Postumă

ce tot o fi având femeia mea
plânge întruna şi cheamă lume, lume multă
la noi în casă
în seara asta a făcut mâncare cât pentru
un regiment
a fiert grâuşorul
miroase din uşă a mosc
preotul nu l-a primit niciodată şi acum, uite-l
veselindu-se în vreme ce ea plânge

de trei zile nu ne mai înţelegem
o iau în braţe şi se ghemuieşte ca atunci
când nu are chef - o las, doar nu o s-o siluiesc...

azi iar a chemat lume, masă mare, dar ce-i cu plânsetele!...
mănâncă, beau ăştia şi se prefac ştergându-şi lacrimile
şi de ce nimeni nu mă bagă-n seamă de parcă
nu eu aş fi cel care aduce leafa-n casă...!

în sfârşit, au ieşit cu toţii
pesemne s-a săturat şi ea de atâta forfotă şi acum precis
tot eu spăl vasele...

se duc cu toţii lent, ciudat de lent în urma unei maşini -
dar noi nu avem maşină de asta!...

acum m-am prins, au ajuns cu tot alaiul
la capătul oraşului, deci
or fi îngropând pe vreunul şi i-o fi neam ăsteia a mea...
începe să se lase recele...

unde mi-o fi femeia că
n-o zăresc...!
las' că-i scriu ceva - ce-i mai place
să mă critice...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o ţară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă şi masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng oraşele pustii
aici lacrima iar plânge
suferinţă e în toate
plâng şi sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine ştie, de mai ştie
vino Doamne să ne vezi
suntem morţi, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
ţipă în zadar Carpaţii
marea e azi lacrimă nestinsă
curg şi gânduri şi păcate
se revarsă peste toate
secole la rând am rezistat
în tăcere adâncă şi durere multă
crede omule în tine
nu în vise inutile şi sterile
dă-mi Doamne puterea
să păşesc la sânul tău
viaţa asta eu o dau la Dumnezeu
ţara mea, unde este, mai este
asta întreb în drumul meu
drum croit în miii de ani
de oameni dârji, puternici cu credinţa sfântă în suflet
oameni mari ce au clădit odată
ţara asta minunată
limba noastră'i o cetate
cerul mai albastru pare
vatra noastră este goală
pleacă copiii de la şcoală
unde'i mama, unde'i tata
unde eşti tu, Românie
este plâns acum în ţară
toţi ne fac azi de ocară
plâng şi oasele'n morminte
latră lupii în codrii iară
au ieşit iar la vânare
plânge Oltul, ţipă Mureşul a jale
Dunărea se pierde în mare
de la Prut, Siret sau Tisa
este plânsul neamului dumnezeiesc
se adună strop de apă într-o lacrimă de sânge
vom avea şi noi o zi
poate azi sau niciodată
când vom învia în toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii trebuie să facem nişte schimbări asupra felului cum mănâncă familiile noastre. Acum, iubesc cu toţii o masă bună de duminică. Inclusiv eu. Nu este nimic rău în asta. Problema apare atunci când servim masa de duminică de luni şi până sâmbăta.

citat din Michelle Obama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înşine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viaţa aşa cum nu e ea
Şi vinu-l sorb încet ca şi cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeşi în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieţi
Scriu viaţa aşa cum a fost ea o dată
Şi vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine ştiut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învăţat din ele tot n-am învăţat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede şi nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbeşte
"E totul creat doar de mintea ta"
Şi totul se risipeşte...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sat uitat de lume

Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Şi i-mi pune o întrebare:

Nu ştii, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aştept de ani de zile,
Mă uit lung şi nu mai vine.

Au rămas bătrânii în sat,
Singuri şi neajutoraţi,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.

Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân şi nu mai pot,
Simt că mor şi nu-l mai văd.

La bătrân eu lung mă uit,
Şi deodată încep să plâng,
În sfârşit a venit ceasul
Ca să-ţi vezi acum băiatul.

