La cinci
zecișiopt de ani
am încă jucării de pluș pe care le iubesc
jucării de carne pe care le-nfulec
foarte scurte
mașinuțe reale de dat prin orașe prin
parcări foarte strâmte
dar și
pe câmpuri am leurda din dealul bencecului
am torturile de cicolată din șandra
bezele marginale-n diminețile drumului
am desenele am poemele
am deschiderea am închiderea
am uscăturile de la lovrin
și-un prieten bețiv (?!) la iecea
mică îmi este
mirarea că am... o nouă înaltă
soție
cu părul pe negru în jurul
gândului meu... iar
ea mă iubește așa
copil cum aș fi de n-aș fi
atât
de bătrân, la cei cinci
zecișiopt anișori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.