Vas curat

Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41

Iacov vorbeşte de-o limbă
Ce-aruncă otrava morţii,
Aşa-i până nu se schimbă
Inima, şi, ştim cu toţii

Că din "visteria" ei
Se împrăştie ca un râu
Vorbele fără temei
Şi nu le poţi pune frâu.

Mulţi pretind că-s credincioşi
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoşi
Şi ne-ntrebăm de ce oare...

Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze
În vasul lor de pământ,
Căci ştiu doar să-L întristeze...

Îl alungă şi nu vor
Să asculte al Său îndemn
Şi-apoi ne mirăm că mor
Aşa simplu şi nedemn!

Viaţa lor arată clar
Absenţa harului Sfânt
Şi că, au un crez neclar
Între ceruri şi pământ!

Îşi făuresc bunăstarea
Parcă-aici ar fi eterni,
Şi nu-i deranjează starea
Plină de idoli moderni,

Acceptă un trai abil
În perspectiva lumească
Şi Duhul, un loc stabil,
Nu poate-n ei să-Şi zidească.

Nu poţi merge drept când pasul
Nu-i de El călăuzit,
Nici nu poţi trăi când "vasul"
Nu ţi-e de El curăţit!

Nu poţi merge drept şi bine
Cât timp încă urmăreşti
Împlinirea ta de sine
Şi nu lupţi să te goleşti

Zilnic, de sinele tău,
Urmărind să împlineşti
Ce scrie-n Cuvântul Său,
Ca-n urma Lui să păşeşti!

Când în sufleteasca-ţi oală
Pui "verdeaţă" otrăvită,
Suferinţă ai şi boală
Şi-o viaţă nefericită.

Şi nu poţi scăpa de boala
Care sufletu-ţi frământă,
Dacă-ţi este plină oala
De "verdeaţă" otrăvită.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Cuvântului Sfânt şcoală

Ref. 2. Împ. 4,8-41

A Cuvântului Sfânt şcoală
Ne învaţă ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Şi amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.

Poate că-un neştiutor,
Zvârle-n "oala" vieţii tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ţi devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!

O, nu face asta frate,
Pune-ţi un capac pe "oală"
Şi ridică mâini curate,
Cum ai învăţat la "Şcoală"
Către Cel ce totul poate...

Nu privi cu ciudă omul
Ce-a adus tot ce-a cules...
Ştii cine-A făcut atomul?
Du-te drept la cel ales
Şi împuternicit de Domnul,

Spune-i ce-i în "oala" ta
Căci o binecuvântare
Va veni când s-a ruga
Şi-orice otrăvi vătămătoare
Domnul le va alunga...

Şi-atunci "oala" ta devine
Obiectul saturării
Cu bucatele divine
Pentru toţi membrii-adunării
Şi-a străinului ce vine...

Mulţi nu fac deosebire
Între ce-i rău şi ce-i bine,
Astfel nu-i nici o uimire
Că-s atâtea inimi pline
De otravă şi murire...

Dar noi, haide-ţi să veghem
Unii-asupra altora
Şi cu drag să ne îndemnăm
În Hristos a ne ancora,
Fără să ne condamnăm...

Să nu "dăm cu pumnii în vânt"
Ci-n evlavie, cu iubire,
Să cinstim pe orice sfânt
Pus să-aducă o izbăvire
În oala noastră de pământ!

De ce-i luptă nesfârşită,
Întristări, necazuri, boală
Şi-o viaţă nefericită?
Pentru că mai este în "oală"
Şi "verdeaţă" otrăvită!

Să veghem asupra "oalei"
Fiecare-n dreptul lui,
Să nu dăm vreun prilej boalei
Nici speranţă somnului,
Ci să dăm glas osanalei

Toţi, în cinstea Domnului,
Toţi în cinstea Domnului!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii

Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere şi-njosire...
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire...
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire...
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire...
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

... Viaţa, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire...
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca părinte, poţi sfătui, poţi îndruma, poţi încerca să corijezi, dar nu poţi să te lupţi cu cel ce-ţi este copil, care are personalitatea sa, puterea de a alege să-şi trăiască viaţa. Nu ai cum să i te substitui. Nu ai cum să-i schimbi deciziile, decât atunci când îşi deschide mintea şi sufletul, când acceptă ajutorul oferit, altfel totul este o luptă cu morile de vânt.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de Ildy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tahicardia

