Strălucirea

nu ne iubim nu ne aprindem
iarba din suflet
nu
vorba îndemnului: nu
fumaţi iarba – a
numite toxine vor face prăpăd (?!) –
ca
să vezi în căile nostre respiratorii
ca-ntr-o oglindă sfidată de a
ei
strălucire
ar
trebui
(cred cu toată plutirea în unul
şi acelaşi farsor...)
să
faci un împrumut de imagine, cam
ca
tot americanul de pe planetă – de
ce
să nu votăm cu
apocalipsa (h)indusă, cu
desfăşurarea gândtă de un
piţigoi pe o insula
izolată puţin
ca un ghiul pe un deget
de platină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piţigoi

Piţigoi, piţigoi,
Nu mai treci şi pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Şi te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Şi-au plecat din cuib şi ele.
Vă feriţi de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deştept,
Toată noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa naşterii unei noi zile. O nouă zi... şi iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roşie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...

Constantin Cubleşan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineaţa observi că tavanul albastru pare plin de viaţă
şi reuşeşti să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să munceşti un pic
în detrimentul automulţumirii pentru care nu a trebuit să mişti un deget.
când îţi pare nedrept că ştii atât de puţtine
deşi cel mai des erai trist că ai puţine.
şi poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelaţie,
nu sfârşit.
probabil ca înainte de a se sfârşi
va trebui mai întâi să înţelegem.
asta îmi dă speranţă, mai este mult.
eu nu ştiu nici măcar cine a scris asta.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Almanach gotha

Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAUT...

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.

Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!

Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte iarba pe care o cunoşti

Din Carpaţi până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viţă
E pe plai de Mioriţă.

epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are mai multă smerenie decît iarba. Toţi o calcă-n picioare şi ea pe toate le rabdă şi pe toţi îi iartă. Iarba, cea care a fost martoră la răstignirea Mîntuitorului, unicul ei Fiu!

Traian Vasilcău în facebook, 2018 (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

apocalipsa
va fi un incendiu
sau un potop?
sau toate trei la un loc?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mureş

a fost bine la ţară zilele astea
dar mai ales (nu) mi-au plăcut
crimele pasionale împotriva furnicilor, buburuzelor, licuricelor
tăiate cu coasa! odată cu iarba
crescută-n obraz - până la râu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul e ca grădinăritul: trebuie să tunzi iarba şi să îndepărtezi uscăciunile pentru a ajunge la flori. În unele zile, tot ce faci este să tunzi iarba, fără să descoperi florile, iar în altele pur şi simplu ies singure la iveală.

citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Ar trebui să încalţ sandalele lui Hermes
Şi să gonesc spre mare cu declaraţie de iubire,
Ar trebui să fug cu tine într-o lume cu zâmbete largi,
Neînghiţite de viroze respiratorii
Sau să zburăm amândoi în văzduh
Şi, liberi, să ne respirăm unul pe altul!

poezie de David Daniel Adam (18 mai 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de câmpie

Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriţă-n transă!

Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!

Toamna s-a întors acasă
Şi e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-şi revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cronici

Că-mi trec nopţile ca fumul,
Dar şi visele ştiu drumul,
Mă cunoaşte iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de şagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morţii se ridică-n coate
şi ne strigă – apă, apă!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să te văd

- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;

De-a tale negre gene
Ce tremură uşor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.

- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.

Coseşte, hai - că iarba,
Cu rouă şi cu stea,
Mai deasă şi mai verde
Să crească-n urma ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În hibernare

până şi sângele nu mai are
culoare: se face apă (?!) - de gură

este legată o danie cu lunecare de sanie... sură

e-această imagine tristă cu re
duse eritrocite îmbătrânite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!