Când duşmănia şi ura îi stăpânesc pe oameni, suferă mult şi natura moartă. Valurile devin furioase şi prădalnice, iar ogorul devine zgârcit. Vai însă de cel vare face pădurea să suspine şi muntele să plângă.

Selma Lagerlof în Povestea lui Costa Berling, Capitolul XXVIII, Moartea izbăvitoare
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi mor în fugă decât în luptă.

citat clasic din Selma Lagerlof
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile trecutului se aseamănă cu trandafirii ofiliţi ce-şi scutură frunzele la cea mai mică atingere.

citat clasic din Selma Lagerlof
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este de neînvins fără resemnare şi cine e sigur de izbândă fără răbdare?

citat clasic din Selma Lagerlof
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea totul capătă forma şi aspectul său adevărat. Aşa cum numai noaptea distingem stelele pe cer, tot aşa vedem pe pământ multe lucruri pe care nu le vedem ziua.

citat celebru din Selma Lagerlof
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel moment înţelese de ce i s-au accelerat bătăile inimii. În plus, începu să înţeleagă cu ce a greşit în toată viaţa lui, că acela a cărui inimă nu tresaltă nici la bucurie şi nici la tristeţe, greu poate fi numit om.

Selma Lagerlof în Împăratul Portugalliei (1914), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea reprezintă consecinţa firească a eternităţii. Dacă aştepţi suficient de mult, totul îşi atinge gradul maxim de dezvoltare. Cărbunele devine diamant, nisipul devine perlă, maimuţele devin oameni.

Ian Caldwell în Minsterul manuscrisului
Adăugat de adela91
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te foloseşti bine de povestirea aceasta, apoi ea este ca volocul în mâinile pescarului, precum arunci volocul în mare, ca să prinzi peşte, tot aşa şi povestirea aceasta o arunci în sufletul omului şi-i scoţi păcatele lui la vedere, ca ele să fie biruite.

finalul de la Şapte păcate de moarte de Selma Lagerlof (1912), traducere de Alexei Mateevici
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne intrepătrundem parcă cu muntele, apărându-ne împreună de natura dezlănţuită, de viscolele ce dezgoleau crestele, de furtunile ce dezrădăcineau copacii, de avalanşele care pustiau totul în cale. A doua zi însă muntele ne primea din nou cu liniştea-i maiestuoasa, răsplătindu-ne înzecit efortul din seara precedentă.

citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o neînţelegere şi o zâzanie personală între o femeie şi un bărbat, o parte suferă cel mai mult la ideea că i-a făcut rău celeilalte; în timp ce altă parte suferă cel mai mult la ideea că nu i-a făcut destul rău celeilalte, fapt pentru care se străduieşte ca, prin lacrimi, prin suspine şi un aer dezorientat, s-o amărască în continuare.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Ceahlău

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Şi s-a rugat în suflet şi în gând.

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De duşmanul hapsân şi rău.

Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber şi de oameni primitor.

Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni şi zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai convingători oameni: Cei care se stăpânesc pe sine în timp ce demonstrează că stăpânesc subiectul despre care vorbesc.

citat din Andy Szekely
Adăugat de Cătălin Bolohan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit, dar ai şi alte probleme. Poate că e nevoie să te întreţii singur, dar cel puţin ai banii tăi. Problemele, însă, sunt mai mari. Apoi îţi faci o firmă. Câştigi mult mai mulţi bani, însă stresul şi cheltuielile au crescut şi ele mult, precum şi responsabilităţile. Problemele nu dispar niciodată, ci devin direct proporţionale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poţi să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am şi când o să fiu, am să fac..." este păcatul pe care mulţi oameni îl comit. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reuşeşti să fii fericit chiar în clipa asta pentru că, privind la viaţa ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, dacă după ce ai supravieţuit şi încă eşti în picioare nu poţi să fii recunoscător şi fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni şi mai mari pe măsură ce viaţa trece. Aşadar, e nevoie să fii fericit acum sau nu vei mai fi niciodată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul Maestru nu suferă deloc în tăcere, ci doar pare că suferă fără să se plângă. Motivul pentru care adevăratul Maestru nu se plânge este că adevăratul Maestru nu suferă ci, pur şi simplu, trăieşte experienţa unui set de împrejurări pe care voi le-aţi numi de nesuportat.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind "natura moartă"

