(fără titlu)

Faţa ta contra feţei mele
în plină noapte
blând
un dans şi un joc
atât de dulce
că eu nu mai sunt eu
şi tu eşti mai mult decât tine
totul s-a oprit
faţa mea împotriva feţei tale.

poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele feţei

În spatele feţei mele
Se află o faţă pe care nimeni n-o poate vedea.
Mai puţin zâmbitoare,
Mai puţin încrezătoare,
Dar care seamănă cel mai mult cu mine.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea
până astăzi
când
s-a oprit apa
s-a oprit aerul
s-a oprit muşchiul feţei într-o expresie
ca atunci când se moare de râs
mâinile începu să dea din aripi şi
să zboare de-adevăratelea
ca din praştie ţâşni
piatra de pe suflet
izbi cu putere direct
în geamul lui Dumnezeu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin spălatul feţei cu imaginaţie tot cinematograful caută scaunul din faţa ta...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa spre cer, îmi simt memoria
într-o casetă, iar pieptul de harpie,
şi pensula deasupra feţei
îmi creează, în joc, un paviment bogat.

catren de Michelangelo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu, Înfricoşatule. Nu m-auzi oare

Sunt eu, Înfricoşatule. Nu m-auzi oare
cum simţurile-mi bat spre tine, toate?
Privirile-mi, înalt înaripate,
stau feţei tale-alb înconjurătoare.
Nu vezi tu sufletul meu cum apare
în faţa ta în haină de tăcere?
Suava-mi rugă nu se coace, în putere,
pe căutătura-ţi, ca pe-un pom, mereu?

De eşti Tu visătorul, visu-s eu.
Dar de vrei să veghezi, sunt voia-ţi iară,
mă fac puternic pentru slava toată
şi mă rotesc – o linişte stelară –
peste cetatea timpului ciudată.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Membru al echipajului: În caz de presiune atmosferică, vă rog să vă puneţi aceste măşti pe faţă pentru a vă ascunde expresia feţei terifiate în faţa celorlalţi pasageri.

replică din filmul artistic Madagascar 2
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile de întristare cernesc faţa, iar lacrimile de bucurie dau strălucire feţei.

aforism de Ana Haz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vis de iubire

Mă nasc pe ale tale pleoape
şi respir prin ochi şi zări
de tine eu sunt mai aproape
iubirea n-are depărtări
Mă joc pe palma ta cuminte
şi te alint în blându-mi zbor
când viaţa-mi va fi pe sfârşite
în gura ta nă-nec şi mor.
Cu buze reci sărut bătaia
inimii pe care-o vreau
în ochi se-aprinde vâlvătaia
şi-ţi iau mai mult decât îţi dau.
Mă nasc pe gura ta cea aspră
şi plâng rănită pe obraz
inima nu poartă mască
în faţa clipei de necaz...
Mă înfirip din raze albe
de mătăsuri şi priviri
şi la gât strălucesc salbe
din neuitatele doriri.
Ce sunt eu pentru tine
iubite blond necunoscut?
Cu o sfială de rubine
îngenunchez într-un sărut.
Părul îţi miroase a noapte
buzele îţi sunt surori
dulce gust de mere coapte
ce stârnesc dulci fiori...
Să nu mă cerţi mult iubite
să nu-mi iei ai minţii nori
ei prin recile morminte
mă crează din ninsori
ce mai râde a ta gură
de visarea ta de fată
dar în noapte ea te fură
anulând a zilei dată
Orologiul bate-n noapte
visul dulce alungându-l
izvorul nesecat de şoapte
de pe buze-ncet secându-l
iubirea îşi ridică ochii
umezindu-şi blând privirea
şi păstrează pe retină
sărutul clipa dăruirea...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză căzătoare

Apropierea de tine -
Fostă miere de albine
Devine
Înţepătoare...
De minciuni uşoare
Şi tulpini de floare
Mi-e plină viaţa
De necăinţa
Şi dulceaţa
Feţei tale.

Ah! Nu sunt decât
O frunză căzătoare
Din tulpina vieţii tale
Bătută alene
De-un vânt fără pene.
Un fluture se aşează,
- din greşeală -
Pleacă
Mai departe,
Mai departe.