Tata începe acum să plângă,
Mă ia în braţe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniştit.

poezie de Dorel Marin (16 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră gravă

Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.

Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.

Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.

Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcă lume

vă rog să mă ajutaţi să învăţ
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am fost un încurcă - lume
şi n-aş vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de şaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agaţă de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur

aşadar vă rog să îmi spuneţi
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am furat vreo şapte mirese
fugeam cu ele în braţe în timp ce alţii
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aş vrea să vă pomeniţi că fug cu mortul în braţe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă

ce trebuie făcut mai întâi când se moare
să plâng să chem preotul ori medicul de familie
cum să aleg locul unde să sape
printre străini la oraş ori printre rude la ţară
nu vreau să supăr pe nimeni
dacă plâng mai întâi
preotul vine şi spune nu-i timp de pierdut
acum e-n locul acela cu păşuni verzi şi ape line
mă năpădeşte invidia ca sorgul bucata de pământ îngrădită
cu îngeri de silicon şi poze fixate cu cea mai bună amorsă
de chem preotul mai întâi
medicul de familie începe să bombăne că nu-l plăteşte nimeni
pentru ore suplimentare
că programul informatic nu recunoaşte codul numeric
de chem medicul de familie groparii se - mbată
şi lasă pământul căscat ca o gură de care
apropii oglinda să vezi dacă se abureşte

veţi spune că sunt egoist că şi cei cei trăiesc au nevoie
de cineva care să se gândească la ei
dar dacă aici m-aş ruga pentru un viu
dincolo un mort rămâne fără - ndurare

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, eu nu ştiu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel şi că simţim laolaltă şi ce-i bine, şi ce-i rău. Şi-apoi hotărârea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, aşa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire şi tu o înţelegi. Poate că fără tine nu m-aş fi gândit... Hai, dă mâna încoace. Ei, bai! Nu-ţi fie frică. Nu ştii ce viaţă frumoasă m-am jurat să-ţi croiesc ici, lângă bucăţica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă aşa de mare, ca pasul meu de azi.

Victor Ion Popa în Muşcata din fereastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat...

M-am săturat să văd cum pică frunza
Şi doar păianjeni îşi ridică pânza.
Aş vrea să ştiu unde-i acum parfumul;
De ce-a plecat lăsându-ne doar fumul?

M-am săturat să văd cum mor în gară
Cei ce respiră-n drogul din ţigară,
Şi-apoi se duc să doarmă în canale
Şi mor stupid în linişti infernale.

M-am săturat de-atâta sărăcie
De teama că-n curând foame-o să-mi fie,
Iar lupii care urlă-n parlamente
Nu-mi vor lăsa măcar medicamente.

M-am săturat să văd mereu cum plânge
O Românie suptă pân' la sânge,
Şi tare-aş vrea să-i văd sub ghilotină
Pe hoţii care ne prefac în tină.

M-am săturat să mânc pâine amară
Şi să fac sluj la o babă murdară,
Pătându-mi în mătănii demnitatea
Şi-uitându-mi uneori identitatea.

M-am săturat să văd la colţ de stradă
Copii cerşind şi nimeni să nu-i vadă.
Sau vreun bătrân care se vrea sub cruce
Când pe impozit banul lui se duce.

M-am săturat de-atâta supărare,
Unde mă uit văd munţi de disperare
Şi vă întreb pe cei ce ne conduceţi:
În gând povară, chiar deloc nu duceţi?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

mereu vorbesc
nimeni nu ascultă
ascultă dar nu aud
aud dar nu înţeleg
uneori adun gânduri din tâmpla timpului
în roua pură a dimineţilor ce trec
din ploi clădesc o lume
târziu am văzut
era un ocean de lacrimi
la răsărit sau la apus
asta nu ştiu acum a spune
pe deal am pus o cruce
pentru a ne ruga
pentru cel ce azi se duce
am chemat timpul
în ropotul ultimului cuvânt nerostit
rătăcit în urma spaţiului irosit
am zgâriat pe cer cuvântul
aşa a apărut omul
apoi am plecat să zidesc o casă în cer
la răsărit de soare
pentru cei ce vin
pe masă am pus trupul
în pahare am turnat sângele meu

