Plictisindu-se de Natural, omul s-a decis să îşi găsească de lucru. Aşa a împărţit lumea în superior şi inferior, inventând păcatul şi virtutea. Mai mult, a inventat şi atribuit responsabilităţi: virtuţile îi aparţin lui Dumnezeu, iar păcatele Diavolului. Pentru ca munca să fie completă, a pus pe hârtie totul, lăsând moştenire pentru generaţii poveşti despre cum să fugi de Diavol şi cum să îi faci pe plac Domnului. Când a aflat ce a făcut omul, Dumnezeu, care era singur, a decis că trebuie să facă ceva în această privinţă. A ajuns la concluzia că acesta merită să fie pedepsit, dar nu pentru păcate. Pentru acestea, a zis, omul se pedepseşte singur destul. Aşadar, a hotărât să îl pedepsească doar pentru scornelile pe care le-a inventat despre El. PS: E doar o poveste.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este mult mai deştept decât Dumnezeu, el ştie totul despre bine şi rău, corect sau greşit, superior şi inferior, păcat şi virtute. Dumnezeu nu ştie nimic despre toate acestea. DUMNEZEU DOAR EXISTĂ.

citat din Swami Muktananda
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de suflet

Bate gongu-n depărtare,
Pentru omul cu candoare,
Pentru viata trecatoarea,
Pentru luminata cale.
Bate clopotu' mai rar,
Pentru pomul dat cu var,
Pentru omul cel avar,
Pentru drumul ideal.

La o zi după acestea,
Pentru vii se-mparte zestrea.
Se face o masă mare,
Pentru toţi e de mâncare.
După altă zi pe seară,
A început sa dispară,
Orice gând şi amintire
Despre ăl din şerpărie.

Se făcea acum un an,
De când eu nu mai eram.
Cică azi era sa fie,
O zi despre mântuire.

poezie de Bucur Ionuţ
Adăugat de Bucur Ionuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se păcăleşte când spune că are suflet sau că este "fiinţă divină". Pentru a-şi da importanţă, repetă precum papagalul poveştile frumoase pe care le-a auzit sau citit pe undeva. În realitate, omul este doar o maşinărie care are o sămânţă de potenţial. Pentru a ajuta sămânţa să se dezvolte e nevoie de muncă, nu de repetiţii, afirmaţii sau credinţă. "Munca" înseamnă să se pună sub microscop, să observe cu atenţie, răbdare, dăruire şi fără discriminare tot ce se întâmplă în el.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia formală este necesară în acest moment al evoluţiei omului dintr-un singur motiv: frica. Dacă se spune că fără religie ar fi anarhie, este adevărat doar din acest punct de vedere. Cât timp omul este posedat de frică, se comportă violent, şi în acest context, evident că este nevoie de bici – pedeapsa "divină" şi legală - pentru a-l ţine sub control. Din momentul în care omul devine conştient, se eliberează automat de toate condiţionările care îl ţin în întuneric şi implicit, de frică. Când acest lucru este realizat, omul înţelege instant că totul este pentru el şi în favoarea sa, şi că nu are nevoie nici de pastor şi nici de bici pentru a trăi. În acea clipă ar realiza ceva extrem de important: ar înţelege că nu el are nevoie de religia formală, ci că de fapt, religia formala are nevoie de el pentru a menţine lucrurile în mişcare şi pentru a păstra paradigma pe care ea însăşi a creat-o. Fără contribuţia inconştientă a omului, această paradigmă, bazată în totalitate pe frică şi pe manipulare, ar cădea precum un castel de nisip.

Paul Avram în Detox sufletesc - religia formală
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat... un Dumnezeu care ar fi putut să creeze cu aceeaşi uşurinţă copii buni sau copii răi a preferat să creeze copii răi; care i-a făcut să-şi preţuiască viaţa amară şi totuşi le-a scurtat-o cu zgârcenie; a vorbit despre Legi de Aur şi iertare înmulţită de şaptezeci şi şapte de ori, şi totuşi a inventat Iadul; care vorbeşte altor oameni despre morală, dar nu are însuşi niciuna; pe care-l supără delictele, dar le comite pe toate; care a creat omul fără să i-o ceară nimeni, pentru ca apoi să încerce să arunce responsabilitatea pentru acţiunile omului asupra omului, în loc s-o pună acolo unde trebuie, asupra sa; şi care, în final, cu o obtuzitate, la urma urmelor, divină, îşi invită bietul sclav năpăstuit să-l venereze!

