnitor
Ce e viu în vecii vecilor
Și Numele-ți vor cânta
Glorie Isus onoare
Nu vei mai fi Mielul din Calvar
Ci Leul îmbrăcat în slavă mare
Ce dă omului salvare
Când se-mbracă iar în har
Astăzi Doamne-ți mulțumim
De ce-ai planificat
Și ochii ți-i dăruim
Căci noi vrem ai Tăi să fim
Pururi fii glorificat
07-03-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mântuire, poezii despre început, poezii despre oi, poezii despre iubire, poezii despre gură sau poezii despre dimineață
Zorile slavei Sionului
(Isaia 60:1-22)
Scoală-te, Luminează-te căci lumina ta vine
Și slava Domnului răsare peste tine
Iată, întunericul și o negura acoperă pământul
Dar pentru tine răsare Domnul, Sfântul.
Și slava Lui se va arăta pentru tine
Slava Lui peste poporul tău ea vine
Neamuri vor umbla în lumina s-a ta cale
Împărați în strălucirea razelor tale.
Ridică-ți ochii și împrejurul tău privește
Toți se strâng și vin spre tine de unde este
Fii tăi vin din depărtare, din depărtate state
Și fiicele tale privește, pe brațe sunt purtate.
Și aceste lucruri toate când le vei vedea
De bucurie atunci tu vei tresălta
Și inima-ți va bate și ți se va lărgi
Bogăția, visteriile neamurilor la tine vor veni.
De mulțime de cămile vei fi acoperit
De dromadere din Madian și Efa își au venit
Toți din Seba vor veni la tine, aur aducând
Vor vesti pe Domnul tău, într-una lăudând.
Turmele Chedarului la tine se vor aduna
Berbecii din Nebaiot vor fi în slujba ta
Pe altar se vor suii ca jertfă plăcută Mie
Slava casei Mele o vor face strălucită pe vecie.
Cine sunt cei ce ca norii ei au al lor zbor?
Cine sunt ca niște porumbei spre porumbarul lor?
Ostroavele Mă așteaptă pe Mine, Cel Sfânt
Corăbiile din Tarsis, iată-n frunte sunt.
Înapoi din depărtare s-aducă ai tăi copii
Și acestea pentru Numele Domnului, pentru veșnicii
Pentru Sfântul lui Israel, care te proslăvește
Pentru Domnul tău care nespus te iubește.
Străinii zidurile tale le vor zidi
Și împărații lor de pe pământ îți vor sluji
Căci, Eu, Domnul în mânia Mea te-am lovit
Dar în îndurarea Mea, am milă de tine înmiit.
Porțile tale veșnic deschise ele vor fi
Nu vor mai fi închise nici noapte nici zi
Să lase să între bogăția neamurilor
Să intre împărații cu alaiurile lor.
Neamul și împărăția ce nu ți vor sluji
Neamul acela întru-totul se va nimici
Slava Libanului la tine ea va veni
Pardosul, ulmul, merișorul te vor împodobi.
Va împodobi sfântul locaș, Eu voi proslăvi
Locul unde picioarele Mele ele vor fi
Fii asupritorilor, vor venii aplecați înaintea ta
Și toți ce disprețuiau ți se vor închina.
"Cetatea Donului", așa te vor numi cu zel
Te vor numii "Sionul Sfântului lui Israel"
De unde erai urâtă și de unde erai părăsită
Și nimeni nu trecea prin tine, nefiind umbrită.
Veșnică podoabă Te voi face pe tine, pe vecie
Pentru oameni, neam și neam pricină de bucurie
Laptele neamurilor vei suge și vei ști
Că pentru tine Cel Sfânt, M-oi îngriji.
Eu sunt Domnul, Mântuitorul poporului tău
Puternicul lui Iacov, Răscumpărătorul tău
În loc de aramă, aur îți voi aduce ție
Argint îți voi aduce în loc de fierărie.
În loc de lemn, aramă; așa M-oi îngriji
Și în loc de pietre, fier mult va fi
Peste tine voi face pacea să domnească
Da, peste tine dreptatea să stăpânească.
