Locuri dragi
Mă întorc astăzi cu drag,
Unde am copilărit...
Nimeni nu m-așteaptă-n prag.
Pare totul adormit...
Doar cireșul din livadă,
Nucii, prunii și cu merii,
Iarba verde din ogradă
Mă așteptă-n toiul verii.
Iar căsuța noastră mică
pare că e-o jucărie
aruncată când se strică.
Jocuri din copilărie!
Ulițele-s ca-n povești:
Mici o simplă cărăruie.
Car cu boi nu mai găsești...
Amintire-i încă vie.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea de vară
Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfințit;
Este liniște divină,
Totul pare adormit.
Din nori luna se arată
Mare și strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.
Luna-n ceruri se răsfață
Ca o zână din povești,
Prinsă cu un fir de ață
De-nălțimile cerești.
În lumina-i argintie
Liniștea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniștea divină.
Deodată vântul bate,
Mișcând frunzele de plop,
Parcă vrând să ne arate
Cum merg caii în galop.
Sus în deal, la nea Ilie,
Urlă-un câine-n disperare,
C-a uitat la el să vie
Să-i aducă de mâncare.
Mai la vale, nu departe,
Doi cocoși s-aud cântând,
Anunțând că-i miez de noapte,
Ori că zorii vin curând.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge ca-n povești, seara se coboară
tribute to Cristian Pațurcă
Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu și Pațurcă,"La aniversară"
Frigul și norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiță, ei ne înconjoară
Oamenii sunt triști, nu e loc de glume,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
De la revoluție a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învățat să moară,
Pentru democrații și minciuni sfruntate
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam și mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniștit,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Merg jos la florărie, frumoși trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în mașină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia și îi spun "Odihnă ușoară"
Iar bunul Dumnezeu să îți ofere pace,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Flori de mai
Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.
La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.
Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.
Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viața îmi pare mult mai bună.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că e bine să te întorci în casa unde ai copilărit, chiar dacă nu mai locuiește nimeni din familia ta, să bați la ușa unde ai copilărit, să ceri iertare și să intri, să respiri câteva minute în camera în care ai crescut. Să retrăiești, să te întorci puțin în copilărie.
Anca Țurcașiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te găsești la strâmtoare și totul pare a fi împotriva ta, când ți se pare că nu mai reziști nici măcar un minut, să nu te dai bătut, căci acela este tocmai locul de unde calea ta începe să se lărgească și pasul să-ți fie lin.
citat din Harriet Beecher Stowe
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Coliba unchiului Tom" de Harriet Beecher Stowe este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Într-un sens
"Cărăruie, cărăruie",
merg pe tine și zâmbesc,
pe-al tău drum curgând subțire
și-ntr-un capăt mă opresc!
Trec orașe prăfuite
și privesc locurile,
cu balcoane adormite
în care sunt florile!
Drumul duce nu știu unde
și eu merg pe el de zor,
"cărăruie, cărăruie"
unde mergi, unde cobor!?
Spune-mi, dragă "cărăruie",
de ce m-ai purtat pe-aici,
poate știi vreo lungii - tură
sau mai bine cum tu zici!
"Cărăruie... cărăruie",
poate știi că-s obosit,
încă merg pe ce te suie
înspre marele abis!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
O! copilăria vieții,
Floarea mea de neuitat!
S-au dus zorii tinereții
Acum totul s-a schimbat.
Nu mai suntem împreună,
Să umblăm pe sub castani.
Timpu-n barbă păr mi-adună,
S-au dus toți aceea ani!
Turmelor de oi din coastă
Nu le mai suntem ciobani.
Câinele în urma noastră
N-a fugit de ani și ani;
Azi, singuraticul castel,
Pe nisip nu-l mai păzim.
Aș mai vrea să fiu la fel
Și-mpreună iar să fim.
Nici pădurea cea vestită,
Astăzi n-o mai colindăm.
Pare mai îmbătrânită,
Iar noi parcă ne visăm.
Și prin grâne coapte vara,
Împreună nu fugim;
Lilieci, în toată seara
Pe la colțuri, nu pândim;
După cuiburi prin pădure
Prin copaci nu ne urcăm;
Vara printre rugi de mure
După iepuri n-alergăm.
Au trecut toate acestea
Iar azi nu mă recunoști.
Mi-am uitat copilăria,
Locul nostru de povești!
Unde-or fi toate acestea?
Acum totul s-a schimbat.
Să-mi revăd copilăria
Am venit din nou în sat.
Azi e liniște nebună,
De copii satu-i pustiu.
S-a adus în sat lumină,
Iar mulți nici nu mă mai știu.
Căsuța noastră cu ceardac
Micuță printre meri se vede,
Ierburile-au crescut în prag.
De când părinții au plecat, se pierde.
Mi-amintesc vecinul Nani:
Când pe calu-i alb suiam
Mă-ndemna cu vorba-i dulce.
Eu ca-n filme călăream.
N-am ajuns sportiv de clasă,
Cum dorința o aveam.