E o boală cardiacă, inima accelerează,
Ritmul creşte nebuneşte şi chiar inima cedează.
Când tahicardia este doar o boală atrială,
Boala este mai uşoară, e benignă, nu-i mortală;
Însă când tahicardia este cea ventriculară,
Boala este foarte gravă, vine Moartea drept' să-şi ceară.
Şi cafeaua şi tutunu-s cauze favorizante,
Dacă-ţi este dragă viaţa, lasă-le, că-s agravante!

poezie de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă-odată

Dacă încă-odată mai asculţi Cuvântul
Care până-acuma nu L-ai preţuit
Preţuieşte-L astăzi dulce ascultându-L
Poate-n cea din urmă dată ţi-e vestit.
Dacă încă-odată îţi mai vezi părinţii
Şi azi le mai poţi încă spune un cuvânt
Spune-l al iubirii şi-al recunoştinţei
Poate-i cel din urmă, până la mormânt.

Dacă încă-odată poţi să faci un bine
Celui ce te-aşteaptă să-l hrăneşti şi-mbraci
Fă-l cu bucurie, fericit spre-oricine
Poate-i cel din urmă ce mai poţi să-l faci.

Dacă încă-odată fraţii te mai cheamă
Să-ţi îndrepţi purtarea şi să-ntorci la toţi
Nu-i urî, ascultă-i, prinde-o sfântă teamă
Poate-i cea din urmă dacă când mai poţi.

Dacă încă-odată Domnu-n uşă-ţi bate
Şi mai stă şi-aşteaptă încă să-I descui
Inima-ţi deschide-ţi dragostei curate
Poate-i cea din urmă cercetare-a Lui.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i decât un cântec

Îţi poţi trăi Viaţa
ca şi cum nu există ziua de mâine.

Poartă-ţi capul
în ritm de Heavy metal,
nu poţi întrece pe toţi
şi pe toate

având o atitudine negativă,
nici retrăgându-te ca o umbră
în vreme ce vezi cum visele
şi lubirile tale se risipesc.

Poţi bate toba
cât e ziua de lungă
în orice ritm pofteşti,
dar la sfârşit,

când toate sunt spuse şi cântate
Viaţa este aşa cum începe,
nu rock and roll.......
De fapt,

cu un pic de muzică sau fără muzică,
e vorba doar o insesizabilă,
subtilă schimbare de-acorduri.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar

Doar cu buzele poţi otrăvi otrava
şi doar pe cal poţi înverzi otava
deochi de ochi se scoate din fântână
când sfânt cu sfânt fac Biblia păgână.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Ce este viaţa pentru cel sărac?
Ce este viaţa pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credinţa,
Aflăm cu certitudine biruinţa?

Ce este viaţa pentru cel aflat în suferinţă?
Dar pentru cel lipsit de credinţă?
Oare, privindu-i cu miluinţă,
Aflăm că provin din aceeaşi credinţă?

Ce este viaţa pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranţa îşi pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?

Când vezi, că oamenii împraştie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia creşte,
E pentru că, dragostea lipseşte.

Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înfloreşte,
E pentru că, de sus primeşte, ceea ce toţi primim.

Când poţi să mişti, să vezi, să auzi,
Când poţi să simţi, să rabzi, să crezi,
Când poţi să duci, pâna în mormânt,
Al tău ţel, în timp parcurs;Asta e viaţa!

poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi fi pierdut

Plin de râvnă pentru Domnul
Ca şi Israel poţi fi
Dar să ai tu împietrire şi
Urmarea-i: vei peri.
Poţi să părăseşti Sodoma
Cu păcate, dar să şti
Nu ajungi în fericire
La păcat de vei privi.

Rugăciuni lungi poţi a spune
De toţi să fii auzit
Cărturarii au făcut-o,
Nu-ţi doresc al lor sfârşit.

Ţine minte şi apostol
Chiar de eşti, nu eşti scutit
Iuda a fost ucenicul
Şi degeaba s-a căit.

Mulţi aud în lumea asta:
"O, eu sunt nevinovat!"
Mulţi ei vor pieri
Că pildă nu e altul ci Pilat.

Poţi s-ai loc de rugăciune
Vezi şi Mica a avut
Din argint şi bogăţie
Chip cioplit el s-a făcut.

Ca Ioas poţi creşte-n teamă
Şi pe Domnul a-L slujii
Numai după ce faci asta
Pe Domnul al părăsi.

