
Mi-ar spune că sunt perfidă, și cuvântul acesta mi-a făcut totdeaua plăcere: după cuvântul "crudă", e cel care sună mai dulce la urechea unei femei, și nu e așa de penibil să-l meriți.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Ticălosul are virtuțile lui, după cum omul cinstit are slăbiciunile sale.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dana

Comentează! | Votează! | Copiază!
În urechea mamei, cuvântul "mamă" rostit de copilul ei sună ca o muzică divină.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (16 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Amintirile din mintea noastră sunt mult mai puțin organizate comparativ cu un calculator. Cuvântul scris pe pagina unei cărți vs. cuvântul scris pe marginile paginilor unei cărți. În cel de-al doilea caz, poți rupe câteva pagini, și cuvântul încă se poate citi. Creierul lucrează în același mod.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile dragostei pot fi mai plăcute; dar cine nu știe de asemenea că sunt mai puțin durabile?
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Ubik. Înainte ca Universul să fie, eu sunt. Eu am făcut sorii. Eu am făcut lumile. Am creat ființele vii și locurile unde locuiesc ele; le-am mutat aici, le-am așezat dincolo... Merg încotro vreau eu, fac ceea ce le spun. Eu sunt cuvântul și numele meu nu e niciodată rostit. Numele, pe care nimeni nu-l știe. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi întotdeauna.
Philip K. Dick în Ubik
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
Sculptez cuvântul
și mă pregătesc să devin poetul
din fața ferestrei tale
femeie.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur. Da, acesta este cuvântul cheie, cel mai îngrozitor cuvânt din câte există. Cuvântul crimă nu se ridică la înălțimea lui, iar cuvântul iad nu este decât un biet sinonim.
Stephen King în Salem's Lot
Adăugat de Iuli-A

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie care consimte să vorbească de dragoste sfârșește prin a se îndrăgosti.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a obosit cuvântul...
Mi-a obosit cuvântul și-n tăcerea sacră,
Privește cu ochi triști voința ce masacră
Și vis și bucurie și vers înflăcărat,
Și șade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.
Și-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Și n-a spus niciodată că și pe el îl doare
Și sufletul și fila și soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!
Mi-e istovit cuvântul și-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veșminte,
Să-și bandajeze suflet și răni să-și oblojească,
Că e așa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...
Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, și spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranță și zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul se bucură de fericirea pe care o simte, pe când femeia de aceea pe care o procură.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să mor decât să trăiesc cu mustrări de cuget.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate virtuțile, fidelitatea e cea mai puțin statornică.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
care iese din gură
astăzi e ploaie
culcă tot la pământ
inundă după ce l-am ro(s)tit
și ieri tot ploaie
a fost cuvântul
care mi-a părăsit gura
era pe undeva deficit
de apă
- n sol - doamne, ce potop
a fost - acum pământul
a devenit o baltă puturoasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul pe care credem că-l găsim în ceilalți nu există decât în noi, și numai dragostea înfrumusețează atât de mult ființa iubită.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului credincios este să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilință unicul și neschimbatul fapt al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma.
citat celebru din romanul Numele trandafirului, Prolog de Umberto Eco (1980)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi reprosez o fapta buna, cu conditia ca ea sa-mi fie prilej de iscusinta sau de distractie.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a stăpâni societatea e de ajuns să mânuiești cu egală abilitate lauda și ridicolul.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dana

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul dragostei e dureros când ființa care-l inspiră nu-l împărtășește.
Choderlos de Laclos în Legăturile primejdioase (1782)
Adăugat de Dana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul risipitor
S-a-ntors cuvântul răsfățat pe-o parte
Fără să știi că-n astă tulburată noapte,
El te-a trădat în somn, pe când mă respirai,
Și și-a oftat, pe-ascuns, vocala fără grai.
S-a odihnit consoana'n, patul meu, de gene,
A firuit un "hmm", șoptindu-mi de plăcere,
Zadarnic pritoceai pedeapsa lor
Ți le-am răsfrânt sub pleoape, locutor.
Ai vrut sa-l amăgești, înrâurind extreme,
Stigmatizări, exil, sperjur sau anateme,
Atât mi-a fost de-ajuns, ca să-l ajut
Ți l-am transcris pe buze... convolut.
Și ai gemut... mi-ai dat, din nou, dreptate
Cuvântul l-am tratat, prescris în noapte
Iar șoapta-ți dezgolită propășea vocale
Gesticulând mirări, secate de consoane.
La sân, țineam respiru-ți adormit
Și-am strâns în brațe trupu-ți istovit
Sperând c-ai să înțelegi că, doar afectul
Îmi va determina cuvântul... nu efectul.
S-a-ntors acasă fiul... cel risipitor...
Cuvântul meu smintit... hoinar de dor
Metonimia lui pe-o veșnic-antiteză
Renaște-n palma gândului. Termogeneză.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!