Vezi steaua...

Vezi steaua-n zarea albastră
Cea palid tremurândă?
O veşnicie a durat
Luminii să ne-ajungă

Poate de mii de ani deja
S-a stins amăgitoare
Şi totuşi raza i-o vedem
Acolo-n-depărtare.

Acuma e şi nu mai este
Asemeni fiinţei ce-am iubit
O, dragostea cum străluceşte
Chiar după ce tu ai murit!

poezie de Gottfried Keller (1852, Viena), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La steaua

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să bănui că rivalul tău este iubit este deja un lucru crud, dar să vezi mărturisită în detaliu dragostea chiar de către femeia pe care o adori reprezintă, fără îndoială, culmea durerii.

Stendhal în Roşu şi negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris Keller: O să ne vedem azi, nu?
Sora Peter Marie Reimondo: La trei ai o vizită. Una din fostele tale soţii.
Chris Keller: Da.
Sora Peter Marie Reimondo: Care din ele? Kitty sau Angelique?
Chris Keller: Bonnie, soţia numărul 2 şi 4, e cea mai bună.
Sora Peter Marie Reimondo: Hmmm.
Chris Keller: Iat-o.
Sora Peter Marie Reimondo: Aha, o roşcată.
Chris Keller: Nu, cealaltă.
Sora Peter Marie Reimondo: Chris, e...
Chris Keller: Enormă.
Sora Peter Marie Reimondo: Ei bine, a luat ceva kilograme în plus după divorţ?
Chris Keller: Nu. Aşa era când m-am însurat cu ea. De fiecare dată. Pa. (O duce pe Bonnie în camera de vizită)

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacără tremurândă

Privesc în adâncul luminii din şemineu.
Ceaiul s-a răcit, gândurile m-au purtat departe...
Mireasma mentei răzbate în încăpere.
Privesc fascinată, flacăra tremurândă
Ca dragostea mea, pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris Keller: O să ne mai vedem noi.
Tobias "Toby" Beecher: Când?
Chris Keller: Când o să te întorci aici. Sau în rai.
Tobias "Toby" Beecher: Chiar crezi că noi vom ajunge în rai?
Chris Keller: Da. Tu şi eu... împreună. Dumnezeu nu are suficient curaj încât să ne lase pe dinafară.

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar daca

Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-
ntamplat
Chiar dacă nu-i mai poti vorbi
Chiar daca n-o poti intalni

Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi

Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu...

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand...
chiar daca din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Toma Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Memoriam A. H. H

O, Fiu Divin, noi te iubim,
Deşi-al tău chip nu l-am văzut,
Şi în iubire am crezut,
Când n-am putut s-o dovedim.

Lumină, beznă, ai creat;
Şi pe fiinţe vii le faci;
Făcut-ai Moartea; şi-apoi calci
Pe orice craniu ce-ai durat.

De tină o să ne salvezi:
Tu ne-ai făcut, de ce, nu ştim,
Dar noi nu credem că murim,
Căci tu eşti drept: Cel ce creezi.

Divin şi-uman, tu pari aşa,
Şi sfânt şi paşnic te vedem.
Cum de voinţă noi avem
Nu ştim, dar ţie ţi-o vom da.

Tot ce-a urcat, a coborât;
Şi orice lucru s-a sfârşit:
Din tine toate au ieşit,
Dar tu eşti mult mai mult de-atât.

Avem credinţă, dar nu ştim;
Cunoaştem doar ce-am observat
Şi totuşi credem că ne-ai dat
O rază-n beznă: s-o primim!

Să ştim din ce în ce mai mult,
Dar tot mai sfinţi să devenim;
Iar duh şi minte să unim
În muzică, nu în tumult.

Noi suntem proşti şi tu ne vezi;
Şi te bârfim adeseori:
Dar tu pe proşti să nu-i dobori;
Şi orice lumi să luminezi.

Să ierţi păcatul meu cel rău;
Şi ce-am făcut să strălucesc;
Virtuţile în om trăiesc,
Dar meritul e doar al tău.

Mi-e dor de cel care-a pierit,
Ce m-a vrăjit – opera ta.
Da-n tine ştiu că el va sta,
Mai vrednic de a fi iubit.

