Aceste ploi
Dinspre nicăieri, aceste ploi
Cad frenetic în tăcerea mea
Lăsând consecințe de noroi
Peste amintiri de catifea.
Îmi e dor și îmi e fără tine
Toamna asta, ca un adăpost,
Unde zace frigul în ruine
Divulgând capricii fără rost.
Picătură lângă picătură
Se așază între nori - prăvale,
Ochiul le stă paj la cotitură,
Într-o scurtă schiță de furoare.
Dinspre nicăieri, pe-o scurtătură
Cad aceste ploi - colimatoare...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Uneori toamna venea dinspre mare adusă de înalte și înspumate valuri. Alteori dinspre miazănoapte pogora uturme de negri nori. Atunci, peste pământul straniu și străvechi se năpusteau vijelii cumplite și cădeau ploi năprasnice. Aurul Dobrogei își pierdea întreaga strălucire și se schimba peste noapte în aramă veche, coclită...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
caravana de nori cu burțile pline
anevoie trece prin pustiul
dintre cerul unu și cerul doi
oameni ascunsi în case fara cer
aceste ploi cad mereu nicăieri
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O picătură de tristețe
O picătură de tristețe
Paharul vieții se tot umple
Coboară toamna pe fânețe
Să poată iarna să se-ntâmple
Și valurile izbesc zidul
Iar marea presimțind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul țării și de-a latul
O picătură de tristețe
Prin poienișuri și răsuri
Cu amintiri de vechi sânețe
Și cai în trap purtând trăsuri.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă
... și dacă n-ar fi fost așa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aș fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi
și dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aș fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi
și dacă n-ar fi fost așa cum este
și ar fi fost așa că nu mai ești
aș fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din povești.?!
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Uitați-vă atent la albastrul cerului
Câte ploi au încercat să-l curgă-n noroi
Și de fiecare dată e și mai senin!
Când răsare din pleaoape de nori.
Si noi ne scufundăm
În noroi...
La ale sufletului ploi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada veștilor din ploi
Mulțumește-te să-mi scrii
Câteva cuvinte calde,
Când va fi să mi se scalde
Umbra vieții-n aporii.
Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-mă de-o rază,
La-nțelesul viu de frază
Și la frigul tău latent.
Dacă tot mi-e dat să mor
Înainte-ți cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Să-mi transform plecarea-n nor.
Și-or să cadă mai apoi,
Dinspre mine către tine,
Vești de dragoste, știi bine,
Risipite-n niște ploi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și parcă-aud, din viitor înspre trecut,
tăcerea regăsită-a clipei trecătoare.
poezie de Corneliu Neagu din Creație nouă
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și parcă-aud, din viitor înspre trecut,
tăcerea regăsită-a clipei trecătoare.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vise
De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.
Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.
De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.
Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
ce înmugurește,
înveselind forma de viață!
Te îmbrățișez copac al vieții,
o ușă deschisă
spre a descoperi
imensa iubire divină!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și parcă-aud, din viitor înspre trecut,
ecoul absolut al clipei trecătoare.
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediția din 27.01.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (27 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră fără tine
Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...
Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
...Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul clipei trecătoare
Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.
Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.
Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și din tăcerea calmă-a visului pierdut
aud ecoul sfânt al clipei trecătoare.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O picătură de dor
În ambalajul
Deja zgâriat,
A rămas o singură picătură de dor...
O picătură deja zgâriată de singurătate...
O singurătate deja zgâriată de timp...
Un timp deja zgâriat de tristețe...
O tristețe zgâriată de noapte...
O noapte zgâriată de gânduri...
Gânduri zgâriate de amintiri..
Amintiri zgâriate de suflet...
Un suflet atât de zgâriat de dragoste...
O singura picătură de dor... mai plânge după tine...
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Tomnatic
S-a risipit încă o vară,
Încă un fum dintr-o țigară,
Purtat stingher spre nicăieri...
Încă un mâine rămas ieri.
Durerea mea, cumplită fiară,
Trezită în ajun de seară
Din somnul fostelor căderi,
Tânjește după mângâieri.
M-apasă, mă și înfioară
Sunetul strașnic de vioară,
Rodit din frigul dintre noi,
Aducător de vânt și ploi.
Noroc că-s clipele de ceară
Și se topesc fără să doară,
Asemeni netrăirii reci,
De unde nu mai vii, ci pleci.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre departe
miroase a tine
miroase a ploi spânzurate
se leagănă totul în neînțelesuri
cântecul atârnă de cuvinte necăzute in inimă
și vântul întoarce copacii
îmbrățișarea e la mare distanță
și brațele-s rămase în aer
locul tragic e ferit de tălpi
razele soarelui sprijină planeta să nu cadă
o altă matematică adună și scade
împarte și înmulțește unu și cu unu
timpul curge dureros peste toate
te vreau negândit conectat
la visele rămase printre luceferii teferi
miroase a tine dinspre departe
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiesc într-o casă colonială, pe trotuarul însorit dinspre parcul San Nicolas, unde mi-am petrecut toate zilele vieții fără femeie și fără avere, unde au trăit și au murit părinții mei și unde mi-am propus să mor singur, în același pat în care m-am născut, și într-o zi pe care mi-o doream îndepărtată și fără suferință.
Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Chronicle of a Death Foretold" de Gabriel Garcia Marquez este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Amintiri suntem noi!
Peste noi, nesfârșite talazuri,
Anii vin, anii trec și se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri și necazuri -
Unii râd și petrec, alții dau sevei ploi.
Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viața mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!
Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!
Viața mea e-un semn de-ntrebare?!
Viața mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!