Dar și astăzi eu în minte
Vorba-i dulce o mai am.
"Domnul" Cojocaru care,
Ce pe toți ne-a învățat,
În decursul vieții sale
Fost-a domn adevărat.
Cu bastonul său în mână,
Parcă și azi îl zăresc,
Ne zicea câte-o "dojană''
Cu a lui suflet părintesc.
Nicu Alexa cu vioara
Pe la baluri ne cânta.
Ne-aduna în toată seara
Cum vacanța începea.
Moș David, vecinul nostru,
Un pescar desăvârșit.
Ne ducea pe toți în Ostrov.
Ca pescar ne era ghid.
Pe sub pietre, pe la cioate
Noi cu mâna pescuiam:
Pești și raci, iar câte-odată
Câte un șarpe noi scoteam.
poezie de Adrian Timofte din Comuna Păltiniș - file de monografie (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiescat
Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece și nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Și iarba verii va crește pururea verde.
Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Și-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută și rece.
Ține-o în criptă, Doamne! Regrete eterne.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Niciodată...
Nu m-am gândit, nicicum, că-n timp dispare
Tot ce-a-nsemnat iubire ca-n povești...
Ce frunză ar ascunde-o-n toamnă, oare?
De ce-ar pleca din cele pământești?
Cât de rănit e sufletul ce tace
Și nu poate niciun oftat să dea?
Când lacrimile-l ard, el se preface,
Durerea să nu-i știe nimenea!
Mereu se-ntreabă timpul și visarea,
Mereu se-ntreabă gândul cel ascuns,
Din toate, e mai grea doar întrebarea
,, Ce s-a-ntâmplat? Cum, oare, s-a ajuns...
La un pustiu când totul era verde,
La însetare lângă izvorul drag,
La-nstrăinare, când nu vezi, nu te vede,
Acea iubire ce nu știa alt prag
Decât acela unde era vis și floare
Și unde două inimi se-ntâlneau...
Ca să ajungă, străbăteau o zare,
Nu conta vânt și ploi... căci se iubeau!
Nu m-am gândit, nicicum, că-n timp dispare
Tot ce-i iubire, un vis frumos și-o floare!
poezie de Lili Șipoteanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moda - de sezon
Mini fustele sân-floare,
Doar economii forțate,
Cu menirea lor, se pare
Ce-i sub ele să-ți arate...
epigramă de Adrian Timofte (august 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare identic. Și ieri, ca azi, la fel ca mâine. Se repetă. Rutină... Ce se schimbă? Doar timpul. Sau nici el. Deși trece, mereu în aceeași direcție: înainte! Sau doar așa pare. Nimeni nu-l poate întoarce sau opri. Nimeni nu-l poate înțelege. N-are legi! Nu se supune! El e timpul eternul dușman și aliat al tuturor. Nu stă în loc niciodată, chiar dacă uneori așa pare. Aparențe înșelătoare. Sau poate nu?...
Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Energie
Am să încep, de mâine,
O cură de slăbire
Cu apă, doar, și pâine
Căci, după cântărire,
Se pare că, în kile,
Sau, cine s-o mai știe!
Stă, de mai multe zile,
Prea multă energie,
Din cea potențială
Iar fizica ne spune
-Știu asta de la școală,
Și-mi pare o minune-
Că totul se transformă
Și, dacă nu se pierde,
O burtă-așa enormă
Mi-ar da o undă verde
Ca, din potențială,
C-o mică insistență,
S-o scot din amorțeală,
Și să o fac... potență.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu știe când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viața lui va fi lungă. Și de asemenea i se pare că viața e ceva, că viața e mult, că viața e totul. Poate să fie așa, și poate să fie și altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viața a fost puțină, dacă nu chiar nimic.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Copilărie
Doar de iarba verde de acasă
Doamne amintirii mele-i pasă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (26 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Membrii Guvernului au dosare penale
Francezii au avut Guvern în exil.
Noi românii, mai cu stil,
Tratăm totul ca pe-o jucărie.
Avem Guvern în PUȘCĂRIE.
epigramă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutur cireși galbeni în livadă
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă
Și cumpăna fântânii a murit
Când ciutura din lemn a putrezit
Și ars-a fost cu frunzele-n ogradă!
Cum suflă între crengi vântu-n baladă
S-aude prin oblonul găurit,
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă
Și cumpăna fântânii a murit!
Se scutur cireși galbeni în livadă,
Pe taler viața pun la cântărit,
Balanț-atârn-aiurea, ne-am iubit,
Azi, suntem ninși pe creștet cu zăpadă,
Îmbătrânit-am noi, povești în ladă...
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bun
Astăzi, un suflet bun e lucru rar
Să-l prețuiești de-l întâlnești,
Ce a făcut nu-i în zadar
Chiar dacă pare ca-n povești.
epigramă de Cornelia Păun Heinzel din Revista Atheneum Canada (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Cornelia Păun Heinzel
Comentează! | Votează! | Copiază!