
Iubito
să mai cumperi prăjituri și altă
dată: uite, îmi place cutia de plastic
neagră și mată
în care sunt ambalate, în care
pot să țin pensule ciufulite sau genele scămoșate
și-n care
baclavalele amandinele sau doboșul mai scorțos
rămân mii de ani (?!) cu miros
iubito, cu
miros de noapte de îndulcire
cu dragoste pictată cu siropuri pe trup
urile noastre
în cutia de plastic in-destructibil în
tr-o istorie, previzibil, edulcorată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cutia
Sunt închisă
Ca o mică bijuterie
Într-o cutie..
- Care cutie?
- Inima mea...
Să evadez
Ce rost are?
Mă simt bine acolo
Cu mine însămi
De acolo...
Nu văd nimic
Dar cei care trec
Pe lângă mine
Ce cred oare??
Își spun cu nepăsare
- S-a-nchis în ea!!
- Care ea?... cutia?
- Cutia cu inima mea!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia neagră
S-a găsit cutia neagră.
- Ei și? - Nimic
E un fel de a se găsi în treabă.
Morții rămân morți - accidentul s-a produs.
Vorba ceea: "S-a dispus începerea unei anchete
"O comisie s-a deplasat la fața locului".
Cele mai mule cutii negre
Sunt de cremă maro.
Nimic concludent.
Câinii polițiști au primit o porție dublă
De ciolan,
Militarii în termen s-au retras în cazărmi.
Ancheta continuă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem bancnote pe suport de material plastic
Bani de plastic, dați pe piață,
Au valoare colosală:
Rezistenți, au altă față
Și ce bine se mai spală!
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...
Unde este? Aroma de altă dată..
Cu pită coaptă cu lemne pe vatră
Cu mustul zdrobit ușor sub talpă
Cu birja, de viteză,.. demodată.
Tot ce e vechi și frumos,.. dispare
Acoperit de sticlă și betoane,
In strălucitoare și ambalate
Arome de plastic,.. ucigătoare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...
Unde este? Aroma de altă dată...
Cu pită coaptă cu lemne pe vatră
Cu mustul zdrobit ușor sub talpă
Cu birja, de viteză... demodată.
Tot ce e vechi și frumos... dispare
Acoperit de sticlă și betoane,
In strălucitoare și ambalate
Arome de plastic... ucigătoare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îmi place
să nu îmi placă
femeia cu care mă culc
pen că-i noapte
și uite ce frumos se dezbracă
femeia care nu
se dezbracă de obicei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și miros sunt două cuvinte adesea asociate etimologic în multe limbi. Între sexualitate și miros există o relație foarte strânsă, care funcționează în ambele direcții.
citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rhino: Te calmezi? De fiecare dată când a făcut acest lucru în cutia magică a fost minunat.
Mittens: Despre ce magie vorbiți?
Rhino: Știi tu, cutia magică la care se holbează oamenii.
Mittens: Stai așa! Această cutie magică are imagini din filme în ea?
Rhino: Da, și pozele cu Bolt sunt cele mai frumoase.
Mittens: Pozele cu Bolt. Desigur! Este dintr-un...
replici din filmul artistic Bolt
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!

De excelență
mă ghidez după miros: dacă
pun ciuperci la grătar
iau seama la sporii din mine (?!) - vor
triburile sălbatice o altă abordare
decât excelența?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi ne iubeam nespus...
Noi ne iubeam nespus...
Mai știi ce fericită am fost
Când mi-ai dăruit
Un trandafir de plastic, roz,
Dat cu parfum?
Ne iubeam nespus...
Îți amintești ce mi-ai spus?
Că pot să-l țin în palme
Fără să-mi fie teamă
Că mă va înțepa...
Iubeam nespus...
Astăzi, m-ai luat de mână
Și, bucuros, m-ai condus
Pe un câmp de flori de plastic...
Albe... albastre și galbene... roz...
Nespus...
Îmi șoptești că sunt veșnice,
Că sunt deschise și-n noapte.
Eu te întreb:
"Le-ai parfumat pe toate?"
poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantere de plastic
panterele mele
de plastic galben,
coborâte din visul
tău copilăresc;
altele
decât minciunile silvanilor
cernite alb
ca o pudră pe bătrâni,
sunt însetate:
de soare și tinerețe...
Cu visul
european
închis între ochi
merg cățărate
pe gerul din priviri
suspinând
sub palmele grele
cu care le storc
de vise...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place lemnul. Are miros, are viață și are istorie. Îți spune o poveste. Ce poveste îți poate spune metalul? Mă uit la masa de lemn la care sunt și mă gândesc câte păsări s-or fi odihnit pe copacul din care e făcută? Și câte cântece o fi ascultat? De câte ori o fi înflorit?
citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A intrat
în bucătărie să pună
de o cafea - a
re același trup de altă
dată în grija
privirilor mele
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața zorilor
Iubesc că așa sunt eu
Până când viața-mi îngheață,
Și te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineață.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineața zorilor.
Uite, în cafea ți-am pus,
Picături de apă vie
Și cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Sfârșitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârșitu-i nemurire.
Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ți arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt și-o adulmec,
O simt și-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.
Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aștepta
O clipă-n puls față de alții.
Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absență,
Sunt soarele fără lumină
Și vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!
Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica țesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veșnicie...
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece chiar acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierele noastre sunt ceasuri de șaptezeci de ani. Îngerul Vieții le întoarce o dată pentru toți, apoi închide cutia și înmânează cheia Îngerului Renașterii.
citat clasic din Hafiz
Adăugat de Dana Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi
negri pe tine poposesc cu poftă
nebună zeitate cu trup de havană
împrăștiind miros discret de iasomie
se zgâiesc cu avânt ciudat de flintă
cu fitilul aprins de frânturi de iubire
prima dată au stat pe gleznele pătate
de vise care se scurg atipic în pat
doi ochi negri privesc indiscret genele
rimelate cu discreție de-un gând trecut
prin roua dimineții strecurată prin pereți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum curge dunărea așa curge
și sângele nostru în vene
și sevele urcă sprintene în copac
și gunoaiele curg și ele - tinere unde
nemuritoare de plastic în a
dn-ul românilor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!