În țara ta nu se va mai auzi de silnicie
N-o fi prăpăd în ținutul tău sau în pustie
Ci "Mântuire" vei numi zidurile din cale
Și "Laudă" numi-vei toate porțile tale.
Nu soare ca lumină ție-ți va sluji
Nici luna cu lumina ei, căci Domnul va fi
Domnul, El va fi lumina ta pe vecie
Dumnezeul tău, va fi slava, toți să știe.
Soarele tău nu va mai asfinți vreodată
Și luna ta nu va mai fi nicicând întunecată
Căci Domnul lumina ta pe vecie va fi
Și zilele suferinței tale se vor sfârși.
Și vi se va spune ca din timp să știți
În poporul tău nu vor fi decât neprihăniți
Ei vor stăpâni țara toată, pe vecie, bine
Ca un lăstar, ca o odraslă sădită de Mine.
S-aceasta lucrarea mâinilor Mele se numească
Și spre slava Mea pe vecie să slujească
Se va face o mie cel mai mic bărbat
Și un neam puternic cel mai neînsemnat.
Eu, Domnul, al tău Mântuitor și Răscumpărător
Voi grăbi acestea toate doar la vremea lor.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre Soare, poezii despre țări sau poezii despre suferință
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte
Cel ce vine
Cel ce vine
Un
singur fiu
Dumnezeu a născut
conform
Psalmului 2 versetul 7
și
acest Fiu
despică veșnicia
și-o
înflorește cu Numele Său
Cuvântul
Cel de la-nceput
ce singur
era cu Dumnezeu
și
El Însuși
era Dumnezeu
acest Fiu
Cuvântul
primind denumirea
și prin care
toate lucrurile au fost create
căci Dumnezeu Tatăl cel Sfânt
a spus
să fie o întindere-ntre ape
și ea
să despartă apele de sus
de cele de jos
cerul
astfel să apară
Dumnezeu
a poruncit
iar
Cuvântul
a trecut la îndeplinire
căci
în Coloseni 1 cu 16 ni
se spune
prin El au fost făcute toate lucrurile
care sunt
în ceruri și pe pământ
deci
Cuvântul
e singurul Creator
Tatăl
Cel Prea Înalt doar
A întocmit în Sine Însuși
Planul de creație
al Universului
cu toate legile sale date de Tatăl
pe care
prin Cuvântul Său
prin Fiul Său
l-a
dus la îndeplinire
căci El
era Meșterul Lui Dumnezeu
din Proverbe 8 cu 30 și 31
Dumnezeu a zis
să
se strîngă la un loc apele
care
sunt dedesuptul cerului
și
să se arate uscatul
Dumnezeu a zis
Dar Fiul
El Cuvântul
a creat totul
totului tot
căci
un copil ni s-a nascut
un Fiu ni s-a dat
și
domnia va fi
pe umerii Lui
îl
vor numi
Minunat
-vezi Judecători 13 cu 18-
Sfetnic
Dumnezeu tare
-Vezi Psalmul 45 cu 7 și Tit 2:13-
Cuvântul
e
Lumina popoarelor
El
e
Adevărul și Viața
și
El vine pe nori și
orice ochi îl va vedea
căci El
Fiul Lui Dumnezeu
s-a
jertfit pe Sine Însuși
murind
răstignit
pe Golgota
ascultând astfel
până dincolo de dincolo
de
Cel Prea Înalt
devenid astfel
nu
numai Lumina popoarelelor
ci
Lumina ce îmbracă Universul întreg arătând
Chipul
Celui Prea Înalt
al
Tatălui din ceruri
Isus
a murit
transformând omenirea
pe cei ce se încred în Sine
și
au primit Evanghelia
și nu Legea poruncilor
de
care se agață atâția
căci
Legea
deși e Sfântă și dreaptă
Ea ucide
Legea ucide
căci sub acoperământul Ei
mulți au fost uciși cu pietre
dar
Evenghelia
dă viață
căci Hristos s-a jertfit
murind El
pentru
păcatele întregii omeniri
ferice
dar de cine
crede
căci Însuși Hristos Mesia
Singurul Creator al Universului
și
Fiul cel Sfânt al Lui Dumnezeu
ne-a spus
Adevărat adevărat vă spun
că cine
crede în Mine
are viața veșnică
și
nu vine la judecată
ci a trecut din moarte la viață
Eu sunt
Lumina lumii
Pâinea vieții
Calea Adevărul și Viața
Ușa oilor
Păstorul cel Bun
Învierea și Viața
Vița - cea adevărată
ce vrem
mai mult
Hristos
e
totul totului tot
El
e
singura Cale ce duce la Tatăl
altă cale
nu există
ferice de cine înțelege
și
se încrede în El
în
singurul Fiu al Celui Prea Înalt
văzut
de Daniel
pe norii cerului
-Daniel 7:13,14-
Căci
Lui i se vor închina popoarele
așa
cum i se închină și îngerii din ceruri
și cele patru făpturi vii
și
cei douăzeci și patru de bătrîni în Apoc 5 cu 8
El
e
Cuvântul
Mesia
Isus Hristos Domnul
ce va stăpâni
cu
un toiag de fier
pe
întregă planeta
pe tot pământul
nu
va mai veni
să fie scuipat
și pălmuit
biciuit
ci
va veni
ca
un Dumnezeu adevărat
ce-și
supune popoarele
similar
cu
ce a scris Pavel în
-Tit 2 cu 13-
Hristos
va veni
să-și ia domnia
și
se va împlini Cuvântul
din pilda polilor
Luca 19 cu 11
și
Cuvintele atât de scumpe din Psalmul 72
unde
ni se spune
că Fiul Împăratului va domni
și
"că se vor teme de Tine
cât va fi soarele
și
cât se va arăta luna
din neam în neam
va fi
ca o ploaie care cade pe un pământ cosit
ca o ploie repede care udă câmpia
în zilele Lui
va înflori cel neprihănit"
iată
ce cuvinte frumose i s-au închinat
Celui
ce are să vină
să transforme și
să stăpânească pământul o mie de ani
căutați deci
mai întâi
Împărăția cerurilor
și
prin credința în Hristos Mesia
încredințați-vă ființele
în
mâna Celui ce a zidit
și cerul și pământul
și stâncile și marea
și mersul și zborul
privirea
și gândul
și chipul fecioarei ce umblă în sfințenie
căci
Cel ce vine
va veni
să-și
ia mireasa
și
El va domni
o mie de ani aici
pe
pământ
împlinind pe deplin cuvintele Celui Prea Înalt
27-12-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr sau poezii despre încredere
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare
E viu Hristos
În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
și noaptea
stă să treacă
femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul
dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
și-al vieții Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat
a înviat Isus
mormântul Lui e gol
și nu mai este Domnul
un trup
de viață gol
e viu Isus
a înviat
mergeți dar
și spuneți ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucurați-vă
căci El e cheia
vieții
de pe acest pământ
unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea și Viața
și Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia
a-nviat
și nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol
o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
și pur
aveți credință-n Dumnezeu
și aveți credință-n Mine
căci voi sunteți
poporul Său
trăiți dar viața
așa cum se cuvine
căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
și soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat
e viu Hristos
e sărbătoare
îl veți vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
și Iudeea
că-n veci Isuse viu și nu mai moare
e viu cu adevărat
o ploaie de lumină
plouă
să ai și tu inima nouă
și orișice
ființă
ce-l vrea pe Domnul
prin credință
Hristos a înviat
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre sărbători
Isus vindecă în Israel
Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Și atâția din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulțime și din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieții era soare și lumină
Din Ierusalim Idumea și dincolo de Iordan
Au venit atâția oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăși calea pentru om în Paradis
La Isus veniră atâția să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Și Isus a poruncit ucenicilor să-i țină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veșnica-mpărăție
Căci atâți se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea
Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Fața Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu ești Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început
Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar și orbilor vedere atâtora El le-a dat
Și-a scos duhurile rele din atâția pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt
Pe leproși i-a curățat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge El fiindu-le doar scut