Ş-atunci de frig
Mai plâng puţin
Mă mai alin,
Renăscând
Mă usuc
Doar c-un gând
De primăvară
Din propia-mi cenuşă
Cu riscul binecunoscut
De-a renaşte...

Pe altă tulpină.

poezie de Ena Bodor
Adăugat de Mia Albulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut har, îngăduie-mi odihnă...

Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârşi mai apoi.

Pustie de vederea feţei Tale,
inima mea nu cunoaşte răgaz şi tihnă
şi truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferinţă.

Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul şi suspinele ei
şi albinele grăbite
aduc dragoste tufişului înflorit.

Iată ceasul de pace şi de cântare,
faţă către faţă cu Tine,
binecuvântarea vieţii mele,
în liniştea acestui blând popas!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul poem

Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Faţa lui tristă
e oglindirea feţei mele.

Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Şi-un strigăt al fiinţei s-a pierdut
prin desişul de stele.

Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvarul pierde: sănătatea trupească, frumoasa podoabă a feţei, vederea ochilor, bunătatea glasului, deşteptarea, vitejia, tăria, puterea. Se alege în schimb cu scurtarea zilelor şi, mai ales, cu pagubele sufleteşti: lipsirea Dumnezeiescului Dar, împărăţia cerească, pierde prietenia cu îngerii, împărtăşirea cu sfinţii, de a împărăţi în veci împreună cu Hristos, de prea dorita vedere a feţei Lui. Nici nu se gândeşte că acestea sunt de mii de ori mai dulci decât înşelătoarea curvie.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa ta este oglinda sufletului tău. În fiecare moment al vieţii tu îţi creezi, de multe ori în mod inconştient, o expresie facială rezultată din echilibrul dinamic al tuturor muşchilor feţei.

citat din Stanley Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce importanţă?

Aceasta contează mult
şi foarte puţin
ca visul uitat
când te trezeşti.

poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu pământului

Mă-nclin în faţa ta, pământ,
Căci tu eşti bun, că tu eşti sfânt!
Atât de mult tu eşti de bun,
Că nu-l hrăneşti doar pe cel bun;

Pământ creat de Dumnezău,
Tu îl hrăneşti şi pe cel rău;
Nu doar pe cel ce-i rău cu mine,
Ci şi pe cel ce-i rău cu tine.

Din toate cele ce-s create,
Tu eşti model de bunătate.
Ne dai şi hrană şi mormânt,
Mă-nclin în faţa ta, pământ!

poezie de George Budoi din Elogii (5 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti un înger dulce

Eşti un înger dulce pe pământ
Cu suflet tandru şi blând,
Eşti tot ce eu nu am avut,
Eşti un nou început!

Eşti o rază de soare care vrea
Să destrame întunercul acesta mare
În care mă aflu eu,
Eşti un înger trimis de Dumnezeu.

De ai şti cât de mult te-am aşteptat să vii,
Zeiţa mea cu ochii zglobii,
Vreau buzele tale dulci să le sărut
Şi să-ţi spun că te iubesc mult!

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau aşa...

În faţa casei mele cresc
mulţi copaci cu frunze...
Las vântul să scuture norii
şi frunzele se pierd,
dar păstrez frunza iubirii
cu semnele chipului tău...

Pe aceeaşi frunză sunt
lacrimi... lacrimile visurilor
mele şi-a dragostei găsită
pe frunza copacilor goi...
Nu te-aş schimba cu nimeni...

Mi-eşti drag, atât de drag,
încât drumul meu spre tine
e plin de miresme ce m-atrag,
e mirosul liliacului primăvara...
Nu te teme, iubite, nu te-aş
schimba cu nimeni!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ne face bucuria să roşim. Astfel, bucuria dă feţei o culoare mai vie şi mai rumenă, deoarece, deschizând zăgazurile inimii, face ca sângele să curgă mai iute prin toate venele şi, devenind mai cald şi mai subţire, să umfle moderat toate părţile feţei, ceea ce îi dă acesteia un aer mai râzător şi mai vesel.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!