Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Din celălalt Cuvânt (și-om învăța...) (lui Rodian Drăgoi)

Dincolo de eșafodul lumii,
lumina lunii și un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenți la execuție.
El îi vedea pe toți și pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în grația ochiului său de miere și de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore și felinarul cel vechi,
din colț,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge ușor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
și în ochii săi de poet și "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantin Anton

Orice poet e pedepsit de propria-i soARTĂ!
Inima sa arde în lumina nevăzută, abstract!
Ochii lui văd dincolo de orice dimensiune!
A fi POET e mai mult de A Fi: e A Rămâne!

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Poetul

Poet e fiecare-n gând,
Cu versuri clasice sau albe,
Gândite liber, la un rând,
Cu asonanțe prinse-n salbe.

Poet e fiecare ins
Ce desenează-n gând, grădină,
Când iarna-i grea și plaiul nins
De milostenia divină.

Poet e fiece copil
Ce călărește-o nuielușă
Și, fără de figuri de stil,
Culege basme din cenușă.

Poet e doar acel ce vrea
Să pună-n glas privighetori
Și muguri calzi pe-o rămurea
Ce s-a trezit mai tristă-n zori.

Poet e fiece adult
Ce crede-n zei și-n curcubeu
Și, în al sevelor tumult,
Îl pipăie pe Dumnezeu.

Ca fiu al gândului etern,
Cu zvon de fluier și de nai,
În coasta vastului infern,
Poetul e un colț de rai!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mângâierea unui poet

- Drama-mi, zău, e minunată,
N-a scos nimeni nici un șuier!
- Când căscam cu gura toată,
Cum puteam să mai și fluer?

epigramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Nardo

si(n)gur lui Da Vinci în aer
liber maică-sa îi spunea - și nu
doar când, inimitabil
maestrul dădea din piciorușe cu pensula -
Nardo...
apelativ folosit insistent
recent și de Gioconda la Louvre, la
adresa unui tânăr cu barbă re
nascentistă când căuta
surâsul ei enigmatic (?!) dar nu
prea găsea decât unele cracluri
de uzură,-n vopsea și în unele colțuri
vai, perimate de gură -
dincolo de
geamul securizat cu foiță
de aer masiv

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui poet

Scrie "cuvinte amestecate"
Și se dă doctor la română,
Nu înțeleg cum de se poate
nu-i dea nimeni peste mână.

epigramă de (4 iunie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

În inima unui poet nu e liniște

În inima unui poet
niciodată nu e liniște,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce țin in gheare vise scăpate
din lesa nopții.
El poartă pe degete iubirea
ca pe niște inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi își tese cămăși de sărbătoare
și luna în ele își face culcuș,
când vieții îi crește la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ține în mâini
o sabie de cer!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui poet neînțeles

Aveai o poezie peste poate,
Codificată până la refuz
Și zău am rămas țuț și confuz
Descoperind… cuvinte-ncrucișate!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Aproape trei ani trecuseră de la plecarea lui când, pasămite, Zeiței i se făcu milă de el, pentru rTe-hu străbătuse deja în zig-zag o bună parte din Madhya Pradesh și atunci o sfârși - și nu din vina lui, de bună seamă - sub roțile unui automobil la Jabalpur și-și dădu sufletul pe loc. În clipa aceea, agregatul care purtase numele de Calul Alb începu să se desfacă în părțile sale componente: carnea i se întoarse în pământ, sângele - în apă, răsuflarea - în vânt, lumina din ochiul stâng - în Lună, lumina din ochiul drept - în Soare, mesajul cunoscut - în tărâmul murmurelor, Zeița Tara - în lumea ei de smarald, iar taina indicibilă - în cea mai misterioasă parte a acestui colț de univers, acolo unde lucrurile disparate dobândesc un înțeles prea complex spre a putea fi definit, prea subtil ca să devină limbaj.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Janet Nică

Unui poet, la o lansare

O fi poet profund, lucid,
Dar îl acuz de genocid,
Căci spectatorii, cei din sală,
Muriră toți... de plictiseală!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Destinul... unui vers...

Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...

Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...

Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
și-alunecă din penița ce-nchide o geană...

Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...

poezie de (2016)
Adăugat de VivSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păcătosul

Un păcătos nu iartă pe nimeni,
nu se iartă nici pe sine,
în această lume fiecare iertare
se face de cel cu har
de aceea el își ascunde intenția
și faptele uită vorbele.

