Ancora din abis
Corabia viselor mele
Plutește pe ape rebele
În marea cu valuri de nor
Și brațele-ntinse a dor.
Când marea mai cere un vis,
Trimite-n al nopții abis
O ancoră grea ca un gând
Ce-n ape așteaptă, oftând.
E gândul din ape rebele,
Corabie-a viselor mele!
E gândul cu brațele-ntinse
În lumea cu mări necuprinse
Și cere, mai cere un vis
Pe-un lanț ce coboară-n abis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Corabia viselor
Prin nopțile mele plutești,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu ești
trimisă din lumi nevăzute.
Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauți pe-un drum singuratic?
Te-atrage o zare ascunsă
de cețuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?
Te-aștept să-ți dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă și-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul inimii
Prin față, un gând jucăuș
Îmi trece și pare că vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În brațe făcute căuș.
Îl prind cu o plasă de dor
În brațele-ntinse ușor,
Iar sângele-mi poartă,-n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n brațe-mi pulsa.
Ești tu, ori e gândul ghiduș
Ce știe neliniștea mea?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aș putea
Să-i simt mângâierea pluș?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O englezoaică cere petreceri cu lăutari, un salahor cere un Van Gogh, un pașoptist cere pantofi cu toc înalt, un țârcovnic cere lapte praf, un academician cere acadele.
aforism de Mircea Horia Simionescu din Dicționar onomastic (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor sau gând sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea sau sufletul, în vers;
poți cere doar un gând să creionez,
iar dorul aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iordache (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): "Și mă cere, mamă, cere. Cine dracul te mai cere? Și mă cere d-un bărbier..."
replica de început din piesa de teatru D'ale Carnavalului, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
A cere sau a nu cere
Își întreabă Hamlet amicii la o bere
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (16 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Marea
Soarele scapătă -n zările albastre,
Luna răsare în clipe sihastre.
Mantia nopții, cu gânduri rebele,
Valuri mângâie și roiuri de stele.
Cântă viorile valsul iubirii...
Marea repetă ecou amăgirii.
Vântul dansează nebun, cu-a lui haină...
Totul e cântec de vrajă și taină.
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorul proscris
E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Și, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.
Dormea, în noapte, visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,
A-mpins, cu grijă, poarta ce totu-i ascundea.
Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când șterse și pierdute,
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.
-Voi, amintiri din vise, în lumea neștiută
Pierdută în uitare și-n nepătruns abis,
Nu ați văzut pe-acolo, ascunsă și tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?
-Noi am văzut, ți-am spune, zadarnicule gând,
Ți-am povesti mai multe din lumea cea străveche,
Dar visul se trezește, întreabă-l și, oricând,
El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul stropilor de gând
Mi s-a lipit de ploaie gândul
și cade-n picuri de culoare
în lumea viselor hoinare
ce îl primește, alinându-l.
Mi s-a-mpărțit în curcubeie
cuprinse-n stropi de bucurie,
în a naturii feerie,
c-o altă primăvară zeie.
A fost un gând, acum sunt multe
pierdute-n alte mii și mii,
ce, prin culori, par să exulte,
căci toate-s calde, toate-s vii
și-ncearcă ploaia s-o asculte
în ritmul stropilor zglobii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini și umbre...
La un colț de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare
Dreaptă și topită ca o lumânare
Vrea puțin din toate, ea nu vrea avere...
Lumea rea și rece, lumea trecătoare
Nu o ia in seamă, cine să dispere
La un colț de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare...
Pe acolo trece insul la putere
E târziu afară, înspre înserare
Nu se sinchisește și ca fiecare
Lasă-n nepăsare umbra înviere...
La un colț de stradă o bătrână cere!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Umbrela razelor de gând
Privești spre depărtarea mea ori zarea
la care numai gândul tău ajunge,
iar pentru mine-i un abis în marea
neliniștei ce inima-mi străpunge?
Te văd, în gândul meu, privind departe
și nu știu de-i trecut sau viitorul
spre ce a fost și astăzi ne desparte,
spre ce-ar putea redeștepta fiorul
pe care îl simțeai demult cu mine
în nopțile albastre și senine.
Încerc privirea-ți verde să o caut
prin amintiri sau oglindită-n unde
să simt din nou cântarea unui flaut
cum pieptul mi-l inundă când pătrunde
cu note blânde, sunete duioase,
în sufletul ce nu demult dansase.
Ești veselă, ești tristă sau o pace,
nedefinită clar, te izolează
la marginea iubirii ce păstrează
doar amintiri din ce în ce sărace?
Umbrela ta, ferindu-te de Soare,
ți-ascunde o iubire care moare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-mi vei cere...
De-mi vei cere
să mă dezbrac de trupul meu de lut
să părăsesc al lumii
vechi tumult
și, ca flacără sublimă,
să transced în absolut
voi face-o!
și voi îmbrățișa o taină,
unde cuvintele
n-au loc
ci doar tăcerea,
nemărginirile albastre,
și inimile noastre
atât!
De-mi vei cere
mă voi descătușa de patimi,
de umbra grea a nopții
păgânul cânt al sorții,
și-n urmă voi lăsa dureri
ce temniță mi-au fost ca până ieri
dar
trebuie să-mi ceri!
poezie de Valery Becart
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
Dă-mi noaptea ta și visele,
Dă-mi bucuria ce ți-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Și același dor a viselor!
Dă-mi ziua ta și fericirea,
Dă-mi zâmbetul și bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viață!
Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Și lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înscrisul fără nume
ÎNSCRISUL FĂRĂ NUME
(Corneliu Neagu, 23.07.2022)
.
Curgea domol apusul pe umbra răsfirată
a fagului sihastru din vârful unui deal,
la marginea pădurii se auzea deodată
o doină neștiută, în cântec de caval.
.
Ajunsă mai aproape de dorurile mele,
în grabă retrezite din somnul fără vis,
îmi aduceau în cuget doar amintiri rebele
rămase îngropate la margini de abis.
.
Călare pe o rază, scăpată dintre creste
din luna adormită pe colțul unui dâmb,
soseau să-mi readucă o magică poveste
cu clipele jertfite în jurământul strâmb.
.
Se spune în poveste că vajnica ursită,
venită să citească înscrisul prorocit,
plecase fără veste, sedusă de-o ispită,
lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.
.
Înscrisul fără nume, rămas în amintire,
mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,
când orele rebele mă cheamă, în neștire,
la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerșetor să fiu, n-aș cere bani, aș cere timp. Măcar cu el aș mai schimba ceva.
Alexandru-Daniel Cenușă
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenușă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur și gol
și ieri te-am văzut pe același țărm
prea singur și gol, cu marea în pumni
o oază pustie și seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.
cu furie strigi, cu iubire rechemi
și te lași străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemență furtunii
sau brațele mele pe trupu-ți urcânde.
ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te lași îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
și-ți privești înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.
îți întinzi brațele sforțoase peste zările toate
și sorbi ca din buzele mele dulceața prelinsă
mă știi că îți sunt răsărit și în miez de noapte
tu singur și gol într-un gând peste marea întinsă.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine cere respect
Uită acel aspect!
Mai întâi oferă,
Apoi cere aură
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stepele nopții
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana -
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!