Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
Sunt emirul ce domnește într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristețe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deșertul vieții mele, pân-acum la bătrânețe.
Ce e viul? Ce e viața? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Și a nu știu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.
Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... și nu prind întâietatea,
Iar în școala vieții mele, anual sunt repetent.
Sting cu foc tot ce mă arde și mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin pușcărie
Și-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalț în jos.
Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?
La picioarele-ți nebune, să m-arunc și să mă-nchin,
Venerându-ți măreția și cu drag să îți slujesc,
Să ajung și eu ca tine, sau... aproape, cel puțin.
poezie de Dan Dadae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Te caut acum
prin visele mele rătăcești
ai fost ridicată la rang
de nebunie și te străduiești
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă strivești
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă și sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
și de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul și trupul meu
te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare
tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agățate de pervaz
îmi fac vânt să zbor și
să te readuc în cuibul
lăsat în sufletul meu rănit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o străină în propriile mele gânduri
E tristă calea vieții și simt că parcă încă nu îmi aparțin
Prin labirint îmi caut unicul și tristul drum al vieții,
Si n-am știut ce-mi poate oferi nefericitul meu destin
De-aceea mai caut încă, culoarea de-nceput a dimineții.
Sunt o străină în propriile mele gânduri ce mă dor
Mi-am rătăcit și drumul către mine și totu-i o povară,
Când totul e atât de trist și ruginiu, și-atâta mă-nfior
De ne-mpliniri și triste lacrimi pentru a nuștiu câta oară.
Din labirint găsesc usor un drum ce duce spre uitare
Și nu mă-așteaptă nimeni c-o floare pe celălalt tărâm,
Doar fâlfâirea aripilor de cocori pe nesfarșita mare
Facându-mă să cred pentru o clipă că pot aici să mai rămân.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt eroul vieții mele
De-a-lungul vieții mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat și-am reușit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieții mele.
Așadar,
Când în viață dai de greu
și ce-înduri te obosește,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEȘTE!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dragostea
N-o pot deloc înțelege
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot!
Dar oricât aș încerca,
Pe celălalt mal
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar că valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec
Să mă limpezească!
Și mereu și tot mereu,
Eu mă duc la fund!
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde mă așteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Și de ce de când mă știu,
Eu te-am căutat?!"
Ca să vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!
Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar că pentru-a reuși,
Tre' să lupt cu mine!
Să lupt și să mă înving
Să nu mă mai las
De al vieții mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar și când voi izbuti,
Nu vei mai putea
Decât să te contopești
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înțeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Și să-mi dai un sens!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
România visurilor mele
Stau singur cu gândurile mele,
în ploaia de vise fără umbrelă
............................
Și un gând mă duce departe
Într-o Românie fără păcate
Unde în jurul meu se simte
Libertate, Prosperitate
Iubire și Fraternitate
Cinste și Bunătate
Omenie și Etitate
..............
Dar cine-s Eu să visez atât de departe?
Deschid ochii și privesc aproape
Către Românii ce mă-nconjoară
Ei sunt singura mea comoară
Ei sunt singura mea scară
Către visul ce mă doboară
Cea mai frumoasă Țară.
poezie de Gabriel Iorgu
Adăugat de Gabriel Iorgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te-ai rătăcit, iubire?
Ușile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri;
Cu lacrima, străjer te-așteaptă, tăcutele mele iubiri.
De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum?
Vino, grăbește-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum.
De când îmi scri, nu mai am somn, în mreje, iute, tu m-ai prins.
Vino, minune, să ardem în flăcări, că flăcările nu s-au stins.
Te-aștept, vino din depărtări, chiar dacă se pornesc furtuni,
Te-aștept cu ușile deschise, în sufletul tău să mă aduni.
Vino, dă-mi drept la fericire, să-ngropăm vechile dureri
Să ne găsim identitatea. Oare, tu, nu asta-mi ceri?
Atunci când valurile vieții, m-au doborât, m-au rătăcit,
Din ochii mei, lacrimi au curs, însă, acum, tu le-ai oprit,
Vino, ia-mă de mână, du-mă iubite-n alte emisfere,
Să trecem pragurile toate, de la tristețe la plăcere.
Ușile mele sunt deschise, coridoarele nu-s pustii.
Sufletul meu te așteaptă, oricând alăturea să-mi fii.
Spui că ești călător prin mine și nu ai unde să te-ascunzi?
De ce să fi un călător? Vreau cu dragoste să-mi răspunzi.
Ușile mele sunt deschise și te primesc la mine-n gând,
Mireasma trupului-ți-ofer, la toate visele pe rând.
poezie de Georgeta Nedelcu (9 februarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea vieții mele
Valurile mării se-agită și se-înalță,
Dau în clocot cu-înspumate creste;
Nu au tihnă, unul nu se odihnește,
Fac tot ce pot, în adânc sau la vedere,
Să-oficieze-un spectacol de putere.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Pentru mine-acesta-i momentul
Să îmi revendic locul pe pământ,
Să dovedesc pe omul care sunt.
Pentru că știu că stau pentru dreptate,
Eu voi lupta, nu mă voi da deoparte.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Chiar dacă apele se învolburează
Și mânia lor mă va lăsa fără-adăpost,
Eu știu că mâine-n zori, la prima rază,
Toate se vor liniști, de parcă nici n-au fost.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Pe după colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare
Stau de neclintit pentru libertatea mea; nu voi fi sclav.
Este timpul să ne numărăm. Este timpul să fii brav.
Pe marea vieții mele iertare nu-i, nici îndurare,
Sunt singur. Rezist. După colțuri pândesc primejdii cu-ascuțite gheare.
Stau de neclintit pentru libertatea mea, luptând fără-încetare.
Este timpul să-îndrăznești, este timpul să fii tare.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri insomniace, noctambule
sunt multe nopți la rând de când nu dorm
poate că visul a ajuns prea greu de dus
nu pot să cred că treptat mă transform
într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus.
caut pacea, liniștea, iubirea, mântuirea
caut gânduri limpezi proaspete echilibrate
seninul universului care aduce împlinirea
a sute de speranțe ce au însemnătate.
cerul își etalează splendoarea străveche
Luna se plimbă agale cu nimb argintiu
cu alaiul ei de stele care stau de veghe
să nu se simtă nimeni printre ele pustiu.
pe oceanul cunoașterii am cucerit o leghe
unde viața și moartea într-o luptă le știu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de duminică
Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exercițiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculță demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ține
concursul de frumusețe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...
poezie din autor, Poezii de suflet (8 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă nerostită: trăiește!
acum nu mai știu dacă mi s-a părut sau chiar am auzit șoapta ca o adiere
dar am primit porunca fără să mă îndoiesc în suflet
știam că o voi respecta. porunca e poruncă
și rugămintea e poruncă uneori.
unde se duc toate iubirile care se nasc pe pământ?
au și ele oare un loc al lor,
un loc în care să-și depene suspinele?
trăiește!
și da, ochii mei trăiesc și cuvintele își leapădă straiele
urechile mele trăiesc și pot să aud șoaptele vieții
buzele mele trăiesc sărutând fiecare suflare
mâinile mele trăiesc: pipăie, mângâie, ard de nerăbdare
și picioarele mele trăiesc, purtându-mă de colo colo
suflete, tu cu ce te lauzi?
atâta timp cât singura unitate de măsură ce contează e viața
mă bucur de ea.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!
Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Mă las purtată n jocul ei,
Al vieții mele hărăzite la-nățime,
Îmi pun mii de întrebări firești
Și tulburată sunt că- n lăuntru meu,
Înfloresc stări sufletești sprințare,
Ce abitir îmi răscolesc neputința,
Pentru înțelesuri limpezi, clare.
Semnale prind în zborul nopții,
O șoaptă-n minte mă trezește,
Și cineva tainic îmi vorbește,
Aievea un discurs îmi ține și-mi spune,
Că-s speranța vie pentru mâine.
Nedeslușite căi de comunicare,
Ne trimite El în timpul care,
Ne pregătim pentru odihnă și visare.
Știi-vom noi vreadată mesajele-i divine?
Această întâmplare oarecum bizară,
Pacea-mi tulbură-n neștire,
Știu, că-i greu de acceptat de mine,
Că-n a nopții somn profund,
Umblu, printre stele mă perind,
Să-mi aflu misiunea vieții mele pământene,
Să fiu eu oare doar ceea ce cred că sunt?
Negreșit răspuns îmi dau, că nu,
Sunt altcineva de care încă nu prea știu
Și-n așteptare sunt, nerabdătoare,
Ca orice călător la destinație să-ajungă
Și scopul divin să și l atingă.
