Pleacă vara...

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristeţe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Îşi arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniţă
Cu răbdare suferă,
Cad uşor în neputinţă
Şi petale-şi scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să ştie
Chiar în gura leului.

Seara umbre negre-adună
Deschizând zăvorul porţii,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopţii.

Vine toamna răvăşită
Dinspre ruginite zări,
Pleacă vara ostenită
Pe-ale timpului cărări.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristeţe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Îşi arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniţă
Cu răbdare suferă,
Cad uşor în neputinţă
Şi petale-şi scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să ştie
Chiar în gura leului.

Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porţii,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopţii.

Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrenţuită.

Coboară-n linişte spre noi
Şi soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci şi ploi,
Domnul să ne aibe-n pază.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

GHIOCELUL şi ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apăru apoi în scenă
TOPORAŞII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.

Chipeşă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de MĂRGĂRITAR
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIŢA RÂNDUNICII.

Puf uşor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără să ştie
Chiar în GURA LEULUI.

TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunaţi într-un buchet.

S-a trezit REGINA NOPŢII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

Ghiocelul şi zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apărură-apoi în scenă
Toporaşii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.

Chipeşă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de mărgăritar
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochiţa rândunicii.

Puf uşor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără ştie
Chiar în gura leului.

Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunaţi într-un buchet.

Se trezi regina nopţii:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna!

Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.

Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură şi tristă
Şi trec vara în revistă,
În acord de cavatină.

Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă

Vântu-îşi fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se opreşte pentr-o clipă
Şi priveşte lung în zare.

Lanu-încins, galben la faţă,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfaţă
Pe-o floare de colilie.

Păpădia-îşi pierde puful
Scuturându-şi pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârşit călătoria.

Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Şi prin vene curge sânge
În strugurii copţi din vie.

Rândunele dau ocoluri
Scrutând zarea cea senină,
Pleacă linistite-n stoluri
Spre ţinuturi de lumină.

Graurii-nnegresc văzduhul,
Ţipă-nnebuniţi de foame,
Clocoteşte-n jur pământul
Prăduind negrele poame.

O răcoare vine-n noapte
Pornită de sus, din munte,
Greieri zdrăngănesc în şoapte
Frigul nopţii să-l înfrunte.

De cămaşă se dezbracă,
Închide uşor din pleoape,
Vara mulţumeşte, pleacă,
Semnul toamnei e aproape

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fulgului de nea

Firav, cu teamă, rece, orb
Un fulg de nea coboară lin;
Se-apropie de pământul rob...
Şi-n dorul cerului îngerii se-nchin!

Uşor, uşor, mult prea uşor
Se-ascunde după alt fulguşor;
N-ar vrea să cadă, să se-atingă...
Statornicia, vai, să nu-l cuprindă!

Suav printre aripi de poezie
Ar vrea o flacără vie să fie,
Ar vrea putere, ar vrea tărie...
Dar cine ce va fi... cine să ştie?

Vor patina copiii peste el sau poate
Va fi o amintire-ntr-o singurătate
Or prins de un bătrân pe-o bancă
Sau de-un poet cu inimă bogată?!

Se va topi ca alţii când razele solare
Nu vor avea credinţă, iubire, nici răbdare...
Va plânge inima în el şi-i va spune
Că totu-i pieritor în acestă oarbă lume?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine seara

Vine seara, cerul se deschide,
Pică stele-n suflete cu dor,
Căutările... sunt mai avide,
Clipa trece parcă... mai uşor.

Vine seara, umbre şi lumini,
Vântu-aleargă-n linişte afară
A-ntomnat cu visele-n vecini
Şi în şoapte dulci le înfăşoară.

Vine seară, dragostea îmbie,
Cu nectaru-i dulce-mbătător
Vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te răstoarne... pe covor.

Vine seara... tandră ca o boare,
Ca o şoaptă... spusă-ncetişor
Şi în trupul tău ca o chemare
Este vremea, mistic, să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vară târzie

Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie şi dă săruturi florilor din grădiniţă.

Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroşit la faţă întărind a lui codiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată
Cu picioarele desculţe şi pe cap cu coroniţă.

Un fluture se-odihneşte pe un fir de garofiţă,
Rândunica-nvaţă puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag şi-a primit nuntaşii gărgăriţa ştrengăriţă,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiţă,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfăţată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada morţii

Cobora pe Topolog
Dintre munţi, la vale...
Şi la umbra unui stog
A căzut din cale.

În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumeţ sărman
Muncitor cu sapa.

Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.

Şi de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunză rară
S-au zbătut uşor în vânt,
Zile lungi de vară.