Pe drumuri bătătorite așteaptă răul,
pornirea nefirească,
o cădere la pământ
de unde nu se mai ridică om.

În spatele său stăpânește întunericul,
ochii nu mai au țintă
doar un blestem vine din interior
și produce dispreț
în care se pierde fără să vrea.

Lumina pare o anihilare dușmană,
să-și caute mijloacele,
numai Dumnezeu mai poate face ceva
dacă nu e prea târziu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Unui poet prea fecund

Un premiu dăruiesc în bani
Cui calcula-va-n zece ani
Câți pași străbate bulevardul
Și câte rânduri necitite
Pe fiecare zi comite
Bardul!

hexagramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Oricât de mult iubesc să mistui iluziile

din când în când te-aș inventa
să am cu cine împărți întrebarea
dar nici măcar brevetul acesta
numai satisface
așa mângâiați-mi orgoliul
să-mi crească aripi de soprană

nu căutați în zadar esențe pe un câmp sterp
răsturnați-mi cuvintele în mocirlă
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
și nu vă amăgiți este ușor să râzi de moarte
ca drept exemplu eu am ales să râd de viață
în hohote ghemuit până-n embrionul universului
doar e mult mai lesne să dobor un măr din pomul interzis
decât să număr frunzele care l-au făcut roșu

la naiba cu toate limbile inventate doar așa
ca un moft într-o seară de amor
cu fluturi roz și vise mov
dincolo de amestecul divin
în toată această rostogolire
ce s-ar face sfânta specie fără libidou
mă întreb și țip la toate stelele acestea risipite-n întuneric
doar trăiesc din lacrimi
fiecare durere mă înalță

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Certificate de naștere

Dintr-o dată s-a făcut liniște

s-a făcut liniște ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană și acoperiș de țigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoțit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit și străin
înfrigurat în pântecele acesta nou și prea mare
ars de lumina puternică
și nu a știut decât trebuie să audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârșit
și a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniștea casei
și inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
și în care nu se mai putea întoarce
așa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi și o putem frânge
pentru care putem muri
și căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim așa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile să fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldați
cu bucurie, durere, cu frică și suflet viteaz
trecând orice punte și râuri vorbitoare și munte semeț
cu fire colorate purtate de cel mai subțire ac
ținut între degetele ei care țes în fiecare noapte liniștită
în fiecare zi de pace,
inima mare a țării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui poet închipuit

"Românul s-a născut poet"
A scris cândva Alecsandri.
Dar tu, spun sincer, cu regret,
Că ești poet, nu te mândri.

epigramă de din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi în armonie;

Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar și Everestul, eu, l-aș modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!

poezie de (2000)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Unui tânăr pletos

Ți-e mare părul, n-am ce zice,
Și poate place la femei,
Dar ca să fii poet, amice,
S-ar cere și ceva idei.

epigramă de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La groapa unui poet

A mai rămas atât: un pumn de oase
Din cel ce-a fost poet cum altul nu-i.
În fundul gropii reci și-ntunecoase,
E la nivelul operelor lui.

epigramă de din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Metaforă

Pe un tărâm necunoscut
Rupt parcă din povești
Trăia, fără să fi văzut
Meleaguri pământești,
O fată, cum doar Eminescu
Știa să o descrie.
Era... ca o metaforă
Închisă-n poezie!

Lacrima Lunii îi spăla
Obrazul, fruntea, gura...
Iar noaptea, mai că-și învelea
Și gândul și făptura
Cu aripile unui înger
Menit s-o protejeze
De răul care-ar fi putut
o atragă-n mreje.

Dar ea, pierdută-n depărtări
Privea planeta albastră
Și se visa adeseori
O pasăre măiastră.
Să zboare până unde viața
Lega la căpătâi
Un început... Apoi s-atingă
Lumina Soarelui,
Din asfințitul sângeriu
Un chip să se arate
Nici prea devreme, nici târziu
Prin dragoste s-o poarte.

Era un vis. Habar avea
Că-ntregul Univers
În juru-i se înlănțuia,
Ca versul de alt vers
Și Pământul cu oceane,
Câmpii, grădini de flori,
Cu munții - stând drept paravane
De vânt, ploi și ninsori -
Nici c-ar mai fi părut albastru
De n-ar fi existat
O fată, cum doar Eminescu
Și-ar fi imaginat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook