Ciorchinii, graurii şi plasa

Avea un ţăran acasă
Boltă cu struguri de masă
Dar, de fiecare dată
Viţa era devastată
De graurii veniţi roi,
Ce lăsau ciorchinii goi.
Văzând omul al lor sârg
A mers hotărât la târg,
A luat o plasă deasă
Şi venind cu ea acasă
Ajutat şi de vecini
A pus-o peste ciorchini.
Trecând zile, trecând nopţi,
Când strugurii erau copţi,
Musafirii nepoftiţi
Şi în fraude vestiţi
Peste boltă s-au lăsat
Pentr-un prânz îndestulat.
Dar văzând cu toţi, fireşte,
Că un bob nu se clinteşte,
Încercând în zbor să iasă
Mulţi au rămas prinşi în plasă.

MORALA:

Un rod dulce, aşadar,
Poate lăsa gust amar
Când el nu îţi aparţine
Şi îl iei din curţi străine.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii

Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;

Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.

Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta rece

Peste boltă paşte frigul
de surâd prin semizei
cărămizi sărind ca tigrul
îşi pun rouă pe cercei
Crămuiesc
în şorţuri îngeri adevăr peste minciuni
s-a lăsat sub boltă frigul
peste suflete-n tăciuni
Dansatoarele îngănă
maiestoase prin ciment
au lăsat în urmă urme
ce mă duc la faliment...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele, piţigoiul şi ciulinul

An de an
Prin bărăgan,
Înainte de ninsoare
Peste câmpurile goale
Aleargă de rup pământul
La întrecere cu vântul
Mulţi ciulini.
Undeva,
De prin răzoare,
Iepuraşul din sălaş,
Fricos da, dar nu şi laş,
Văzând un ciulin grăbit
Se opreşte din ciulit
Şi din ronţăit
Şi o ia la sănătoasa...
De-acum, îi frugală masa,
Alertând fraţi şi cumnaţi
De pericolul ce vine.
Peste tot, peste răzoare
E rumoare!
Se aud voci sibiline:
Cine? Cine?
Şi... crezând că-i vânătorul,
Înteţesc cât pot piciorul,
Doar un biet de piţigoi
Văzând acel tărăboi
Ciripi ca pentru sine:
- E-un scaiete, vede- oricine!

MORALA:

Frica nu-i decât o,, tară''
Foarte des ereditară,
Ce voinţa o încujbă
Peste tot... chiar şi la slujbă!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul şi copilul la târg

O familie săracă
Vrut-a ca să cumpere-o vacă.
Au bătut în lung şi-n lat,
Târgul tot l-au colindat.
Iaca au găsit o vacă,
Preţul bun, dar ce să facă?
Tata pe gânduri a stat,
Preţul l-a analizat:
Preţu-i bun şi nu se poate
Mai mic altul-n altă parte.
Dând din cap, privind în jos,
Toţi acasă s-au întors.
Nu trecură multe zile
Şi la târg din nou el vine.
Peste tot a căutat.
Preţul mult s-a majorat.

S-a uitat şi-analizat
Şi spre casă au plecat.
După iar câteva zile
Familia la târg vine.
Peste tot a căutat,
Preţul însă s-a dublat.
Nu mai stă, nu mai gândeşte,
Scoate banii şi plăteşte.
Ia vaca de curmei
Şi la drum porni toţi trei:
Tata bucuros pasul grăbea,
Vaca pe el îl urma,
Iar copilul o mâna.
- Tată, nu-nţeleg ceva:
Cum ai procedat mata?

Când a fost preţul mic
Te-ai codit şi n-ai plătit.
Iar când preţul s-a dublat
Banul iute tu l-ai dat.
- Să-nţelegi şi tu, copile,
Nu mă acuza pe mine.
N-am luat, că nu am vrut.
Acum, banii i-am avut!

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tratativelor

Ne-au chemat cu ei, la masă,
Guvernanţii noştri dragi
Şi ne-au pus purcei de rasă
Împănaţi cu niscai fragi.

Să ne-arate că le pasă
Şi că pentru noi sunt magi,
Ne-au chemat cu ei, la masă,
Guvernanţii noştri dragi!

Sătui de-atâţia posmagi
Şi de traiul de acasă,
Cu promisiuni cam vagi
Le-am căzut uşor în plasă...

Şi ne-am dus, cu ei, la masă!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea fabulistului Esop (c. 620 - c. 560 î. Hr.), vulpile erau proaste: dacă n-ajungeau la strugurii copţi, strâmbau din nas şi plecau spunând că sunt acri. Vulpile de azi s-au deşteptat şi şi-au câştigat reputaţia de cel mai viclean animal; dacă n-ajung la strugurii copţi, pun scară...

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă viei...

Struguri albi ciorchini în vie
Boabe de cristal
Plâns de toamnă ruginie
Mustu-i în pocal

Struguri negri arşi de soare
Brumării cu pete
Poartă-n ei stropi de licoare
Strânşi pe îndelete

Struguri rubinii dulceaţa
Holdelor din vii
Au prins duşul frigul ceaţa
Toamnelor târzii

Struguri rupţi de viţa mamă
Plâng de bucurie
Se vor odihni în cramă
Lacrimă de vie

Via strugurii budana
Vinul razachia
Pentru toate sus stacana
Să trăiască via!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii

Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copţi,
dar n-avea câini de pază pentru hoţi,
ci un gard mic, pe care creşte murul.

Şi se năpustesc asupra viei toţi,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viţei sunt total necopţi.