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gândul faptelor pe care urmează să le săvârşeşti şi, dacă poţi, în timpul săvârşirii lor, întreabă-te: de ce faci ce faci, pentru tine, pentru Dumnezeu, pentru cugetul tău sau pentru oameni, pentru aprobarea lor. Întreabă-te: ai face acelaşi lucru dacă ai şti nu doar că nimeni nu va afla despre asta, dar şi că acestă faptă, care ţi se pare bună, va rămâne pentru oameni un motiv să te judece.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face: omul sau Dumnezeu? Dragul meu, întrebarea ta e o capcană, dar nu pentru mine, ci pentru tine... Dacă faci tu, ego-ul tău se va umfla în pene, dar dacă face Dumnezeu, atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Dacă Dumnezeu face, atunci această lume trebuie să fie reală, nu-i aşa? Mintea îţi spune că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, dar pe ea, neprihănita, nu a terminat-o nici până acum, nu? Mintea spune astfel de aiureli, nu Dumnezeu. Aşadar, orice variantă ai alege, vei fi în capcana facerii şi deci a minţii. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Şi fireşte, răspunsul este: "Nu, nu există." Tu, într-un vis, visezi că ai făcut o mulţime de lucruri sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezeşti, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat, doar visai asta. Când te vei trezi şi din cel mai lung vis al tău numit "veghe", vei vedea că de fapt, nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuţi vreodată şi atunci, cine face? Doar Dumnezeu, Sinele, e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu! Mintea este ireală! Iată de ce, ceea "ce faci" nu are absolut nici o legătură cu ceea ce eşti. Ceea ce eşti, e dintotdeauna şi pentru totdeauna, dar Întreaga facere a acestei lumi e doar deşertăciune sau vremelnică visare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dumnezeu nu trebuie niciodată să îi ceri, doar să îi mulţumeşti pentru ceea ce ai. Şi dacă totuşi ar fi un singur lucru pe care ai putea să îl ceri, acela ar fi un manual de instrucţiuni, pentru momentele în care uiţi că totul depinde de tine şi ai tot ce îţi trebuie la îndemână ca să reuşeşti.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ca şi organism este pentru lume ceea ce este un vârtej pentru un râu: omul şi lumea sunt un singur proces natural, dar noi ne comportăm ca şi cum am fi invadatori şi jefuitori într-un teritoriu străin. Pentru că atunci când individul se defineşte şi se simte ca o personalitate separată sau ca un ego, el râmâne în necunoştinţă de cauză că trupul său real este un tipar de energie care dansează şi care pur şi simplu nu apare de la sine. Apare doar în concert cu celelalte tipare nenumărate - numite animale, plante, insecte, bacterii, minerale, lichide şi gaze. Definiţia unei persoane şi sentimentul normal de "EU" nu includ în mod eficient aceste relaţii. Tu spui: "Eu am venit pe această lume." Nu ai venit; Ai ieşit din ea, la fel cum iese o creangă dintr-un copac.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu (făcând pe ospătarul): Ador povestea aia cu arca lui Noe. Ştii, mulţi oameni nu înţeleg rostul acestei poveşti. Ei cred că este vorba despre mânia Domnului. Le place când Dumnezeu se înfurie.
Joan: Despre ce este vorba atunci? Despre arcă?
Dumnezeu: Cred că este o poveste de dragoste despre încredere. Ştii, animalele au fost alese în perechi. Stăteau împreună, apropiate, aşa cum Noe şi familia sa stăteau unul alături de celălalt. Toată lumea intra în arcă stând unul lângă celălalt.
Joan: Dar soţul meu zice că Dumnezeu i-a spus să facă arca. Ce crezi despre asta?
Dumnezeu: Pare a fi o ocazie bună. Să te întreb ceva. Dacă cineva se roagă pentru răbdare, crezi că Dumnezeu îi dă răbdare sau ocazia de a fi răbdător? Dacă se roagă pentru curaj, Dumnezeu îi dă curaj sau ocazia de a fi curajos? Dacă oamenii se roagă ca familiile lor să fie unite, crezi că Dumnezeu le trimite sentimente călduroase sau le dă ocazia să se iubească unul pe celălalt? Trebuie să plec. Am de servit mulţi oameni. Poftă bună!

