Setea învingătorilor

a celor ce au gustat din lumină
purtând pe braţe adevărul
cum porţi un bolnav
căruia
într-un târziu
prin nu ştiu ce capăt de lume
i s-a descoperit leacul
şi din alergare în alergare
cu respiraţia tăiată
găsesc izvorul
cu susur domol
ca un sânge călduţ
ce urmează acelaşi traseu

setea nestăpâniţilor
a celor ce mută munţi de durere
cu o singură îmbrăţişare
acolo
departe de nimicurile cotidiene
într-o lume fragedă
unde sufletele se unesc din nou
în acelaşi dans
zgâriat pe asfaltul
începutului firesc

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ICOANA IN LUMINA...

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi săruta familia, prietenii, în semn de rămas bun, şi să pui mile între între voi dar, în acelaşi timp, îi porţi purta în inimă, în mintea ta, întrucât nu trăieşti doar într-o lume, ci într-o lume trăită de tine.

citat din Frederick Buechner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara raţiunii

În "raiul" celor de mai "sus",
Unii tot urcă, alţii cad,
Dar iau cu ei acelaşi "plus":
Un loc "călduţ" în iad...

epigramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu apărem. Continuăm. Cu acelaşi crez, cu acelaşi avânt. Suferinţele şi deziluziile nu ne-au schingiuit întru nimic sufletul. Unii dintre noi avem de pe acum un trecut, la o etate când alţii au încă iluzii. Alţii au stat deoparte de frământarea noastră, a celor dintâi, iar azi, reuniţi în faţa aceluiaşi altar, pornim să oficiem liturghia sufletului nostru, departe de partide, departe de ambiţiile mici şi sterpe ale celor care spun că servesc ţara, servindu-se pe ei.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să trec prin oraşul tău fără să plâng

sau poate că nu
poate că voi plânge
şi sufletul se va rupe de mine
ca de o lume veche
sigur aşa va face
te va căuta pe străduţele înguste
cu respiraţia tăiată
va întreba trecătorii
unde locuieşte cel mai frumos băiat
din oraşul acesta
şi toţi se vor mira
dar el tot o să te caute
cu buzele arse
o să bată din poartă în poartă
şi va plânge
sărutând pietrele
atinse de picioarele tale
negreşit va plânge
de teamă
să nu te găsească
adormit
într-o inimă nouă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

străin într-o lume nebună
mă caţăr spre lumină
cuprind gânduri în palme
cu speranţa deşartă a mă întâlni
în ochi se zbat aprige vânturi
din nord, din sud
pe cel de la apus
nici azi nu ştiu cine l-a adus
într-o zi am trecut pe aici
acolo, sus, la noi
lăsasem muguri de iubire
să încolţească în voi
acum păşesc prin lumi de păcate
din vremuri culese, apoi adunate
pe buze port albi crini
ramuri de măslini nu mai am
le-am adunat într-o noapte de beţie
un rug să fac pe ăst tragic pământ
în vatră, azi, focul era stins
de dureri, de tăceri
uneori mai vorbeam
cu timpul, cu mine, cu anii
sub pietrele reci se adunau sufletele celor aleşi
seara ascultam cum ţipa sângele în arterele lumii
singur pe un ciot de memorie
adormeam într-un gând
în somn, îngerii coborau de pe umeri
povara ultimului veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Unirii

Respir prelung o durere,
Într-un cerc mai departe mereu,
Pe stâlpi sunt înşirate drapele,
E ziua neamului meu.

Şi azi poporu-i împărţit,
Deşi gândeşte-n unire,
E acelaşi popor urgisit,
Sunt două Moldove şi azi şi mâine.

Şi soarele râde la fel,
Pe acelaşi meleag românesc,
Nimic însă nu e la fel,
Sunt două Moldove şi nu e firesc.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portalul dintre vise şi real

M-am visat un amant normal,
într-un sac de folie neagră,
etichetat la picior:
"mort după tine
şi trişat în interiorul sărutului,
după chipul şi asemănarea ta".
Astfel cuvintele s-au eliberat,
printr-o sclipire mică de geniu,
ajutate de-un urlet prelung
şi sănătos.
Virtutea adevărului naţional
a fost cimentată,
într-un mortar de minciuni
cu întărire rapidă,
au pus gresie, faianţă, multe altele.
Alţii au venit cu toată lavabila,
încât n-am mai recunoscut nimic.
Asta ne-a ajutat în confuzia
natalului
şi împinşi elegant
în mijlocul unei turme
într-o agonică alergare.
Uneori,
câte unul renunţă la alergare,
ieşind din matricea virtuală
şi murind firesc,

sub copite...
în real.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie albă

Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturiseşte câte a văzut
prin cele scrise şi nescrise.
Ne-a legat şi dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărţit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
şi suflete bune;
precum norii de grindini
am fost şi noi,
precum norii de ploi
am fost sămânţa pământului,
alegând între bine şi rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
şi trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenuşa uitaţilor,
dar ei nu au murit!
Au înviat şi s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-şi adape setea
din adevărul izvorului
şi plâng...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiradar

ce ar putea să ne spună oamenii... mereu într-o alergare haotică
cu blazările lor eroismul rutina opiumul zilei
tovarăşi în celula minusculă de unde
se pot conduce imperii// vis cu sirtaki pe o plajă la Acapulco

vin din oraşul-caracatiţă pe străzile căruia aceşti zombi neştiuţi
aprind focuri şi strigă numele celor din eşalonul 1//fii de politicieni rataţi conduc SUV-urile cu mâna dreaptă
iar cu stânga îşi strâng femeile aproape

radarul înregistrează aici şi toţi ştiu că nu poţi
intra în depăşire
trebuie să mergi pe axul drumului cu peste o sută de km/h pe lângă meteoriţi şi eclipse
cu lipsă de sentimente şi un abonament la
erotic-time
tot în acest spaţiu linear ultimul sosit este mesia
doar el îşi poate tăia tendoanele fără lamentaţii
ca într-un puzlle tu ştii că omul se recompune

imaginile cu semenii tăi care fac partide/matrioşka lor amoroasă/te readuc în agora
unde doar tu mai poţi pipăi aburul seminţele neîncolţite masa tăcerii şi flacăra olimpică

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se scrie, azi, prin jertfă

Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilităţi,
Îmbracă costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-şi vede
,, Minunata" muncă declanşând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Şi lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit şi tu...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se scrie, azi, prin jertfă

Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilităţi,
Se îmbracă în costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-şi vede
,, Minunata" muncă declanşând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Şi lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit şi tu...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

desenează cai verzi
o logica stupidă fără de bun simţ
desenează din dorinţa de a înflori negura din sufletele lor
murdare şi hâde
sunt îndragostiţi până peste cap de Eul lor
nu au băgat de seamă... se făcuse tarziu
prea târziu pentru ei, prea târziu pentru noi
trebuie să hotărâm dacă contiuăm să murim în tăcere..
dau la o parte zidul ce mă înconjoară
plec, departe
de ei, de lume, de toate
acolo unde soare se prelinge duios în mare..

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea mea e ca o cursă de alergare. Cu o singură deosebire: n-am nici cea mai mică idee când şi unde se va termina.

citat din Bill Gates
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume se sprijină pe patru lucruri: învăţătura celor înţelepţi, dreptatea celor mari, rugăciunile celor credincioşi şi dârzenia celor bravi. Dar toate astea nu înseamnă nimic fără un conducător care cunoaşte arta guvernării.

Frank Herbert în Dune
Adăugat de Bogdana Botez
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepţiei nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoaşterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistenţă
lumina se sfâşia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetăţii
îngândurat şi trist am plecat printre aşchiile timpului
de doi bani speranţă
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

aşa îmi şopti
Lebăda albă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mila celor care pier

De mila celor care pier
departe de-al Tău nume
Tu-ai dat tot ce-aveai în cer
şi tot ce-aveai în lume!
Ce-aveai acolo-n cer...
Şi tot ce-aveai în lume!
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume.

Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce,
într-un biet staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce!

În staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce...
Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce.

Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.
Şi n-a mai fost în cer Cuvint
nici pe pămînt Lumină...

Şi n-a mai fost Cuvînt,
nici pe pămînt Lumină.
Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.

Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
Să cumperi lumea-ntreagă.
Dar Tu pe nimeni nu sileşti,
ci laşi pe toţi s-aleagă.

Pe nimeni nu sileşti
ci laşi pe toţi s-aleagă.
Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
căci Ţi-a fost lumea dragă.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orb de lumină

Orbit de lumină,
purtând o altă cămaşă,
pătrund în întunericul ascuns
unde corbii strânşi într-o grămadă
ciugulesc din leşul putrezit.
Aripi de petale
din floarea devorată
acoperă scheletul
rămas pe pământ.
Cenuşa se scurge
pe streaşină de lume,
cruci nepereche se ridică
un zgomot prin grote pătrunde.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!