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre gânduri desculţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauţi o lume mai bună? Nu există. Asta e singura lume în care vei trăi vreodată. Ai putea însă să munceşti pentru a o face pe aceasta mai bună. Ahhh, scuze. Te-am pierdut la "să munceşti"? Mută-ţi privirea din zare. Salvarea nu vine de departe. Priveşte la picioarele tale şi in jurul tău. Acum gândeşte-te la ce vrei să faci şi pune-ţi mâinile la treabă. Până deseara vei avea o lume un pic mai bună. Şi seara, când te vei aşeza în pat şi te vei gândi la ce s-a întâmplat peste zi, vei realiza că ai puterea de a face întreaga lume un loc mai bun prin munca ta. Şi atunci poate, lumea la care visezi acum va avea şansa să devină realitate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soaţa îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în braţe m-a luat.
Nu-mi aşază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franş, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Şi la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaş iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obţinut ce a vrut.
Iar geambaşu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu aşa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preţ mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambaşu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Şi e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Şi-n Bucureşti de-ai căuta
Nu găseşti aşa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nţeles.
Orice bărbat, se ştie,
Trece pe la prăvălie.
Când primeşte el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-şi opreşte,
Că doar dă, Doamne fereşte,
El familia-şi iubeşte.
Ce-nţelese doamna oare
De dă preţul aşa de mare!?
Geambaşul bucuros
Spre soţie s-a întors.
Întrebă de preţu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soaţa stă şi se gândi
Şi pieziş mă şi privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De ştiam că-i aşa bun,
Nu băteam atâta drum!

Dragi confraţi,
Tot ce faceţi gândiţi bine,
Ca să nu păţiţi ca mine!
Nu se ştie soaţa ta
Ce geambaş o mai avea.
Şi-o să te trezeşti deodată:
Eşti vândut ca pe o vacă.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

E frumoasă şi mireasa-
Ce te uiţi a vreme rea?
Hai, ţigane, cântă deasa,
Cântă, cioară, tropotită-
Dar când stau să-mi văd iubita,
Tot nu e ca ea!

Aoleu! când vânt de vară
Culcă iarba la pământ,
Când văd fete-n câmp afară
Şi-aud mierla-n crâng, vecine,
Nu mai ştiu nimic de mine
Pe ce lume sunt!

Hai, săriţi, flăcăi, ce sfântul!
După mine, că-i potop,
Bateţi cu necaz pământul,
Că tot el ne-nchide gura.
Daţi cu toţi tropotitura,
Tot mai scurt, şi trop!

Vezi aşa te vreau, băiete!
Fetelor, săriţi şi voi.
Uite-l, mă, între patru fete!
Ciudă, zici? De ce să-mi fie,
Ciudă-mi e pe lume mie
Numai pe ciocoi.

M-a plesnit şi ieri cu biciul.
Ici grămad-aş vrea să-l pui
Jos pe podini ca ariciul,
Şi să-i joc, ca azi la nuntă,
Care sârbă-i mai măruntă
Pe spinarea lui!

Zic aşa, dar facă-şi placul,
Că-i bătut de Dumnezeu.
Nu-i cu capul întreg, săracul.
Şi-o să-şi afle singur plata-
Ce-mi tot strângi, măi nene, fata,
Las s-o strâng şi eu!

Fă cu plosca încoa, voinice,
Dacă-mi ieşi ispită-n drum,
Sun-o întâi să văd ce zice!
Dă să-nchin, să-ţi zic pe nume:
Când ţi-o fi mai rău pe lume
Fie-ţi ca acum!