replici din filmul artistic Evan Atotputernicul
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate că Benjamin Franklin a inventat electricitatea, dar cel care a luat banii a fost omul care a inventat aparatul de măsură pentru ea.

citat din Earl Warren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa care îşi face simţită prezenţa tot mai mult în şcolile noastre este de asemenea un prilej să vorbim mai mult despre blândeţe, despre cine este Hristos şi ce vrea El să ne spună, spre ce ne îndrumă El. De aici trebuie să pornim. Oamenii lăsaţi în status nascendi sunt agresivi şi consideră legitim ca, dacă cineva le-a făcut ceva rău, să răspundă şi ei cu asupra de măsură. Acesta este omul natural. Îndreptarea, combaterea omului natural chiar din şcoală este nu doar benefică, ci imperios necesară. Nu mai vorbesc despre abordarea subiectelor delicate pe tema sexualităţii pe care libertatea prost înţeleasă le pune în altă lumină, total distorsionată faţă de cum sunt ele de fapt. Pe toate trebuie să le punem în lumina care să nu distrugă viziunea religioasă asupra omului.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este duşmanul şi se apucă de treabă. Nu ştie cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eşuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puţini sunt cei care înţeleg că nu poţi scăpa de ceva până când nu îl vezi. Şi mai puţini înţeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare şi identificare, formând un "eu" fracturat şi scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparţin nimănui şi aparţin tuturor. În aceste condiţii, cum poţi scăpa de el? E ca şi cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să ştie ce este al său şi ce nu, ce e împrumutat şi ce e propria sa creaţie. Trebuie să devină egoist, să îşi consolideze şi să îşi lustruiască în mod conştient "eu-l", până când îi observă toate componentele şi faţetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunţa de bunăvoie la el.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că Dumnezeu a inventat dragostea pentru ca omul să se refugieze în ea de tristeţi.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că Dumnezeu a inventat muzica pentru ca omul să se refugieze în ea de tristeţe.

Camelia Opriţa în Raniţa existenţei, WordPress.com (septembrie 2019)
Adăugat de Citatepedia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia îl refuză întotdeauna pe acela care o imploră, în credinţa că, pentru a o avea, trebuie s-o câştigi, s-o meriţi, să fii demn de ea, să faci totul pentru ea, afară de un singur lucru, singurul însă care trebuie făcut cu adevărat: s-o iei!

aforism clasic de Pitigrilli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi-a atins vârful ingeniozităţii atunci când a inventat bicicleta. Îmbina precizia şi echilibrul în beneficiul omului. Şi cu cât o folosea mai mult, cu atât corpul său devenea mai puternic. Iată aşadar un produs al creierului uman care era complet benefic celor care îl foloseau, fără a-i răni sau irita pe alţii. Progresul ar fi trebuit stopat atunci când omul a inventat bicicleta.

citat din Elizabeth West
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar de acolo de unde se sfârşeşte lumea lui "eu şi al meu" reîncepe Dumnezeu! De ce? De ce ar fi aşa? Pentru că atâta timp cât te izolezi şi eşti preocupat de lumea lui "eu şi al meu" nu poţi vedea că pretutindeni există doar Dumnezeu! Deci atâta timp cât "eu exist" frica de inexistenţă îl va pune non-intenţional pe Dumnezeu pe locul ultim. Asta pentru că această frică mă va situa "pe mine şi ce am eu" pe primul loc. Dar cum poţi avea tu ceva atâta timp cât Dumnezeu care are totul şi este Totul nu ţi l-a dat explicit? Că, aşa cum tu dansezi la nuntă, mintea zice că Dumnezeu ţi-a dat-o şi ai devenit posesor de femeie! Chiar ţi-a dat-o Dumnezeu, sau o altă minte travestită în popă a făcut impietatea ASTA?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul merită să fie iubit numai pentru că este chipul lui Dumnezeu. Nu are importanţă nici dacă este bun sau rău, virtuos sau păcătos. Omul merită să fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit şi S-a jertfit pentru oameni păcătoşi, destrăbălaţi: "N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă". (Marcu 2, 17). În acest fel trebuie să-i iubim pe toţi, fără deosebire.

citat din Paisie Aghioritul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!