Deşi nu mă declar un fan,
Observ tendinţele din artă,
Ce-acum cu mult succes se poartă:
La modă-i sânul dolofan...
Natura dacă momentan,
Ingrată-a fost, nu-i loc de ceartă
Căci siliconu-ţi intră-n soartă,
Cum face orice şarlatan
Femei apoi îţi fac fasoane,
Precum o divă-n lei avută
Şi-astfel, bărbaţi cuprinşi de toane,
C-o pasiune gravă, mută,
Admiră, mângâie, sărută,
Cu mare poftă, silicoane!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei pescari

Trei pescari au ieşit în larg, deşi-n ziua-aceea n-ar prea fi vrut,
Navigând spre vest, în vremea ce soarele-apunea;
Fiecare se gândea la femeia care l-a iubit mai mult,
Iar copiii i-au urmărit pe valuri până-a răsărit întâia stea:
Pentru că bărbaţii trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Şi la câştigul mic la masă multe guri or să se strângă –
Chiar dacă valurile la bara portului neîncetat suspină.

Trei soţii stăteau în turnul farului privind în depărtare,
Ele-au aprins fitilul lămpilor în seara prevestind dezastre,
Au văzut cum se-întăreşte vântul şi cum vine ploaia în rafale,
Cum se rostogolesc norii vineţi, spintecaţi de fugere albastre.
Dar bărbaţii trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Deşi furtunile-s imprevizibile, iar apele adânci şi noaptea lungă –
Iar valurile la bara portului neîncetat suspină.

Trei leşuri zăceau pe plajă în nisipul strălucind sub soare
La ora mareei joase, în dimineaţa tânără ca o mireasă;
Iar femeile-şi frângeau mâinile bocind cu lacrimi amare
Pe cei plecaţi, pe cei care nu se vor mai întoarce-acasă;
Pentru că bărbaţii trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Şi-apoi vine uitarea, şi cu uitarea somn bun pe partea stângă;
Şi-apoi adio, tu, bară a portului şi, voi, suspine lungi.

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în agonie (sonet)

NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)

Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofileşte
Şi tot ogorul se îngălbeneşte,
În urmă lăsând ţărâna pustie.

Văpaia în calea ei pârjoleşte
Plantele şi iarba de pe câmpie,
Când curmă viaţa din natura vie
Şi norii de ploaie îi risipeşte.

Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri şi izvoare,
De arşiţa ce şi-a întins veşmântul.

Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.

22 iunie 2022

sonet de Maria Filipoiu din Poeţii Noştri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit dar ai şi alte probleme. Poate trebuie să te întreţii singur dar cel puţin ai banii tăi. Probleme însă sunt mai mari. Apoi îţi faci o firmă. Câştigi mult mai mulţi bani însă stresul şi cheltuielile au crescut şi ele mult, precum şi responsabilităţile. Problemele nu dispar niciodată ci devin direct proporţionale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poţi să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am, şi când o să fiu, am să fac" este păcatul pe care mulţi oameni îl fac. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reuşeşti să fii fericit chiar în clipa asta pentru că privind la viaţa ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, după ce ai supravieţuit şi încă eşti în picioare, nu poţi să fii recunoscător şi fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni şi mai mari pe măsură ce viaţa trece. Ştiind acest lucru ce ai de gând să faci diferit începând din acest moment?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeule, cât timp vor fi mici, vor fi încântători; într-o zi însă, au să vă reproşeze că v-aţi gândit mai mult la voi decât la ei. Copiii devin oameni, şi oamenii sunt ingraţi.

Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o moartă!

Eşti tare supărat pe soartă,
Că mâţele au nouă vieţi.
Ce bine-i însă când înveţi,
Că vine vremea s-o laşi moartă.

epigramă de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nirvana de petale

Hai iubito, iubito
Să fugim in lume... incognito
Marea muntele pădurea să ne fie casă
Doar de tine imi pasă..

Să ne rostogolim ca două sfere
In aceste decoruri efemere
Şi inlănţuiti doar de o sărutare
Să ne trăim a noastră iubire

Tu lacrimă albă... eu strop negru
Ca un inger şi demon mereu
Să ne contopim tandru
Intr-o Nirvană... să facem in ciudă la orice zeu...

Să plângă peste noi cu petale
Când vor vedea cum te iubesc eu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!