Orbii și-au primit vederea muții iarăși au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar și morții au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost și ne e salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre sănătate

Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor celui mai mic, și începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în dodii. Îi ținură de rău tatăl lor, căci de, orice s-ar zice, fiu îi era și ăl mic, și îl durea la inimă când îl luau în râs, dară toate fură în deșert, căci, deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos, însă, își băteau mendrele, cum voiau, își dedeau coate de râdeau, și chiar se vorbiră, amândoi frații cu logodnicele lor, să facă pe fratele lor mai mic de râs și ocară, când va veni cu broasca țestoasă înaintea împăratului. Fiul cel mic al împăratului daca se duse și el să-și aducă logodnica, broasca cea țestoasă ieși din eleșteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap și se făcu om ca toți oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre logodnă, citate de Petre Ispirescu despre logodnă, citate despre inimă, citate de Petre Ispirescu despre inimă, citate despre deșert, citate de Petre Ispirescu despre deșert sau citate despre broaște țestoase

Fata împăratului făcu precum îi zisese calul și porniră amândoi. După o cale lungă și grea, ajunseră pe tărâmul unde pășteau iepele. Acolo se întâlni cu zmeul care furase pe Ileana Simziana, rătăcind ca un bezmetic și neștiind cum să facă ca să aducă herghelia. Îi spuse că Ileana nu mai este a lui și că mă-sa crăpase de necaz, pentru că nu putuse să-i scape de la răpitor pe iubita lui. Auzind zmeul aceasta, se făcu foc și pară de mânie, se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor. Apoi, după ce înțelese că are a face tocmai cu răpitorul iubitei sale, își pierdu cumpătul de supărare și amărăciune; și răcnind ca un leu, se luă la luptă cu fata împăratului, care își ținea firea și pe care o îmbărbăta calul. Pe fata împăratului o ferea calul de loviturile zmeului; căci, când vedea că rădică sabia să dea, odată se rădica mai sus decât zmeul, și el da în vânt; iară când aducea fata paloșul, calul se lăsa răpede asupra calului zmeului și ea da în carne vie. După ce se luptară de credeai că a să se scufunde pământul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. Apoi, lăsându-i stârvul ciorilor și coțofenilor, se duseră până ajunseră la locul unde se afla herghelia.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre cai
- citate de Petre Ispirescu despre cai
- citate despre iubire
- citate de Petre Ispirescu despre iubire
- citate despre vânt
- citate de Petre Ispirescu despre vânt
- citate despre supărare
- citate de Petre Ispirescu despre supărare
- citate despre ochi
- citate de Petre Ispirescu despre ochi
- citate despre ciori
- citate despre Pământ
- citate de Petre Ispirescu despre Pământ
Judecata viitoare
Matei 25:31-46
Domnul e-autoritatea
Cea mai mare ce s-a dat
Să primim o dată partea
Sus în cerul înstelat
El Isus Hristos Mesia
E-mpăratul minunat
Ce oferă veșnica
Sufletului însetat
Omului care-l iubește
Și îl vrea ca Domn al său
El viața-i dăruiește
Căci e Domn și Dumnezeu
Marele Judecător
Pe pământ ce va veni
El e-al Nost" Mântuitor
Care ne va răsplăti
De-am lucrat pe-a Lui ogor
Ostenindu-ne mereu
Alesul judecător
Mire ne-a fi Dumnezeu
La spital dacă ai fost
Vizitând pe cei bolnavi
Acolo vei avea rost
Printre oamenii cei bravi
Săracii de-ai îmbrăcat
Ori le-ai fost de ajutor
Și dacă ai ascultat
De al tău Mântuitor
Și prin temniță de-ai mers
Să vestești Cuvântul Sfânt
Căci iubire-ai înțeles
Nouă dată pe pământ
Asta face diferența
Dintre răi și dintre buni
Și așa îți faci prezența
Domnului de te supui
Nu arată Cartea Sfântă
De Lege și de porunci
De-ai lucrat intri la nuntă