Se porneşte-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,

unde lacomi, se vor aşeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiţi de soare...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul berzelor

S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare,
În greaua lor cale întoarsă
Le-a mângâiat puţinul soare.

Îndură frigul, nu le pasă
Că vremea-i rece, schimbătoare,
S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare.

Crenguţe mici şi beţişoare
Le-adună şi le ţes în plasă,
Căldură în culcuş se lasă,
Comori ascund sub aripioare,
S-au întors berzele acasă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugar în timp

Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând...
Nopţi şi iar nopţi tot visând...
Pierdute, nestând, mă culcând.

Ore şi ore muncind
Avute, vândute, servind...
Crezând câştigate... trăind
În calcul înscrise... murind.

Anii şi ani se serbând
În toast bucuraţi de... trecând
Uitaţi că s-au dus spre nicicând
Doar martoră, oglinda... văzând.

Timpul ca timp existând
Unicatul ce eşti invocând
Ceas ce n-ai cum întoarce, întorcând
Infinit, n-o să ai... te ducând.

Vis şi doar vise visând
Amintiri ce ai trăit memorând
Poţi intra în aieve, invocând
Bucuria de tânăr... furând.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii ‒ "culegători" de fructe şi vânat comestibil

Sunt "culegători" vestiţi
Şi, desigur, nepoftiţi,
La "cules" de struguri, mere,
De cireşe, piersici, pere,

Kaki, afine, măsline,
De tomate şi smochine,
Vişine, gutui, scoruşe,
Prune, dude şi agrişe,

Mure, zmeură, căpşuni
Cáise şi-alte "bunăciuni".
Nu vin singuri, ci în stoluri,
Şi-unde vin ei fac pârjoluri.

Carnea unii o mănâncă:
Ţări arabe, lumea frâncă;
Dar e tare, mult stimate,
Şi de slabă calitate.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimite, Doamne, foc peste Sodoma

Parade gay la Bucureşti,
Scârboşeniile-şi iau avânt
Parlamentul n-a mişcat un deşt',
Preşedintele nu spune un cuvânt,
Iar liderii pe care i-am ales
Îşi văd numai de propriul interes

Trimite, Doamne, foc peste Sodoma
Şi peste sodomiţii care
Conduc destine şi popoare,
Nu lăsa păcatul să rodească
În sufletele lor de iască!

În loc să iasă lumea-n stradă:
La noi acasă nu faceţi paradă
Cu dezmăţaţii aduşi de voi!
România nu e lada de gunoi
A Europei homosexuale
Cu toate scârboşeniile sale!

Nici animalele ca animale
Nu fac aşa în staulele lor
Europa hăndrălăilor
Să-şi lege acasă în familii
Aceste ruşini de sigilii,
Să umble cu ele de gât,
Să iasă cu ele în lume,
Că n-au decât!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşul şi cioara

Un iepuraş parca maşina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde îşi făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Şi când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaţ,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaţ.
La început strigă la cioară cerându-i să îşi ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ştergea şi da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost şi-n-continuare,
A început s-arate pumnii şi să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câştig de cauză cu nesimţiţii de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături şi bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălţime, cu constituţie plăpândă,
N-avea se pare iepuraşul vreo mică şansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piaţă,( l-a trimis soţia,)
O revelaţie divină schimbă pe dată strategia:
Mută maşina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând seminţele în brazda săpată proaspăt în pământ
Şi zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrăşământ,
Creşteau legumele-n prostie, mulţi morcovi, varză şi bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.

Morala 1
De soartă când eşti încercat,
Poţi face bani şi din rahat.

Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulţi vor, de fapt, să-ţi facă bine!

Morala 3
Averile şi şapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Femeile au zile şi zile, nopţi şi nopţi.
Eu cred că-mi place vinul pentru că le imită,
Că strugurii, mai cruzi, mai pârguiţi, mai copţi,
Îmi dau mai multe gusturi în gura sterpezită
De-atâta poezie - singura mea iubită.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aguridei

Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă,
Dar salivezi ca o gravidă
Şi te-nvârteşti precum un fus.

Ţi-a devenit faţa lividă,
Când năvălit-a un intrus.
Când strugurii sunt copţi şi sus,
Zici că nu-i vrei, că-s aguridă.

Privind cu chipul descompus,
Îl urmăreşti plin de obidă
Şi chiar de rişti să fi răpus,
Îi sari direct la carotidă,
Când strugurii sunt copţi şi sus.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu mixt

Returnează peste plasă,
În extazul tuturor:
- Soţul meu este acasă
Căpitan nejucător!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conform proverbului

Mergând la pomul lăudat,
El un sac mare şi-a luat.
Recunoscu, întors acasă,
Că el, de fapt, a luat... plasă.

epigramă de Ioan Roşca
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala

O, cum se duce şi această vară,
pe nori de vis, de dulce ficţiune,
şi, iată, toamna se aşterne iară
pe umbra ta ce-n asfinţit apune.

Din zări târzii trecute împreună
în suflet dor de ducă se strecoară,
iar marea frământată de furtună
desface-n larg icoana ta bizară.

Şi gândul meu, pe căile astrale,
hipnotic se întinde peste vreme,
trecând peste bariere ancestrale,
ca din trecut acasă să te cheme,

Să te întreb de-a fost adevărată
iubirea ta, cum astăzi mi se pare,
sau poate să îmi zici că niciodată –
doar simplă aventură trecătoare!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au plăcut şi s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari şi guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanţ,
deşi nuntaşii
le-au urat casă de piatră şi copii.
Neavând încotro-
şi-au suflecat mânecile
şi-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestitorii primăverii

Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!