
Lumina se odihnește în lacrimi. Noaptea se cuibărește în zâmbete, tristețe și... femei!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Lumina se odihneșe în lacrimi. Noaptea se cuibărește în zâmbete, tristețe și... femei!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se odihnește în lacrimi, noaptea în zâmbete, tristețe și femei.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva la malul apei
urmele pașilor Lui răsar luminând tăria nopții
e noaptea inimii ce-și doarme somnul
e noaptea cugetului ce-și toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat și alungat
ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele pașilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri și cugete și suflete
undeva la malul apei, umbra mea se curăță de tină
sufletul meu însetat își ostoieste arșița
inima mea împăcată se cuibărește în pacea nopții
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină
în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul își caută lumina
iar lumina așteaptă o nouă întrupare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze
Costel Zăgan, Traiectorii fragile
a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips
Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea
gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnia se odihnește visând.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia altora nu mă odihnește, mă indispune. A mea... mă obsedează!
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi îngerii îți spală
sufletul tandră lumină
îmbrăcată-n pielea goală
noaptea asta ești regină
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (24 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șo pe mine
Halal tristețe tu îmi ești amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
și-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperăriii tale
Și elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviți la dame-n curte
Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristețe cică-mi ești amică
Împinge-mă hai ultima dată tare
și tac nimicul nu mai doare
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată frumusețea, mi-au zis: ignoră-i marginile! Adevărul odihnește în centru.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și-a executat inamicii c-o rafală... de zâmbete.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina e o cale, iar noaptea un adăpost în care și Dumnezeu se odihnește.
aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina e o cale iar noaptea un adăpost în care și Dumnezeu se odihnește.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de stea...
Dacă-n cer se va mai naște un Iisus, oare l-am vrea,
Vom ști oare să-l iubim ca pe-o lacrimă de stea,
Și vom înțelege oare că doar suntem pe pământ
Ale sale lacrimi tandre de pe cruce și mormânt.
Vor mai fi în cartea vieții prinse într-un legământ
Și iubire și tristețe, lacrimi, zâmbete în gând,
Sau va trece ca o boare, peste zare duhul sfânt
Fără să îi lumineze felinare pe pământ.
Va mai trebui o moarte să îndure pentru toți
Să-nțelegem că iubirea nu e tragere la sorti,
Vom mai ști să mai aprindem felinare pe la porți
Să mai punem lumânări pentru vii și pentru morți.
Vom ști să avem iubire cât în viață va mai fi
Și iubind a lui menire va fi noaptea numai zi
Sau îl vom lăsa pe cruce să plătească pentru noi
Să-i putem face lumina sclavă-a noastrelor nevoi.
Mi-aș dori să nu mai fie iar nevoie de un fiu
Ce în lacrimi să aline sufletul de dor pustiu,
Să mai știm că din iubire ne-ambrăcat cu har divin
Ne-a dat suflet și lumină să-nvățăm să ne iubim.
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest poem soarele își odihnește razele. Din ce poem a răsărit, însă?
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

În schimb, când e vorba de tristețe, mă bucur!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristețe, Doamne: ieri eram, într-adevăr, fericit!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (21 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul Nopții
Doamne
Ce-or
fi
făcut
îngerii
Toată noaptea
De
curge
atâta
sudoare
înstelată
Din
streașina
cerului
Picătură
cu
picătură
Lumina
acoperă
totul
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Intre zambete si lacrime
Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?
Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferința din gesturi de isteric?
Sub masca de cenușă de care nu te saturi
Menit-ai suferința din zâmbete și lacrimi?
Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinși a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete și lacrimi?
Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghițit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete și lacrimi îneacă-te odată!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldavauschwitz show
Destinul meu se micșorează
d(o)ar vârsta crește an de an
mă șterg pe bot de înc-o rază
poate(-l) ajung Costel Zăgan
D(o)ar vârsta crește an de an
și-ajung din ce în ce mai doct
trec noaptea de zău meridian
totuși să zic așa fără de scop
S-ajung din ce în ce mai doct
mă șterg pe bot de înc-o rază
și parc-aș fi la patruzecișiopt
destinul meu se micșorează
D(o)ar vârsta crește an de an
Doamne ca la Costel Zăgan
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!