Și salvat vei fi atunci
Dacă însă lucrul tău
Nicăieri nu se mai vede
Să știi bunul Dumnezeu
Pentru veci de veci te pierde
Cartea Sfântă nu ne arată
De Lege și de porunci
Ci de partea ta lucrată
De te-ai ostenit în munci
Nicăieri nu ni se arată
Căci poruncile vor fi
În față la judecată
Și ele ne-or osândi
Ci noi dac-am ascultat
Și le-am fost de ajutor
Săracilor de le-am dat
Multe în viața lor
Nu ne spune de porunca a patra
Nici de-a opta nicăieri
Ci bolnavului de partea
I-am dat-o din răsputeri
Nu porunci nici Lege dar
Ci ajutor pentru săraci
Căci Hristosul pe Calvar
A murit ca tu să-mbraci
Și iubirea și viața
Un om nou de acum să fii
Să surâzi în dimineața
Înflorită-n veșnicii
Legea doar Îndrumător
Ne-a fost până la credință
Când al nost" Mântuitor
Și-a dat propria-i Ființă
Legea până la Ioan
A ținut jos pe pământ
Până Domnul pe Satan
Pentru veci de veci l-a-nfrânt
De pedeapsa aspr-a Legii
Domnul Isus ne-a salvat
De puterea fărdelegii
Să avem un drum curat
Căci prin sângele Lui Sfânt
Noi cu toți suntem spălați
Și trăim a Lui Cuvânt
Pe veci ca să fim salvați
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre nuntă

Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre război sau poezii despre poezie

Așa de bine îi ședea gătită, de părea că este o zână. Sclipea diamantele de pe dânsa de luau ochii celor ce se uitau la dânsa. Fiul împăratului era mândru nevoie mare! fiindcă zâna numai cu dânsul jucă cât ținu hora. Și unde se rotea pe lângă dânsa și se îngâmfa ca un curcan. Iară când fu a da înde seară, găinăreasa pieri iarăși ca o nălucă. Când văzu fiul împăratului că zâna lipsește, atâta îi fu. Căzu la grea boală. Pasămite prinsese lipici. Se aduseră toți vracii, toate babele și toți cititorii de stele; rămaseră însă rușinați, căci n-avură ce-i face. Atunci fiul împăratului spuse mă-sii că până n-or găsi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el, nu se va face bine.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre seară, citate despre rușine, citate despre mândrie, citate despre medicină, citate despre diamante sau citate despre boală
Rugăciune
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credință.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Și rar îți mulțumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăință.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?
Acum eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credință.
Mai rabdă-ne, dacă mai poți,
Păcatele din lume,
Căci nu toți, încă-au înțeles,
Ce scump, vor plăti mâine,
Nu-ntoarce fața de la noi,
Căci avem copilași,
Care aș vrea să crească-n pace,
Nu prin pustii orașe,
Cu oameni disperați.
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu adâncă umilință,
Nu fă s-ajungem să vorbim,
Cu toți aceeași limbă,
Și totuși de nebuni ce suntem,
Să nu ne înțelegem.
Ferește-ne de minți bolnave,
Ce vor să ne conducă,
Căci pacea-n lume e fragilă,
Și viitorul, parcă-i o nălucă.
Eu, doamne, ție-ți mulțumesc,
Că ne mai dai lumina,
Și al naturii verde,
Iar pașii mi i-ai îndreptat
Către a ta chemare,
Când viața mi s-a clătinat,
Și ai pus-o la-ncercare.
Abia acum eu am ajuns,
Să văd cu ochii minții,
Căci Raiul, Iadu-i pe pământ,
N-aveam decât s-alegem.
rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre pocăință sau poezii despre plată

Mi-i dor de Eminescu
Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.
Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!
Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!
Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!
poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre lectură
Doar trupul
Doar trupul suferă zăvoare
Și stă cu lanțuri la picioare,
Căci spiritul, uitând ce-i mersul,
Străbate-n iureș universul
Și-i liber spiritul să zboare.