Soarele spre asfinţit
Şi-a urmat cărarea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea şi uitarea.

Dimineaţa ca un fum
Urcă pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Până-n preajmă-i vine.

Peste vârfuri lunecând
În argint, condurii
Înfioară când şi când
Liniştea pădurii...

Numai colo-ntr-un frunzar
Galben în lumină,
Stă pe-o creangă de arţar
Pasăre străină.

Stă şi-aşteaptă fără glas
Parcă — să măsoare
Cum se mută, ceas cu ceas,
Umbra după soare...

*

Astfel, tot mai neştiut
Spre adânc îl fură
Şi-l îngroapă-n sânu-i mut
Veşnica Natură.

Vara trece; pe cărări
Frunza-n codru sună.
Trec cernite înserări,
Nopţi adânci cu lună.

Iar când norii-nvăluiesc
Alba nopţii Doamnă,
Peste groapa lui pornesc
Vânturi lungi de toamnă...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi copile drag, peste-al nopţii prag
Dormi uşor, uşor, până mâine-n zori
Să nu ştii ce-i teama, te veghează mama
Când te vei trezi, tot aici voi fi şi te voi iubi!

Moşul de-o să vină, voi lăsa lumină
Să pună-n ghetuţe, cadouri drăguţe
Dulciuri, nuci şi mere, ca să prinzi putere
Şi-aş vrea să-ţi mai pună, şi-o rază de lună
Să fii luminos şi mereu voios.

Elena Bulancea în Personală (5 decembrie 2021)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea din capitală

În februarie, cald şi bine
Soare peste Bucureşti
De zici că vara vine
Oriunde în jur priveşti.

Toamna nu mai este toamnă,
Deşi frunzele au căzut...
Primăvara e cam iarnă
În aprilie, ninsoare am văzut.

Vara a rămas vară,
Dar n-ar fi culmea oare
Când ieşim afară
Să vedem ninsoare?

Cu vremea din capitală
Nu prea ştii ce să faci
Ea te cam bagă în boală,
Aşadar, cum te îmbraci?

Acum e soare pe Cer
Mai târziu, vânt, ploaie.
Mâine frig şi ger
Poimâine, vreme de baie!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna iernii vine...

Curând, ziua e mai scurtă ca noaptea,
Natura e răvăşită, se răceşte încet,
Umbre, lumini şi vântul schimbă din nou vremea,
Albastrul cerului şi păsările dispar la pachet.

Anotimpul culorilor dispare-n tăcerea adâncă,
Clipele frumoase trec la trecut şi aerul se răceşte,
Iarna apare ca un uragan ce te-nspăimântă,
Acum zâna iernii vine cu mii de artificii şi noaptea o trezeşte.

E cam pustiu în zori în iarna ce îngheaţă,
Furtuni şi freamătul zăpezii din nou o să reînvie,
Mă-ncântă albul pur că mă trezeşte la viaţă
Şi vraja iernii-ntensă mă duce uşor în poezie.

E cunoscută iarna c-o iubim ca pe-o dulce şi fragilă fată,
Iubim şi clipele de viscol ce-şi schimbă iar veşmântul
Şi naşte-n vis povestea din ţara-ndepărtată,
Iar gândul meu prinde din nou conturul cu farmecul şi cântul.

poezie de Eugenia Calancea (29 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină plânge vara

În grădină plânge vara,
Sună cornul în ispită,
A căzut pe gânduri seara
Cu lumina risipită...

Cine ştie-n câte rânduri
Geana nopţii se mlădie
După lacrimă de vânturi,
Care bântuie-n pustie?

Ne mai saltă, când şi când,
Bolovanii de pe gând,
Când se leagă de pereche
Mirii potcoviţi de streche...

Toate vin şi toate trec,
Gerul vieţii ne sfâşie,
Paşii verii ne petrec
Toată toamna cenuşie...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi de grădiniţă

Ce minune de fetiţă
Pleacă azi la grădiniţă
Să se joace, să înveţe,
Să asculte de poveţe!

S-a sculat tare devreme,
De săpun nici nu se teme.
Pantofiorii ei cei noi
O aşteaptă amândoi

Să o poarte sprintenei
Unde-s alţii ca şi ei.
Jucăriile, deodată,
Spun: "La revedere, fată!"

O sărută şi bunicul
Şi mămica şi pisicul.
Ce minune de fetiţă
Pleacă azi la grădiniţă!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refren

Cântec

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!

Eu stau şi-ţi aduc
bănci calde de toamnă
şi te usuc
pe ţeava de armă...

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!