Corabia viselor
Prin nopțile mele plutești,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu ești
trimisă din lumi nevăzute.
Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauți pe-un drum singuratic?
Te-atrage o zare ascunsă
de cețuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?
Te-aștept să-ți dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă și-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.