Alegere necondiţionată

cuvintele Tale nu erau de-a gata
le-am căutat abandonată în sine
în sunete le auzeam şi le vedeam
sunet cu sunet cum se năşteau
să le moderez existenţa în pereţii aortei
ca sângele să lunece şi să se adune
anevrism al luminii Tale
rupt în cuvintele
copleşitoare să-mi paralizeze fiinţa veche
cum apa clară a izvorului Ameles
lipseşte din vas în câmpia uitării
să ştie numai ochii urma ei rămasă în lut

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale

era târziu
cuvintele tale nerostite încă gemeau toate pe filele albe
turnându-şi amprentele la mine în suflet
le citisem cu nesaţul unui cerşetor de iubire
lampa de pe birou se poticnea în iluminare şi
din ce în ce mai difuze licăririle ei moţăiau prin odaie
de emoţia visului
eu adormisem cu fruntea pe cuvintele tale
buchiile largi de înţelesuri înfiripau vise
mi te vedeam vânt
pescăruş
greier
lună
pomi
da... păream pomi cu braţe-rădăcini
ramificate sub pământul
nebătătorit încă de îndrăgostiţii timpului
în vântul tomnatic părul nostru-crengi noduroase
îşi spumegau frunzele ruginii în semn de sărut
ochii mari-perechi de vise fulgerau tunetele
sevei ce ne încolţea trunchiurile arcuite
unul către celălalt
din sânul inelelor vii
vocea ta răguşită
mă striga
vântului trebuia să-i mulţumim
că-n a lui cuvântare noi ne-am cuprins
în îmbrăţişarea aceea nelumească
când mi-ai pierdut crengile
eu am deschis ochii
şi încă auzeam strigăt de vânt
de pescăruş
de greier
de lună
de pom

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi, pădure

Când am fost trist mi-ai înveselit inima cu tril de ciocârlii

când am fost batjocorit ai scos fiarele pădurii înaintea lor
şi m-ai salvat

când îmi era amar în suflet mi-ai deschis cărarea spre izvorul uitării şi al iertării

când îmi era dor de o îmbrăţişare ai lăsat lucrările tale şi mi-ai înconjurat delicat trupul cu liane de carne acoperite cu nuferi

când mi-a fost cald mi-ai acoperit bolta cu crengile tale înverzite şi m-ai făcut să resimt oricând şi oriunde răcoarea dimineţii

când mi-a fost sete mi-ai dat lacrimile muntelui în izvoare

când erau buzele uscate de dor mi-ai trimis roua de pe petalele
aripilor tale pentru a le umezi

când, în miez de noapte, mă ocolea somnul mi-ai trimis sunet de greier şi păsări şi am adormit

când eram pe patul de boală ai cules cu ramurile tale cele lungi acele plante ascunse, vindecătoare

iar acum, că sunt fericit, te-am căutat să te aflu
şi în ochii tăi, pădure,
am înţeles că eram în inima unei femei.

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoteoză

fir de fum
se înalţă
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupţial
într-o floare de lotus

ea ştie să moară
învelită în speranţă
pentru mii de ani şansă
să înfrunte timpul
cenuşă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:36-37 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven meditând asupra sunetului

Vieţuirea într-un sunet
este egală cu credinţa
şi putinţa de a vieţui într-un sunet.

Vieţuirea se poate prelungi
în funcţie de credinţa nestrămutată
în acea vieţuire.

Acolo te hrăneşti cu ecoul nesfârşit
al acelui sunet.

Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoţiei.

Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viaţă.

Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.

Şi cu sunete joase
se poate închega
o armonie.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul influenţează starea de spirit, însă Liniştea susţine existenţa Spiritului. O privire mai profundă asupra peisajului existenţial scoate la iveală prezenţa tăcută şi smerită a Liniştii. Deşi este cea mai cuprinzătoare Prezenţă, fiind Infinită - fiind Infinitul în Sine -, Liniştea se lipseşte de cerinţe şi nu caută recunoaştere din partea sunetului. Iar această lipsă de ataşament faţă de ceea ce nu este Linişte, o face liberă de dorinţe şi nevoi, iar această libertate îi permite să fie Eternă, fiind Eternitatea în Sine. Nu se contrazice cu nimeni, pentru că nu pretinde să aibă dreptate. Nu se întrece cu nimeni, pentru că nu pretinde să conducă. Fără râvne şi pretenţii. Libertate totală. Acesta este exemplul pe care Liniştea îl oferă sunetului; aceasta este chemarea Liniştii. Prin prezenţa Sa, Liniştea transformă zgomotul în sunet, deoarece Liniştea oferă spaţiul necesar în care zgomotul se poate reaşeza, pentru a reveni la starea de sunet. Zgomotul este sunet distorsionat - sunet lipsit de conştientă de Sine, iar prin "infuzia" cu Linişte, are loc o expandare a conştiinţei în existenţa zgomotului, căci acolo unde este spaţiu, nu este presiune şi unde nu există presiune, există Linişte.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de sunet, este Linişte, care slujeşte prezenţa sunetului, de multe ori, fără ca sunetul să ştie că este slujit. Aceasta este virtutea Liniştii! Oceanul Liniştii poate fi ascultat (şi) în privirea sunetului devenit conştient de Sine, căci odată ce sunetul se întoarce Acasă, prezenţa sa devine o melodie a Liniştii. La întâlnirea cu o formă de sunet - cu o manifestare - privirea determină relaţia cu respectivul sunet. De locul din care priveşti sunetul, depinde experienţa pe care o vei avea cu el. A privi dincolo de sunet... A privi existenţa sunetului şi a conştientiza Liniştea din care provine... A privi fără a analiza... A privi şi a te contopi cu ceea ce era sunetul, înainte să devină sunet. Aceasta este o poartă către Linişte, iar Liniştea este o poartă către Tine, căci Tu şi Liniştea sunteţi Una şi Aceeaşi.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele tale au puterea de a vindeca orice rană, însă, tot prin cuvintele tale, poţi distruge moralul celui de lângă tine. Depinde doar de tine ce vei face pe mai departe.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa naşte geana luminii

