Să revenim

la spânzurătoare
la dulciuri
să poftim la gâtul cucerit de senzaţii
la dulciuri
să lovim cu pumnii acelaşi
traseu de
cacao spre sătucul uiheu
să nu spui
niciodată că ai defilat printre arborii foarte exotici
care cresc
cum cresc copiii ce se duc la liceu
dinspre şandra
înspre lovrin poate ar fi
un loc de oprit
maşina fără amendă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nancy: Tu eşti Omul cu dulciuri?
"Omul cu dulciuri": Da, faci sport?
Nancy: Poftim?
"Omul cu dulciuri": Dacă nu eşti dedicată întreţinerii fizice, nu pot să-ţi vând cu conştiinţa împăcată.
Nancy: Nu aş zice că Heylia este într-o formă de milioane.
"Omul cu dulciuri": Heylia este o grăsana leneşă şi sper să o bag în comă diabetică. Aşa că nu am probleme să-i vând.
Nancy: De ce?
"Omul cu dulciuri": Ca să o sperii. Oamenii nu se învaţă minte decât atunci când viaţa lor e în joc.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omul cu dulciuri": Ştii ce eşti tu?
Nancy: Ce?
"Omul cu dulciuri": O slăbănoagă grasă. Ce ai de gând să faci în privinţa asta?
Nancy: Mă voi apuca de sport imediat.
"Omul cu dulciuri": Nu spune doar ca să-mi faci pe plac. Vorbesc foarte serios. Am avut 142 kg.
Nancy: Uau! Felicitări.
"Omul cu dulciuri": Sportul e secretul.
Nancy: Ştii, eu nu cumpăr pentru consum personal.
"Omul cu dulciuri": Clienţii tăi sunt toţi nişte grăsani?
Nancy: Păi sunt fumători de iarbă. Dar este probabil că dacă ar mânca în loc să fumeze, ar putea să respire mai uşor dacă s-ar hotărî să facă sport.
"Omul cu dulciuri": Asta e o ipoteză rezonabilă.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu sunt singurii care cresc. Şi părinţii cresc. Tot aşa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu vieţile lor, tot aşa ne privesc şi ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.

citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cinci

zecişiopt de ani
am încă jucării de pluş pe care le iubesc
jucării de carne pe care le-nfulec
foarte scurte
maşinuţe reale de dat prin oraşe prin
parcări foarte strâmte
dar şi
pe câmpuri am leurda din dealul bencecului
am torturile de cicolată din şandra
bezele marginale-n dimineţile drumului
am desenele am poemele
am deschiderea am închiderea
am uscăturile de la lovrin
şi-un prieten beţiv (?!) la iecea
mică îmi este
mirarea că am... o nouă înaltă
soţie
cu părul pe negru în jurul
gândului meu... iar
ea mă iubeşte aşa
copil cum aş fi – de n-aş fi
atât
de bătrân, la cei cinci
zecişiopt anişori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

da, democraţia nu e de noi
anarhia
ne place aşa cum ne plac manelele floricelele şi salamul
din carne de animale stresate
suntem
o naţie de gabori meseriaşi: nu
obosim
niciodată să nu spui niciodată -
probabil
cum întinzi tabla de cupru
prin ciocănire
îţi iei vorbele înapoi
nemestecate (?!) băgate
în gâtul pe care îl faci musculos cu ori
care ocazie
prost foarte prost pre
lucrată anost
pe deplin. pe
de rost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ceilalţi, colegii noştri, ştiu că găteşti?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toţi.
Lia: Vrei să spui că Alex şi Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranţă, da. Ştiau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Aşa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de aşteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Şi atunci îi plăceau tot aşa de mult?
Lucian: Mai şi întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost aşa, de când se ştie şi nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Inalt

Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lţat prin Cuvânt.

Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulţi:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre

în poezie să nu
treci cu vederea vreun vers mult prea tăios
ce ar tranşa poezia
dinspre interior
înspre interior (?!) înspre
steroizii
de conjunctură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenţei pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noştri
refuză mersul târâş
spre ce încă nu ştim ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noştri
cresc drepţi şi siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem de ziua în care copiii îi vor cere lui Moş Crăciun PACE, în loc de dulciuri.

citat din Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nis, geograful... Uşor de mulţumit, ca de obicei; dacă avea dulciuri, nu se plângea de nimic. Iar de ziua lui, fu înconjurat de dulciuri... Fetele îl sărutau, doar dacă el se apleca, altfel, n-ar fi avut nici o şansă...

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: De ce, şefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ţi fac concurenţă.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademeneşti pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îţi cer... Şi nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, şefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Şi-ţi cer ţie dulciuri, pentru că ştiu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr şi nu-i vorba că n-aş avea cu ce, dar n-aş vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, şefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar aşa de mult. Şi o să-mi dai sau nu ce ţi-am cerut?
Nistor: Îţi dau, şefu', ce naiba?! Deşi după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aş, şefu'; de unde inepuizabil?! Aş vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine vreo 15 ani de acum încolo?
Alex: La cât bagă-n el, dacă ar fi "Pacifis" toată făcută doar din dulciuri, ar consuma-o într-o lună.
Nistor: Nu zău, mă?! Cum le ştii tu pe toate...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

umblu în bocanci
cu-n anume bombeu
găurit (?!) poate trece o rază de soare
dinspre cer
înspre centrul pământului
şi
îşi face cuib între degete
la picioare. poate
anume...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiţi să-mi dai şi mie câteva bomboane, biscuiţi, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu şi gume de mestecat.
Nistor: De ce, şefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând să-ţi fac concurenţă.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademeneşti pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îţi cer... Şi nu insista să afli pentru cine!
Nistor: Eu, şefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Şi-ţi cer ţie dulciuri, pentru că ştiu că ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit să trec mai târziu pe la magazin, să cumpăr şi nu-i vorba că n-aş avea cu ce, dar n-aş prea vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai că te-ai împrietenit cu ei, şefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar aşa de mult. Şi o să-mi dai sau nu ce ţi-am cerut?
Nistor: Îţi dau, şefu', ce naiba?! Deşi după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam că stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aş, şefu'; de unde inepuizabil?! Aş vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine în misiune, vreo 13 sau 15 ani de acum încolo?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine, tată

Am un dor nemaipomenit de fierbinte
Ce mă arde în interior,
Este dorul de un părinte
Un dor nebun şi arzător.

E greu să trăiesc fără dragoste de tată
E greu să fiu singură printre străini
Să cresc precum o floare fără apă
Sau ca un trandafir lipsit dr spini.

Ce dor îmi e de tine, acum, tată,
Eu te iubesc enorm şi te respect.
Dar nu ai fost lângă mine o viaţă,
Şi asta cel mai tare eu regret.

Am vrut să fiu şi eu o fată,,
Să am multă bucurie,
Să cresc alături lângă tată,
Dar iată, nu a fost să fie.

Dar sper că va veni şi ziua
Când şi tu îţi vei da seama
Că e foarte greu să fiu fată
Şi să cresc numai cu mama.

poezie de Maria Crudu (27 ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Crudu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindători

mâine la Şandra copiii vor mer
ge, privit din alt unghi, vor... veni
să ne colinde - aşa cum am fi
iubiţii lor de... apă (?!) de apă
sare pre-să-ra-tă pe clopoţeii
şarpe
lui cu gură şi limbă prea mare
gustând înghiţind un tort decorat
de eleva Beatrix din a... opta
şedinţă cu părinţii de că-pătat
blat-uri şi cornete cu... frişcă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăţişările

tu să nu
începi poate prima
femeie gătită eşti tu
(?!) - să nu
îmi spui acum că nu vom ajunge la u
n acelaşi spectacol pe care-l
îmbrăţişăm uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare într-o lume fără prejudecăţi, poeţilor care nu au postat niciodată pe Facebook le va fi foarte ruşine?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pensionare, unui judecător care avea veşnic dulciuri, dăruindu-le preferatelor

Fiind vorba despre tine,
Se plângea, mai ieri, o fată,
Regretând că n-are cine
Să-i mai dea şi-o ciocolată.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!