Vinu-i bun şi hora-mi place
Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei,
Numai pustnic nu mă face!
Fă-mă floare albă-n luncă,
Şi-apoi ia-mă şi m-aruncă.
Doamne, între femei!

Săriţi lume, că se-ncinge
Moşul Dinu, hoţ bătrân!
Uite-l, mă, că parcă-i minge!
Vă păziţi acum, neveste,
Că mănâncă, moş cum este,
Măr luat din sân!

Tot aşa şi-aşa şi iară
Şi ce-o fi să mai vedem.
Dac-or da tătari în ţară
Ne-om ascunde-n vizunie,
Daca nu, noroc să fie,
Că noi chef avem.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: M-aţi chemat, deci, aici sunt. Şi... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar şedinţa de azi deschisă. Aşa că, puteţi începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Aşa te prezinţi tu la şedinţă? Ciufulit şi... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteţi fi mulţumiţi că am venit totuşi, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e şi asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat şi schimbă-te în uniformă! Şi aranjează-te puţin! Dă-ţi cu apă rece pe faţă, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezeşti!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeţi cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înţeles?
Stela: Greu de înţeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb şi să mă aranjez... puţin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Şi repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imigrant

E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viaţă "trasă".

Visează sigur motivat,
Câştigu-i doar mulţumitor.
Îşi face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!

Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunţă fără să clipească
La neam, la ţara strămoşească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.

Îşi vinde tot şi pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunaţi, nu-i nume.

Ajuns "aiurea" nu-i uşor,
Munceşte mult, de se speteşte.
Adună un pic, dar reuşeşte...
Nu-i fericit, dar are spor.

Îi e dor de ţară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăieşte sobru, ascet,
Ban se câştigă greu, cu trudă.

Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au şi uitat,
E ruda, ce aduce dar.

Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă şi maşină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoţi, ştiu doar poruncă.

De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Şi n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineţii
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeţii,
Şi tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viaţă o altă poezie.

E un sfârşit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toţi poeţii au fost şi-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Şi ea le este muză, în veci nemuritoare,
Aşadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să îşi pună în vers aripi de Cruce,

El ştie că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el ştie că nu-i va fi sfârşitul
Acolo unde Crucea-i aşteaptă răsăritul...

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fie pace

Vreau să fie pace în lume,
Să nu fie războaie sau vărsări de sânge.
Să văd copiii cum se bucură de viaţă,
Dar nu o mamă care după copilul ei plânge.

Vreau să fie pace în lume,
Un cuvânt de mulţi venerat.
De alţii care au sufletul hain.
Pentru ei cuvântul acesta e un păcat.

Vreau să fie pace în lume,
De străbuni şi de bunei să nu uităm.
Ei au murit cu arma în mână.
Ca noi acum pace să avem.

Vreau să trăim în pace
Un cuvânt atât de frumos şi sfânt.
Să nu fie ură şi durere în lume,
Doar pacea să domnească pe pământ!

poezie de Vladimir Potlog (14 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lung îi drumul artistului

Pe un cuib de flori, ciocârlia moartă
Lume, lume adunată-n hoardă!
Plâng şi vulturii cu-nmărmurite
Sunete,.. ce acum sunt împietrite.

Pe discuri negre-n ochii morţii
Când coasa-ţi taie aţa sorţii..
Să zbori de aici din colivie
Spre altă lume ce-o să-ţi fie

Scena stelelor de mult apuse
Cu actori artişti şi poeţii!
Ce-au cântat, pictat şi în stropi scrise
Şi-au lăsat sufletul cu toţii

Să încânte din a lor sărăcie
Lumea c-un strop de fericire
Nestiind din câtă nefericire
Ne-au dăruit cu patos bucurie

Căci menestrelul adevărat
Oricât in lume ar fi-ntristat
Duce suferinţa ca un sicriu
Să te încânte cum ei doar ştiu