Zbor în spațiu ca o pasăre măiastră,
Purtată -n spate de-al meu norișor
Luminos, strălucitor, ducând cu el,
Istoria-mi ascunsă de ființă luminoasă,
Scrisă poate-n stele în acest spatiu colosal.
Cu mine port fantastica poveste
Și poate într-o zi de mai apoi,
Cu ajutorul Grației divine,
Răspuns să-mi dau la întrebarea,
Cine suntem de fapt noi?
Oi fi eu doar o răsplată-n astă lume,
Pentru faptele-mi din urmă?
Ascunși în obscure umbre stăm,
Care se sting când pe cer apar nori.
Purtăm oare cu noi și osânda
Marilor vapăi ce mistuie-n amurg,
Sufletul golit de a atâtea întrebări?
poezie de Georgeta Ganea (8 iunie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate
Închisoarea minții mele,
Nu i-a dat vieții vreun sens!
Fiind vrăjită de iele,
Gândește fără niciun sens.
În mintea mea întortocheată,
Aș vrea să găsesc.
Vieții mele să-i vorbesc.
Și să-i spun o dată:
Vreau in lume să fiu liber,
Galaxia să-mi fie lider.
În universul ăsta lat,
Să găsesc ce-am căutat!
Caut un loc să stau...
Să fiu hoinar,
Să nu am habar,
De lucruri ce întristau.
Îmi caut gândurile
Să-mi găsesc visele,
Să am la ce spera,
La lumea ce era.
Luna să-mi ploua stele,
În mințile mele,
Ca să fiu fericit,
De nimeni otrăvit.
Să rămân mereu...
Cu soarele meu,
Să fiu hoinar,
Să nu am habar,
Să rămâneți voi!
Cu lumea voastră!
Cea dezastruoasă!
In lipsa mea...
Bucurați-vă de ea!
poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de hotare
Bună,...! Ce mai faci?
Cum o duci, motiv al vieții mele?
Ai grijă de tine? Cum te-mbraci?
Știi, nu am venit cu gânduri rele!?
Am venit să aflu de ești bine,
Poate ai nevoie de ceva?
Uneori să te sugrum îmi vine,
Chiar de inima, nebuna, te mai vrea!
Dincolo de-orgoliu și tăcere,
La hotarul dintre Nu și Da.
Ce mai faci, motiv al vieții mele?
Ce mai faci, tu însămi, viața mea!?
poezie de Daniela Barbacari din Despre El
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul inspirației
Am pierdut din resurse,
Îmi caut inspirația după surse,
Fragmentez vidul, să am ce scrie,
Totul mi-e în jur pustiu,
Oază de melancolie.
Îmi aștept muza, precum o fată Morgana
Mă cheamă-n jocul ei, să-i port năframa.
Un dulce miraj, o halucinație,
Când secetă, când rod bun sau inundație.
Mi-e sete de cuvinte,
Dar gust doar din toropeala de gânduri,
Mă amăgesc cu o imagine lină,
M-arunc să pescuiesc idei, din apa prea puțină.
Din avântul meu, rămâne doar nisip purtat de vânt,
Condeiul mi-e uscat, prăfuit de-un gând.
Înlătur praful. Încep, din nou, așterne,
Dar vorbele-mi sunt răscolite de vreme.
Mi le poartă, ca într-o tornadă,
Pentru ca, apoi, să mi le arunce,
drept în față.
Se scurg anii, precum nisipul printre degete,
E o circumstanță de viață, nu o alegere.
Îmi suflu pe gânduri, cad în genunchi,
Mă agăț de cuvânt, mă ridic prin mâini.
M-ai doborât prin cuvinte,
Dar îmi știu locul dinainte,
Înaintez prin furtuni de nisip,
Îmi frânează pașii, dar
Scrisul îmi e cale și inspirație pe portativ.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai lăsat visul drept iubire
trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine
lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-or să mai fie
dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire
nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt gândurile, emoțiile, percepțiile senzoriale și experiențele mele. Eu nu sunt conținutul vieții mele. Eu sunt viața. Eu sunt spațiul în care se întâmplă totul. Eu sunt conștiința. Eu sunt clipa Acum. Eu sunt.
Echart Tolle în Linistea vorbește, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!