Ca şi Saul poţi aduce
Şi a face proorocie
Totuşi rău să ai sfârşitul
Şi întreaga veşnicie.

Poţi la slujbă să iei parte
Şi să stai în adunare
Vezi şi Core a făcut-o
Dar s-a rătăcit pe cale.

În limbi poţi spune Cuvântul
Şi să-ţi zică oamenii sfânt
Dragostea dacă-ţi lipseşte
Mergi la iad de pe pământ.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

- glossă madrigal -

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagă de seamă! [See it through]

Când întâmpini o problemă,
Tu priveşte-o drept în faţă;
Capul sus, umerii ţepeni
Şi-atitudine măreaţă.
Când să scapi este zadarnic
Fă ce ştii, şi să n-ai teamă;
Poţi să pierzi sau poţi învinge
Fii atent, bagă de seamă!

Poţi să ai pe cer nori negri
Şi un viitor de groază,
Dar să nu te pierzi cu firea,
Luptă întruna, acţionează;
Dacă ce-i mai rău se întâmplă,
Orice-ai face, nu-i o dramă,
Dar nu poţi scăpa cu fuga,
Fii atent, bagă de seamă!

Şi speranţa e deşartă
Când necazul zăboveşte,
Însă nu uita, te paşte
Ce tot omul întâlneşte.
Poţi da greş, dar mori în luptă;
Nu ceda când este larmă;
Vigilent, mergi pân' la capăt
Fii atent, bagă de seamă!

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele zece porunci

Zece legi despre morală, îndrumare pentru oameni,
Ne-a lăsat scrise în piatră Tatăl nostru - Dumnezeu
Şi aşa cum spune-o vorbă:,, Să culegi ceea ce sameni"
Vom fi răsplătiţi cu toţii pe măsură... tu şi eu..

De pe plăcile de piatră Moise le-a transcris în carte
Şi le-a răspândit în lume, coborând de pe Sinai,
Biblia e Cartea sfântă şi ne spune-n prima parte
Că Dumnezeu este unul şi alt Dumnezeu să n-ai!

Să nu faci chipuri cioplite şi să nu te-nchini la ele
Căci Dumnezeu este duhul între Cer şi-ntre Pământ
Este-n aer, este-n apă, este-n nori şi - n toate cele
Şi coboară în fiinţe să le sufle Duhul sfânt

Din întreaga săptămână să munceşti doar şase zile,
Duminica-i de odihnă, de cinstire, de - nchinat,
Să nu faci nicio lucrare şi să ţii minte, copile,
Casa Domnului te-aşteaptă când ţi-e sufletu-ntinat!

Să-ţi iubeşti frate şi soră şi să îţi cinsteşti părinţii
Ei se vor ruga la Domnul să trăieşti cât mai mulţi ani
Pentru că exişti pe lume, le respectă cuta frunţii
Şi să fii convins că viaţa nu se cumpără cu bani!

Nu ucide, nu ai dreptul, e păcatul cel mai mare,
Poţi omorî sufleteşte cu cuvinte când greşeşti,
Dacă ai venin pe limbă nu uita că vorba doare,
Să nu furi, să nu înşeli, e păcat să preacurveşti!

Nu pofti nici la nevasta, nici la casa unor semeni,
Nici cu vorba, nici cu fapta tu să n-atragi în desfrâu,
Nu bârfi şi să nu râzi de defectul unor oameni,
Decalogul te învaţă cum să-ţi ţii viaţa în frâu...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil şi bine antrenat.

Traseul este scurt...
şi-i totuşi, mult, mult, chin...
din nu ştiu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.

Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui să-ţi fie lin,
norocul nu-ţi surâde, de eşti fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.

Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poţi să te ajungi, la mult, la cantitate.

Balanţă nu-i...
nu ştiu de este vreun criteriu;
când alţii pot să vândă apa... deuteriu;
iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.

Nu-i totul roată...
căci unii au cumpărat bilet de înalt
pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt-
iar ţie abisul... doar atât ţi se arată.

Nu ştiu morala...
căci chiar de binele mereu promulg
şi cred inexorabil că-s produs de demiurg;
n-am nici-o linişte, nici fericire... viaţa-i goală.

Rămâne resemnarea...
adică nu mai cer nimic să am,
mai bine nu veneam şi doar plecam;
sunt predispus să am nimic... doar vis şi încercarea.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!