Simfonia tăcerii
am adunat tăcerile
la apus
strigau trompetele în parc
pe lac
cor lung de lebede obosite
în palmă purtam o lumânare
nu o stingeți, vă rog
deschideți ușa durerii
să urle, să țipe
să joace pe frunzele toamnei
eu am rămas să repet cuvinte
la răscruce de gânduri
târziu, mă sting
într-o simfonie a tăcerii în catedrale de suflet
lăsați-mă să vin, să vin acasă
să văd lacul cu nuferi
femeia în poartă
să beau cupa uitării în ultima noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plecare
pe drum o casă
în care vin să petreacă suflete moarte
lumina s-a stins în odaie
gânduri prădate se scurg pe pereți
nu'i nimeni acasă
doar un păianjen se plimbă pe masă
bat tobe în cer
ploaia stârnește sclipiri
umbre se scufundă în oarbe oglinzi
stele obosite se odihnesc în poiană
e târziu și e iarnă
ziduri reci, făpturi uscate și seci
se cațără pe gânduri uitate
o luntre coboară alene pe ape
barcagiul absent, timp incoerent
suspină și noaptea sub pleoape
arcul frunții se îndoaie
degete amorțite de așteptare
năluci cu ochii tulburi se joacă
un câine latră la lună, e noapte
se sfarmă felinare, se sparg gânduri rebele
clopote sună a jale, doar crepusculul lumii apare
plânge și mierla pe ram, plânset în toate
prin geamul bolnav trec castanii
în parc să se joace
un joc lugubru și sumbru
în păr se răsfrânge ultima rază de soare
ceasornicul bate
apoi a stat
la sfârșit, deschide ochii un înger
a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi
lumea dormea
așteptam ca să plâng
pe ruguri de gând
cădeau stele în noapte
piereau cuvinte printre triste șoapte
se scurgeau întrebări pășind printre scări
scările durerii în lacrima tăcerii
băteam în ușile lumii, cădea un blestem
pașii obosiți pe scânduri de lemn
gonit de idei, rătăceam într-un pat
dormeam între noi
adormeam între uși fără chei
se izbea de geamuri
raza crudă de lună
ploua peste timp
căutam un timp, mă loveam în răstimp
și în noaptea aceea
am venit acasă, călcând peste toți
în poartă fluturi
se jucau în privire
în casă, un pat și o masă
a rămas între noi
țigara ardea pe o masă
și în noaptea asta am înțeles
tu ești femeia mea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
respir în cuvinte nescrise
e seară, e târziu și e iarnă
mai ninge în munte
visele trec, speranțele mor
s-au veștejit și florile pe câmp
tăcerile curg, ucid iar un vis
aștept să mă dezbrac de gânduri
să ascund in palme doruri de viață
razele soarelui să atingă inimile noastre chinuite
atârnă îngeri de ceară pe crucea de spini
rătăcesc prin clipe pierdute, uitând firesc să trăiesc
aștept să înflorească sufletele noastre
într-o zi, de va fi
atunci, vom ști ce am fost
de va fi, mâine o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
te adunam în palmă și printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
pe diagonala frântă a cerului
coboară umbre pe drumuri de seară
un pescăruș plutește pe ape
o pânză de păianjen mângâie gânduri în camera goală
roua zorilor apleacă florile
se sting sub ape culorile
obosit, culeg gânduri în palma sufletului
răstignind cuvintele în cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul durerii
tăcerile mă cheamă
drum înțesat de fum
țărmul așteaptă un val
valul absent la liman
pasul sapă în timpul rămas
am fost și m-am dus
păsări desenează în zboruri arcade
umbra recade acum
cobor a semn de întrebare
călător peste ani
strigătul încă mă doare
timp bezmetic azvârlit într-o scoică
crângul se ascunde în glie
păsări de coarne pe cer ară
frunze foșnescîn amurg
vânătoare pe câmp și șoaptele plâng
doi ochi răsar într-o umbră
glonțul zboară tăcut
un joc inutil într-o doară
șoptește pădurea și țipă ultimul cerb
vremea a încremenit
ochii zac în riduri de timp
a murit
timpul se îneacă în fum
pe pământ a rămas o dâră de sânge, atât
răsună vuietul tăcerii
timpul a încetat să mai bată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvașul
înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îți scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
știi, nuferii se închid în apus
la umbra munților bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneșe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruș
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ți aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni
azi nu mai vin femeie acasă
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul
eram damnatul din cetate
mi-era rău și înghițeam sacadat disperarea
eram robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n-am casă, n-am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
o lume bolnavă într-un pat de spital
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul albastru
eram damnatul din cetate
mi-e rău și înghit disperarea
sunt robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte
ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n'am casă, n'am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înțeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereți atârnau gânduri răvășite
apoi a venit dimineața, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte
bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună
păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară
tăcerea din jur mă înfioară
e frig și e iarnă
un crivăț bate pe ramuri
se scutură pe gene și altul
ora confuză se lasă
cerul e grav și tăcut
se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feștilă în sclipiri purpurii
ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat și pleoape rătăcite
pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăși și iar
în noaptea când se sting felinare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foșnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia și am trăit o viață printre zei
azi am plecat, puțin câte puțin spre al tărâm
lăsând în urmă zările și marea
ardeam și nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aștern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai țipă timpul prin amintiri globale
viața a adormit lângă un șanț
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranță
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
sunt doar un vânt pribeag ce a pierit demult în vânt
ce întinsă este nesfârșirea
adun în privire albul polar
strângând la piept arborii goi
să sting șuvoiul de gânduri ce curge
mai rătăcesc desculț de gânduri prin zăpadă
mângâi coapsele copacilor uitate goale între ape
se frâng și zările în mare
mai cerne cerul stele în ochii tăi
sărută-mă femeie în astă noapte
să bem cupa iubirii în altar
sărută femeie buzele flămânde
în taina mâinilor împletite într-o poveste de amor
în zori voi culege albi trandafiri
să îi așez ușor pe sânii tăi
haotică e viața asta
se frânge mugind sălbatic între stânci
trecut-au ani, azi stau, mă întreb
eu cine sunt, decât un străin ce a iubit odată, o fată minunată
strig nebun, mai strig pe țărm
sărută-mă femeie pentru ultima dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorul
era târziu și era toamnă
norii strângeau anotimpuri dintre frunze uscate
treceau gânduri în goană
eu rătăceam prin colburi de tăcere
se rostogoleau lacrimi printre pietre
strângeam cuvinte în palmă în trista zi de toamnă
era noapte iar în cetate
așteptam zorii pe țărmuri estompate de mare
eram obosit, mă ardeau pleoapele de gânduri
mă întoarceam în somn lângă strămoși
zăceam la umbra lunii
așteptând să-mi crească aripi din raze smulse din soare
respiram printre aprige vânturi
fugar printre pașii de humă rămași
așteptam să-mi crească rădăcini din noi începuturi
ostenit, mă așezam la umbre de vis
adunând singurătăți la ceas rămas
eram orbul ce căuta lumina pas cu pas
sub lacrima crudă a sorții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe aripile crucii
mi's ochii lacrimă dospită
sunt strigăt în ceață
la miez târziu de noapte
pășind peste abisuri de suflet
sunt lacrima ploii pe țărmul uscat
sunt fluture în noapte
căutând poarta
în lumina albastrului cer
sunt sursur tainic în lume
între cer și pământ
spărgând clepsidra tăcerii
sunt șoaptă nerostită
aruncată peste petale de vânt
dar viața e vie, învie
mă întorc iar acasă din cenușa străbună
pășind de la moarte pe cruce
dau lumii
o cupă de ceară și un freamăt de cer
la porți, îngeri
purtând cuvânt de lumină
pe crucea de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
într-o noapte frumoasă
am ucis noaptea
să văd in zori
doar stânca golașă
stau rezemat de un gând
privesc la umbra ce pleacă
într-o noapte cețoasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între gânduri
nu știu încă să privesc zborul pescărușilor
sunt țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
îmi iau în suflet însingutarea
văd iarăși și iar pasul înconvoiat de gânduri
astăzi și mâine
într-o nouă-veche zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet
în seara asta mă întorc pe țărm
să ascult țipătul pescărușilor
orele trec, topind clipa
aș vrea să desfac nodul ce mă înconjoară
să plutesc pe marea de gânduri
văd limpezimea tăcerii
în lumini împletite
privirea adie pe mări nesfârșite
o umbră pășește prin timpuri uitate
surâsuri absente în nopți răsturnate
pun suflet la marginea lumii
un om urcă
dar fiecare pas e un oftat
el cântă dar glasul lui e tăcut
el tace vorbind, dar nimeni nu'l ascultă
am oprit odată pe un drum
într-o tulbure noapte
în depărtări am auzit un glas divin
ce îmi mângâia auzul fin
acum caut pe țărm, un suflet
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură aridă
era târziu și era iarnă
am străbătut gânduri în goană
dezgropând alte gânduri
eliberând vise, precise, imprecise
am șters amintiri
un cerc infinit, neînceput, neterminat
și totuși sfârșit înainte de început
un suflet tace, nu spune nimic
e lacrimă ascunsă
în ochiul tragic al lumii
cine sunt
ha-ha-ha
sunt un nebun ce rupe în noapte coli albe
murdare de gânduri
o pictură aridă pe un câmp dezvelit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc în lumea asta trecătoare
o clipă mi-a fost casă
am adunat din ea
dureri, mâhniri și amăgiri
eu nu mai vin mamă azi acasă
de ce să vin..
să beau la o pomană
o cană cu vin
a mea, a ta
sunt beat
și ce
din argila asta
sa faceți
doar ulcioare
mă voi ridica
o clipă
să va spun
tovărăși aici este capăt de drum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!