Sătui de a lor ploi din Panteon
Ce-i arde vitriolar pentru lume
Să o facă cu zări mai bune
Pe un lung drum în Gorj până-n ponton

De vioară barcă ce-i duce
Acolo unde scena îi străluce
In Edenul lor al preoţilor
Ce au scăpat oameni de demonii..
Tristeţilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Luci, ce te mai preocupă acum?
Lucian: Păi, în legătură cu dom' director...
Mihai: Ce-i cu dânsul?!
Lucian: Ai înregistrat cumva totul, adică, doar ceea ce am văzut noi?
Mihai: Sigur, am înregistrat. De fapt, oricum totul se înregistrează automat, fără a fi nevoie să înregistrez eu.
Lucian: Bine. Şi poţi găsi acele imagini?! Vreau să-ţi arăt ceva, poate înţelegi tu mai bine decât mine, sau, nu ştiu...
Mihai: Da, le pot găsi.
Lucian: Atunci, încearcă, de la momentul sosirii domnului director, cu maşina dumnealui, în curte...
Mihai: Bine, Luci. Hai să vedem despre ce e vorba!
Lucian: Uite! Acum dom' director ori într-adevăr nu găsea cadoul pentru mama, ori se prefăcea doar că nu-l găseşte, ca un pretext ca dom' profesor să nu-l aştepte în zăpadă... Oricum, aşa s-a asigurat că pe holul de la intrare nu va fi nimeni, după ce dom' profesor va fi intrat deja în casă, deci, vor rămâne doar mama şi dom' director... Şi acum ascultă cu atenţie ce-şi spun! La început, auzindu-i, mi se părea clar că dom' director flirtează cu mama, iar ea chiar îi răspundea avansurilor lui şi chestia asta mă umpluse de nervi; de abia m-am abţinut, să nu izbucnesc atunci, de faţă cu Ly... Dar am reuşit, m-am stăpânit! Apoi, discuţia a luat o întorsătură ciudată... Oricum, şi-au vorbit mereu de parcă ar fi fost doi buni prieteni, pe numele mic, tutuindu-se, doar până au intrat în camera în care erau şi ceilalţi musafiri... Ascultă doar, cu multă atenţie!
Mihai: Bine, ascult...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gastronomie

O poveste am să-ţi spun
Şi cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ţi spun ce-am pregătit.
Şi acum haide la treabă
Doar că tre' s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Şi cu multă garnitură,
Vei pune şi murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poţi să faci şi-o prăjitură,
Cu frişcă şi ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Şi cu drag îţi spun: "La masă!".
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i aşa că ne-am distrat?
Vezi ce masă minunată
Pregătită dintr-o dată?
Şi acum... o întrebare
Înainte de plecare:
Crezi că poţi la fel de bine
Fară sfaturi de la mine?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Tu acum eşti aşteptat
Să apari pe astă lume
Trece o lună, un an sau doi treptat
Te-ai obişnuit c-un nume

Ai crescut acum eşi mare
A trect un an sau doi
Şi te ţii tu aşa tare
Să ajungi ca noi

Ai rupt cu putere o viţă
Uite eşti la grădiniţa
Nu mai trece mult, şi acum
Eşti in al şcolii drum

Încă un an el uite sare
Peste timpl petrecut
În al grădiniţi mare
Dar in continuare lupt

Fericit tu eti acum
În al univerităţii drum
înveţi bine, eşti major
Uite ai ajuns în cor

Corul celora cu bani
Ce au casă, maşini bogaţii
Dar ca ă vezi tu vii,
Cum au trecut anii

Dar ştiu că undeva pe un prag
Stă un moş inlăcrimat
În proriul său sat
Îşi aşteată nepoţii

Că acum ei fac ca mine
Luptă pentru bogăţie
Na-u trecut demult, ei prgul porţii
Mult iubiţi nepoţii

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!