* * *

Care este sensul unei lumanari? Sa faca lumina...
Cu ce preţ? Propria ardere, propriul consum...
De aceea probabil, unele aleg sa se opreasca, oprindu-şi astfel, si sensul...
Mai sunt si altele care ard pana la capat.
Sa facem Lumina in jurul nostru... in fiecare clipa...
IUBIND...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne stingem cate un pic
În fiecare toamna...
Şi bruma ne mai cade,
pe frunte si pe jos...
Nu este alta cale
decât sa treci prin viaţă, Iubind, crezând in oameni...
Şi îmbătrânind frumos...
Îmbatranind iubind...!

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un ghem de vise într-un inel scorojit
prins într-o ţesătură brodată a unui păianjen
pe care am ales să mi-o fac leagăn după acerbe şi voluptoase lupte...
Visez aspru, refuzându-mi eliberarea, cu sete căutând ferestre pe unde să arunc peste lume, lumina,
pe care durerea mi-o aprinde...
Mă deşir că o copilă pe fiecare fir care duce spre clipociri de cer,
legănându-mă lin
dar simt cum cu fiecare zvâcnire...
aripile mi se şubrezesc...
şi mă dor... durut dor.
Şi mi-e teamă că n-o să-mi mai crească altele la loc.
Se ţes în juru-mi pânze lipicioase, mieros diabolice
din tăceri şi aşteptări,
cusute cu mărgele fine de lacrimi, suspine şi resemnări...
Toate mă înfăşoară, ca nişte liane sălbatice...
din care eu îmi construiesc
o amăgitoare plasa de siguranţă..
"Vremelnică captivitate" îmi strigă iubirea...
aproape mângâietor de dureros...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A fost odată o mana de ţărână însufleţită...
coborâră din alte timpuri,
ruptă dintr-un tărâm neştiut, asemeni Lunii,
lut apos alunecos
cu mult nisip mişcător în compoziţie
care curgea rotindu-se în jurul unui soare...
inexistent... imaginar...
Dar incandescent soare...
Analizându-se macroscopic era un relief al zâmbetului şi florilor şi merelor coapte, pentru flamande priviri...
Însă microscopic privind-o,
în ea strălucea o lumina ciudată, asemeni unei lumânări plângânde,
fenomen de neînţeles
pentru cei ce se roteau în alt sistem solar...

Într-o zi a dispărut...
odată cu soarele ei...
în jurul căruia se zidise şi gravita...
Scurta lor existenţa e consemnată
în câteva notiţe care au fost numite...
Răvaşe pentru el, scrieri pe nisip...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelei celei mai apropiate abia ajunge până la noi în aproape patru ani, deşi lumina face pe fiecare secundă câte 300000 de km şi sunt stele de la cari ne vine lumina în sute şi mii de ani. Aşa se explică pentru ce, în câteva mii de ani, stelele au aproape aceleaşi poziţiuni unele faţă de altele, pe când în realitate ele fug în spaţiu cu iuţeli ce variază între 10 şi 100 de km pe secundă, ba unele stele au iuţeli şi mai mari.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când vorbesc despre DRAGOSTE
nu mă refer
la un sentiment
ci la Lumină şi putere....

La Lumina ce
luminează
temelia ultimă
netrecătoare
a fiinţelor şi lucrurilor......
Si puterea
de a avea comuniune cu ele
la acel nivel....

La lumina ce. mi descoperă
persoana dintr. un om.....
şi puterea
de a rămâne în comuniune cu ea
indiferent de comportamentul
omului, de timp, de spatiu, de lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în poveste, unii cred că pot aduce lumina în casă cu oborocul. Adună din lumina altora şi cred că este suficient pentru ca întunericul din ei să dispară. Păcăliţi de propria minte - care îi duce la plimbare în afară - nu fac altceva decât să fugă de propriul întuneric. Au senzaţia că sunt în căutarea luminii, dar evită propria suferinţă. Pentru ca lumina să intre, este necesar să îmbrăţişezi opusul, intunericul. Cu cât păşeşti mai adânc în întuneric, cu atât se amplifică lumina. Acest lucru este posibil dacă frica şi "ştiinţa" sunt depăsite. Frica nu îţi dă voie sa păşeşti in întuneric, iar "ştiinţa" te ţine in ignoranţă. Dă-le deoparte şi surprizele se vor tine lanţ.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
şi de calda înveşmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedesluşită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al ţărânei dezgolite...
păşind printre sunete amare şi îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arşiţă înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
şi le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în braţele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu şi agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva, seamana pe furiş seminte in mine..
Unele de cuvinte.. unele de gânduri.. unele de emoţii..
Toate. s semănate pe ramurile unui măr.. cu rădăcini în inima mea...
Măr, fara şarpe.. Sau...
Apoi seminţele cresc in mine, adapându. se in izvoare de suflet..
După ce sunt semănate,
eu le dau viaţă..
Naşterea insa e mereu provocată
de o atingere, un dor sfâşietor.., o strângere de inimă.. o rasuflare care se frânge cald...
de tristeţea nesfârşită sau
fericirea absolută a unei clipe -extazul absolut...
Ca orice naştere.. are chinurile ei...
mă revars insa în taina, usor si lin...
precum. alunecarea ta in mine...
Dorurile toate. mi sunt şoptite, iar strigătele mute... Doar de tine ştiute...
Te simt ţinându. ma de mana.. şi curgând odată cu ele..
De aceea scrierile mele ar trebui semnate cu numele tau...
De fapt tu m. ai născut pe mine..
creatorul a ce sunt eu.. eşti tu...
Esti săpat în mine..
pentru totdeauna....
cu litere.. cu şoapte.. cu doruri..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga şi să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina şi iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Şi uşa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde şi racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Aşează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. şi ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniştea braţelor mele...
şi-l voi topi in izvorul de viaţă al fiinţei mele,
într-o clipa inalta şi caldă,
urme pentru veşnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata valoare a unei fiinţe umane este determinată în primul rând de măsura şi de sensul în care a reuşit să se elibereze de propriul său eu.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zâmbetul tău e-o raza de lumina...
Iar ochii tai sunt Cerul meu...
Ma scalzi cu dragoste divina...
intr-un ocean pictat de Dumnezeu...
Eşti răsărit într-un apus de soare... Eşti zori de zi al sufletului meu
Îmi esti balsam pentru o rana adâncă...
Si paşi către al vieţii Sfant Curcubeu...
Tu eşti izvor de viata dătătoare...
Un dar divin al sufletului meu...
O lacrima de dor din depărtare...
Esti totul meu... Lumina curgătoare...
dintr-un potir întins de însuşi Dumnezeu...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii nu se află într-un anumit lucru pe care îl facem noi, ci în fiecare lucru pe care îl facem şi ne ţine în viaţă.

Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Valurile se împreunează undeva
în adâncurile mării...
E-atâta pace acolo în lumina răsăritului...
revărsându-se apoi peste tine, femeie...
Peste sufletul tău...
Între ţărmurile fiinţei tale...
asemănătoare unui tumult..
unui abur greu
care-ţi goneşte plânsurile fierbinţi
Cu frigul singurătăţii...

Pustie eşti tu femeie, pustie ca un clopot...
pe dinăuntru umplută cu cântece care niciodată
nu se înalţă destul...
Te veghează soarele şi norii
în jurul tău creşte depărtarea...
Te urmăreşte taina adâncurile... pe care o îngropi
iar şi iar...
într-o zi aidoma celorlalte...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

milă

Mila este o mişcare de simpatie prin care ea ne face să depăşim propriul nostru eu; în loc de a mări suferinţa, ea o împarte, cu alte cuvinte, în două şi contribuie la promovarea unei duble satisfacţii: aceea pe care eul nostru, într-un mod general, o încearcă prin faptul largii sale participări la stările psihice ale altuia şi aceea pe care o încearcă altul pentru că vede în mila căreia el îi este obiect, manifestarea unei sincere iubiri şi a unei profunde participări.

definiţie de M. Scheler
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba şi fina,
păstrez bucăţica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul fiinţei tale,
pâine sfinţita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infăşurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne paşii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtăşindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul Iubirii

Atât lumina cât şi umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul şi iubirea sunt inseparabili şi atemporali.

Deşi am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.

Deşi am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt şi foile au alunecat.

În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea şi obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ani de practică şi sute de oameni cu care am interacţionat, atât în psihoterapie cât şi în life-coaching şi training, am aflat care sunt cele mai frecvente dificultăţi cu care se confruntă oamenii în vieţile lor. Astfel am observat că în marea lor majoritate, oamenii au o mentalitate care nu-i ajută să depăşească problemele cu care se confruntă, că se lasă prea mult influenţaţi de cei din jurul lor, că încă sunt tributari unei mentalităţi învechite care îi împiedică să-şi cunoască şi să-şi atingă propriul lor potenţial. Atitudinea pe care o avem în faţa vieţii este cea care determină cât de departe şi cât de sus putem ajunge, astfel că eu consider că este imperios necesar ca fiecare dintre noi să se descopere pe sine şi să dobândească o atitudine şi o mentalitate de învingător.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofii pot dezbate sensul vieţii. Este nevoie de Dumnezeu care să ne afirme sensul ei.

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nuanţe rupte din gândurile tale...
îmi încununează făptura...
şi-un zâmbet de soare mi-aşezi peste suflet...
topind ascuţita şi metalica resemnare...
un suflu de reînviere
mă răsuceşte cu faţa spre răsărit...
plămadă
dimpreună cu lumina soarelui
din ochii tăi
mă faci...
şi-n culorile răsuflărilor şi paşilor tăi mă împleteşti...
desenând cu mine pământul pe care păşeşti...
urme rotunde... şi calde... şi vii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt tăceri care vorbesc toate limbile lumii...
Sunt atingeri...
care-ţi taie răsuflarea
dincolo de carne...
Sunt şoapte... care-ţi răsună în fiecare fărâmă a fiinţei...
dincolo de sunet...
Sunt căutări...
şi regăsiri...
cu paşi tăcuţi...
cu palme mute
care poate nu se vor întâlni niciodată...
dar care-şi cântă
în toate limbile lumii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!