Lune pline

se aşează, cade cu capul
pe umărul ei
întâlneşte o veveriţă: o mariană –
cade la pace
cu coada roşcată stufoasă: pro
crează cu a
lune pline în gură (?!) pe urmă
sau chiar înainte scapă de turmă, de ceilalţi
turişti... bea amuzat
apă la izvorul din inima parcului cu
domnişoare
vioaie pe aleile înserării
iar în copaci
blitz cu blitz
încă se caţără paparazzii opaci
la reprizele
de abstinenţe atât
de departe – de
parte de puterile lor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coadă la peşte

încă nu am ajuns
la urna cu gheaţă este o coadă
îndeajuns
de stufoasă – o coadă
de vulpe roşcată (?!) nomadă
trădată
de lăcomie – peştele se
împute dinspre gravi inşi
exersând
penetraţii curente: gravide
femeile ar dori pe cântare
sarcini
cu adevărat estetice şi
atât de uşoare... atât

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remiză în piaţa Badea Cârţan

şi acest ultim tramvai se
retrage-n depou: noaptea
e lungă şina e lustruită
–
luceşte sub lună. beţivii
cum pun ei binele înainte
au linie liberă, sclipitoare
–
nu cade niciun trup înainte
nu cade niciun grup înapoi
ei păşesc. mai întâi regulat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

am parte de toată iubirea
eu sunt un aşa zis răsfăţat
ea cade pe mine ca o pelerină de ploaie
când e
atât de mult de păşit pe uscat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
şi oasele voastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că niciodată nu au fost toţi creştinii sfinţi, dar cel puţin înainte întreaga comunitate mergea pe drumul spre cer. Mai cădea câte unul, dar ceilalţi îl ajutau să se ridice. Astăzi, tendinţa este inversă: când cade cineva, ceilalţi încearcă să îl convingă că totul e în regulă: "ai căzut cum cade toată lumea".

Pavel Crainic în Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care cade nu poate simţi sau auzi când a atins fundul. Cade, cade la nesfârşit. Asta se întâmplă cu oamenii care la un moment dat în viaţă au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care şi-au închipuit că nu-l pot găsi. Şi care atunci au renunţat să mai caute. Au renunţat încă înainte de a fi început să caute cu adevărat.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, departe cade amurgul

Departe, departe cade amurgul,
Vanat paun cu penele vestede.
Ploaia de cenusa a noptii
Ne va cadea peste crestete.

Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n paduri seculare.
Aceeasi fata rosie a lunii
Vom pune-o capatai fiecare.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

VISURI

Micuţule care te joci în pace
Pe aleile înverzite ale parcului,
Bomboana ce ţi-o dă mămica,
Îţi place precum plantelor
Ploaia şi soarele.

Dar visurile tale imprecise
Aleargă libere, în voie
Spre tărâmuri încă ne concise
Doar sunt şi ele numai vise.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Escalada face parte din instinct. Copiii se caţără cu plăcere pe ferestre, pe ziduri, în copaci. E păcerea căţărării, păcerea descoperirii, de a tot mai departe şi tot mai sus.

citat din Gaston Rebuffat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem interminabil

începe aici se termină undeva
foarte departe..........................
de inima mea nu au parte.......
decât păsările de curte (?!) de
venite subtil omnivore cândva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă

ai o inimă mare mare! spun
toate iubitele mele atemporale
nu
mai cardioloaga de serviciu din piaţa
bălcescu îmi spune: tu ai
o i
nimă orizont
alizată... dar inimă ai, o inimă mare -
sp
une şi ea, cardi
oloaga, departe de frâmântările inimii şchioape
de
parte de muşchii puterile de
parte de inimi mioape -
de
sigur am o inimă mare
mare şi-o pom
pi
ţă orizontalizată şi frag
mentată adesea!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul înserării

Doresc alte locuri pentru întâlnire
Pajişti pentru a zăbovi
O gură-nsetată care să te cheme
Doresc o noapte
De care zilele mele se îndoiesc încă
Eu te doresc.
În albastrul înserării,
oh, cât te doresc
Şi nu te doresc

Ah! Acest fior ce cade din negura nopţii.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrarea în zid

pe motiv de orb... perfid
am intrat, de-un cap, în zid
iar zidul s-a făcut a cade (?!)
pe un pantof care mă roade
cum rod şi anii la un zid

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu seară

se face că nu
mă pot despărţi azi de tine
e zi
şi nicio umbră nu cade înflăcărată de la etaj (?!) –
a fi
sau a nu
fi de folos autorului, asta
e întristarea –
e zi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta eşti tu? o întreb

pe femeia care vrea să se du
că printre bărbaţi – in
termitent, ea
cade caraghioasă pe gânduri şi nu
se ridică vreodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gură la gură
nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minijupa

Ca un trepied cu blitz
De lungime ultrascurtă
Posedând un maxi şlitz
Protejează-un sfert de burtă.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina din parcare

Vă dau de ştire tuturora
Că mulţi au mers cu ea la şpriţ,
Parcarea o plăteau cu ora,
Partida însă era Blitz!

epigramă de Mihai Enachi (2020)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!