Doar mâinile-n cătușe, supte,
Mai poartă lăncile rupte,
Căci spiritul, vrăjmaș al tinii,
Îmbracă armele luminii
Și-i liber spiritul să lupte.
Doar buzele hidos răsfrânte
Nu pot un cântec să frământe,
Căci spiritul e melodie
Și-avânt și crez și bucurie
Și-i liber spiritul să cânte.
Doar carnea-n vânătăi de joardă
Nu simte-a dragostei cocardă,
Căci spiritul, stăpânul firii,
Supus e legilor iubirii
Și-i liber spiritul să ardă...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre picioare, poezii despre cătușe sau poezii despre bucurie
Imn de laudă
Laudă inimă a mea pe Domnul,
Căci astăzi bați doar pentru El.
Să-L laude prin imnuri, tot omul,
Ca să primim coroană sus în cer.
Lăudați ochi ai mei pe Domnul,
Căci astăzi priviți a lui mărire
Precum frunzele adoră pomul,
Și filosoful stă-n gândire.
Lăudați urechi pe Domnul Dumnezeu
Căci auziți glas de păsărele
Precum se-nalță sus mereu,
Așa să fie imnul vieții mele.
Căci cum inima, privirea și auzul
Nu au fost de om create
Nici Soarele, luna sau amurgul.
Toate pentru-n scop au fost lăsate.
Laudă omenire pe Domnul Sabaot
Căci tot ce vezi îi aparține,
Nu îți asuma tu tot,
Laudă-L și dă-i iubire.
rugăciune de Cosmin-Emanuel Petrașc (9 mai 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre inimă, poezii despre imn, poezii despre urechi, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
Memento
Nu mângâia chipul brăzdat de răni!
Căci nu vei reuși să-l vindeci după ce te-ai străduit să-l distrugi.
Nu sădi flori pe ruina unui suflet înecat în apele durerii!
Căci se vor ofili înainte de vreme.
Nu aduce alinare după ce ai cauzat suferință!
Căci actele tale vor fi de prisos.
Nu ascunde nedreptățile în urma promisiunilor!
Căci, la urmă, vor ieși din ascunzătoare.
Nu judeca nicicând!
Căci și tu ai greșelile tale.
Nu renunța la ce ai în suflet și nu te preface într-o mașinărie care nu simte!
Căci e lumea plină de 'mese amorfe'.
Nu învenina o inimă pură!
Căci vei distruge singura șansă de a-i salva pe cei năpăstuiți
Și te vei confrunta cu un adevărat dezastru!
poezie de Alessandra Spătariu (7 iunie 2017)
Adăugat de Alessandra Spătariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre greșeli, poezii despre durere sau poezii despre apă
A luat pedeapsa lumii
A murit Isus pe cruce
De ostașii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Și viața ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit
A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toții să avem parte
Sus în cerul minunat
A purtat Isus ocara
Dat la moarte biciuit
Și-a luat pe veci povoara
Și pedeapsa mea amara
Pe Golgota răstignit
Pentru mine pentru tine
Morții Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Și-a dat viața pentru mine
Eu să fiu nevinovat
El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Golgot-a pășit
Și pe cruce a murit
Ca fiul deșărtăciunii
Fără pată fără vină
Isus viața Lui și-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat
Isus este Adevărul
E Viața și cărarea
Oamenilor le e țelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea
Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieși biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce

Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse și fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia și pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăția lor și a vecinilor. Toți nuntașii rămaseră cu ochii bleojdiți la dânsa. Iar ceilalți fii de împărați și domni cari erau poftiți la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, și care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Și astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se așeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară și se chefuiră până la miezul nopții. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară și dormiră ca niște împărați ce erau ei. Când se sculă dimineața și văzu pieile de bufniță tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-și aminte de cele ce pățise de la dânsele.
Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vecini, citate despre nuntă, citate despre noapte, citate despre miezul nopții, citate despre dimineață sau citate despre cutremure