Mă iartă, poate sunt nedrept
Şi rătăcit, şi tulburat;
Iar dacă rău m-am înşelat,
Ca tine fă-mă de-nţelept.

poezie de Alfred, Lord Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu se schimbă, doar zgomotul aparent neîntrerupt al minţii diferă, dar "A-Fi" priveşte chiar şi zgomotul minţii şi râde. Râde pentru că într-o fracţiune de secundă îl dizolvă. Chiar o fracţiune de secundă este infinit prea mult pentru Sine să facă asta.... Doar se întâmplă să fii antrenat să vezi zgomotul şi uiţi că tu eşti deja liniştea, că orice zgomot al minţii apare în liniştea care deja este. Doar nu privim unde trebuie! noi privim în zgomotul minţii după linişte şi aşa ea pare în veci de negăsit, în loc să vedem că noi suntem deja liniştea care priveşte în zgomotul minţii căutând liniştea.

Atmaji Maharaj în Liniştea este mereu aceeaşi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este cel mai frumos lucru din lume, care nu poate fi văzut, nici atins, dar poate fi simţit în inimă.

citat din Hellen Keller
Adăugat de Johanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

E precum luna. Străluceşte palid şi târăşte o noapte după sine.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câte mii de ani

Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăşi din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?

O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc şi nu mă vei cunoaşte.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naşte,
Şi limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci şi doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiţii vremii,
Şi îngropat în el pe veşnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.

Mă-ndeamnă totuşi către tine
O neclintită năzuinţă
Şi scriu acest poem zadarnic
Mânat de strania credinţă
Că gândurile noastre înrudite
Se vor pricepe peste vremi şi oameni,
În limba fără ţară a visului rostite.

Să ştiu că-ntr-adevăr vei exista,
O, n-aş mai fi atunci atât de singur
- Singur chiar lângă vechi prieteni,
Singur chiar lângă dragostea mea
- Dragostea mea cu care stau alături
Aşa cum amândoi ne-am reflecta
În aceeaşi oglindă,
Fără să ne privim unul pe altul în ea...
Dar pentru ce să te mai caut oare,
Vis fără chip al învierii mele,
Prin neştiute vremuri viitoare?

Tu poate de pe-acum alergi prin lume,
Duh care n-ai nici patrie, nici nume,
Şi poate nevăzuta ta aripă
Mi-atinge sufletu-n această clipă...

Amăgitoare nălucire
A unui dor amar de nemurire
Ademeneşte biata omenire.

Dorinţa noastră de neîntrupare
Ne chinuieşte în zadar.
Să ne mândrim că fiecare
Din noi e-un unic exemplar,
Fără putinţă de reeditare!

poezie clasică de Alexandru Philippide din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trecut

În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta,
Dar tot mai rar mi se arată,
Încep a o uita.

Acuma nu mai ştiu cum sună
Nici glasul ce-am iubit;
Vezi, anii care se adună,
De tot mi te-au răpit!

Şi din trecuta fericire
Se stinge ca un vis
Şi cea din urmă amintire
Şi ultimul surâs.

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, ce ciudat! Bunătatea asta îmi face impresia luminii de lună: străluceşte, dar nu încălzeşte.

Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea adevărată este precum un vulcan; nu se stinge niciodată, va mocni continuu, undeva, în interior, chiar şi după ce flăcările s-au stins.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polenul Luminii

Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarţă de copac
apoi o aşează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simţit, iubit şi totuşi nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalţă-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinţei.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
ce doarme pe perna
din nori
sub plapumă de vise
aşteptând să curgă polenul
din Lumină
la ordin divin!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris Keller: Îţi spun eu că Allah cel Mare ştie că noi i-am ucis pe Shemin şi pe Brown şi că i-am pus lui crimele în cârcă.
Ryan O'Reily: Cum ar putea? Eu nu i-am spus, tu nici atât.
Chris Keller: Hei, poate şi-a dat şi singur seama. Amândoi fuseseră "fetiţele" lui Beecher.
Ryan O'Reily: Atunci poate crede că tu ai făcut-o, nu eu.
Chris Keller: Ce, ai de gând să mă bagi pe mine la înaintare, O'Reily?
Ryan O'Reily: Nu. Uite, poate o să trec pe la Allah, să văd ce ştie de fapt. Poţi să ai încredere în mine.
Chris Keller: Nu am de ales.

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcoare deja

nu mai ştiu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar ţin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte

nu ştiu, nu ţin minte
dacă zorii sau paşii tăi
erau trecători
am învăţat doar
că iubirea loveşte ca glonţul
că drumul se opreşte în
ochii unei femei
uneori

nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuşi aş vrea să ştiu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar şoapta
lacrima
ori poate umbra ta

eşti prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
uşor
ca acvila
pot privi liniştea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte

nu mai ştiu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viaţa totuşi
odată cu naşterea
cu iubirea
cu glonţul ce-aduce moartea?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!