O frumuseţe

era atât de frumosă încât
şchiopăta în drumul spre casă:
frumuseţea o apăsa
când pe-un picior când pe altul
(?!) era
atât de frumoasă încât niciodată
nu se împiedica nu
se prăbuşea
decât în pârghia braţelor mele
ce măturau trotuarul cu aere
superioare căderii-n extaz

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

să fiu prieten cu oamenii foarte
trişti care şi-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până şi mama şi tata păreau
nişte sugari în braţele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cetăţean nu trebuie să fie atât de bogat încât să-l poată cumpăra pe altul şi nimeni atât de sărac încât să fie silit să se vândă.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

atât de singur
încât mă doare
prezenţa ta
şi alte picioare

catren de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară şi albă

era atât de uşoară şi albă
încât părea o zăpadă
(?!) - când
să îi cadă fulgii pe mine
s-a topit... s-a tăcut...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o persoană iritabilă care nu înţelege viaţa decât liric, muzical, la care sentimentele sunt mult mai puternice decât raţiunea. Sunt atât de însetată de miraculos încât numai miraculosul are putere asupra mea. Renunţ la tot ce nu pot să transform în ceva miraculous. Realitatea nu mă impresionează. Nu cred decât în intoxicare, în extaz şi, când viaţa obişnuită mă încătuşează, într-un fel sau altul evadez. Nu mai vreau ziduri.

Anais Nin în Incest (7 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de albă

Tu-mi înfloriseşi într-un gând,
Eu ţi-ncolţisem în priviri,
Şi ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.

Erai atât de albă, tu,
Şi la-nceputul vieţii eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu

În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălţau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Şi-n cântece de ciocârlii.

Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt nişte nebuni atât de frumoşi încât m-am gândit să-i imit.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat la fiecare copii frumoşi, atât de frumoşi încât ai fiecăruia dintre noi sunt cei mai frumoşi dintre toţi şi ni i-A dat cu un scop deosebit de frumos şi anume acela de ai creşte în frumuseţea înţeleaptă a sfinţeniei şi neprihănirii, să ajungă astfel atât de deştepţi, încât să-L aleagă totdeauna pe El ca Domn şi Stăpân Suprem în inima şi viaţa lor, care va fi astfel binecuvântată şi minunat de frumoasă.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII ( Nu te iubesc...)

Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc aşa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră şi suflet.

Te iubesc ca pe o plantă care nu-înfloreşte niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalţă din pământ şi, noptatic, trăieşte-n trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe şi fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:

undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiaţi
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiaţi încât ochii tăi se-închid când eu adorm.

poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu atât de bogat încât, când văd un păianjen în casă, să nu-l omor, ci să-mi cumpăr altă casă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui salcâm

cu crengile răsucite de vântul
ce face legea în Isola d'Istria
mătură plaja cu frunzele ei
de umbră fenomenal înfrunzită
tot mai ferme de azi
până ieri e un secol de când umbra unui salcâm
umbra salcâmului tânăr
vai, dar atât
de bătrân se răsuceşte în vânt nu clipeşte
vai, dar atât
de mult se răsuceşte încât
sarea de mare din aer scrâşneşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: O să ne lipim unul de altul atât de tare, încât o să ni se încingă oasele şi când ceasornicul inimii mele o să bată miezul nopţii, o să fim cuprinşi de flăcări, nu e nevoie să deschidem ochii.

replică din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouă moi

câteva cranii în furt
ună... ce mai furtună
ce zâmbitoare

gheare umede, pluviale (?!) – ce aere aere aere

trecute-n lumile de
dincolo: vaiere şi
ouă de grindină. moi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea

e atât de frumos
încât seara
când vreau să-l iubesc
se ruşinează
ascunzându-se printre gânduri
ca printre copaci
mestecă ideile
până gura lui se face frunză

bărbatul din mintea mea
e atât de frumos
încât dacă l-aş săruta
mi-ar înverzi
braţele
şi-atunci n-ar mai fi
niciodată
toamnă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de închipuiţi, încât am vrea să fim cunoscuţi de întregul pământ, ba chiar şi de oamenii care vor veni când noi nu vom mai fi; şi suntem atât de deştepţi, încât preţuirea a cinci sau şase persoane din jurul nostru ne amăgeşte şi ne mulţumeşte.

Blaise Pascal în Cugetări (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguiala de deznădejde a femeii este atât de convingătoare încât smulge iertarea aflată în inimile tuturor îndrăgostiţilor, când femeia este tânără, drăguţă şi atât de decoltată încât ar putea ieşi pe sus din rochie în costumul Evei.

Balzac în Verişoara Bette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre Dumnezeu este atât de lung, încât obosim şi renunţăm, acceptându-ne moartea în spirit şi trup. Dacă am lăsa gândul să vorbească prin fapte, lumea ar fi mai bună şi mai frumoasă...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă el zboară

însemnă că viaţa sa este atât de uşoară
în
cât se poate ridica în unele aere? sau trupul
şi
el ar fi o colecţie de suflări?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!