În urma durerii,
Clipa naşte geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naşte
sensul purificat
al dorinţei de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naşte poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în paşi de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare şi sunet
împletesc şi lasă liberă să alunece,
spirala nesfârşitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creaţiei

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice creaţie este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oţel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenţei, reaşezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât şi tristeţe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conştientă de melodia pe care dansează. Nimeni şi nimic nu poate stopa acest mecanism existenţial. Chiar dacă omul se împotriveşte, Liniştea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniştea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Linişte provine orice sunet, în Linişte se întoarce orice sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Tăcerea mea e liniştea de dinaintea tunetului
Ca la o liturghie solemnă ce stă să înceapă sub cerul mut.
Cuvintele tale sunt clopoţeii de la cădelniţa diaconului
care pregăteşte
Momentul în care-ţi voi da binecuvântarea
Lăsându-te să te cumineci din mine
În timp ce te voi devora lingându-mă pe bot de cuvintele tale
Până la două.

poezie de Marius Robu din Degeaba (14 martie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele pierdute nu erau ale tale...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul trei

În ziua-n care cuvintele mele
erau ţărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.

În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanţurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muştele mi-au acoperit
gura...!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul toamnei ne învaţă cuvintele ce caracterizează frigul...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele pornesc toate deodată

când cuvintele sunt puţine
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neştiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte

când pământul îşi ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-peşti în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluţe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, Ziua Internaţională a Dorului

aş scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naşte
din cele cinci simţuri
şi dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce vorbeşte despre lumină şi speranţă
în aşteptarea fiecărei zile trecute prin lăuntru
în ritmul sângelui legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorinţă de lacrimi
şi un surâs în spaţiul de inimă frântă
mai naşte din suspin ceva
o nouă durere blândă un singur sunet
într-un flux
melancolic între sfâşierile
pierdute în preaplinul singurătăţii
în bucata de cer undeva

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt uşor de spus. Poţi să minţi, să induci în eroare, să manipulezi, să te prezinţi altfel decât eşti. Pe de altă parte, acţiunile tale arată întotdeauna cine eşti tu cu adevărat. Ceea ce faci vorbeşte despre tine mult mai clar decât cuvintele tale. Ştii şi tu aceste lucruri. Şi atunci cum de alegi să crezi cuvintele oamenilor atunci când acţiunile lor le contrazic?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, Ziua Internaţională a Dorului

aş scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naşte
din cele cinci simţuri
şi dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce-mi vorbeşte despre lumină şi speranţă
în aşteptarea fiecărei zile trecute prin mine
în ritmul sângelui meu legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorinţă de lacrimi
şi un surâs în spaţiul de inimă frântă
mai naşte din suspin
ceva o nouă durere blândă
un singur sunet într-un flux
melancolic
între sfâşierile pierdute în preaplinul singurătăţii
în bucata de cer undeva

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens

auzeam ecoul vocii Tale
subterfugiu de salvare ce refuză mândru trecerea
şi revoltă sensibilitatea
îndârjind-o
să treacă dincolo de zidurile reci ale preajmei
pe lângă frenetice umbre înglobate în unele
tremurătoare în acelaşi praf
cald mângâind tălpile

am ascultat ecoul vocii Tale albe
un fel de eu
plăsmuit pur de mintea mea
melodios în vocea Ta
pe care nu l-aş mai lăsa să plece
chiar de-aş înfrunta umilinţa de a nu-l pierde minţindu-mă
Tu prefăcându-Te că nu ştii că pricep aceste toate
cu mândria Ta de tânăr nemuritor oprit la porţile cetăţii
şi voce lămuritoare
vorbind fiecărei flori reîncarnată în mineral

ascult vocea Ta
cu sângele în care se zbate o primă dimineaţă
şi scriu acum cu vocea Ta
tămăduitoare de eu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforismul este spiritul gândirii ad-hoc fără sunet poc-poc. E un sunet fără sunet, dar cu trepidaţii asonore.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!