Marină

Lorzi de ranguri majestuoase
Mă privesc, confuz, dojenitor,
Mă înghit mareele periculoase
Din Zeelande Noi fără umor

Nilul se-ntinde ca un şarpe
Ar muşca din Timp la piramide
Preotesele amorului cântă la harpe,
Aruncă marinari priviri avide

Părăsesc vapoarele cu pânze portul
Unul n-a plecat că are cârma ruptă,
Când celelalte prins-au orizontul
Din ofrandă echipajul se înfruptă.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala amorului, cursurile îşi urmează succesiunea: seral, la zi, doctorat, masterat, limbi străine, fără frecvenţă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în pragul zilei norocoase

Femeia pe care am întâlnit-o-n gară era ruptă de somn,
pierduse trenul refuzului.
A început să mă privească dojenitor
şi s-a pierdut în amănunte
pe care nu le-am luat în seamă.

Devenise o redută de cucerit
fără să mă creadă un luptător,
trupul ei ca o liană se încolăcea după copac
avea o zbatere ce-o făcea fragilă şi unduitoare
ca un şarpe speriat.

Întunericul o îmbrăca în mărinimia nopţii,
s-a resemnat într-o căprioară şchioapă
ce săruta arma vânătorului.
Respira prin toată carnea dragostea,
se oprea la fiecare cuvânt
şi îl şoptea
cu buzele pline de plăcere,
zâmbetu-i încearca să spună şiret
că şi-n rău e un bine.

Sunt în pragul zilei norocoase,
lumina intră pe fereastră
cu darul
împlinirii plecat din sufletul ei
în povestea rămasă nespusă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisagiu autumnal

Codrii verzi
s-au îmbolnăvit de paludism
roşiaticul se-ntinde ca eczema,
creste-s lustruite-n stacojiu,
galbenu-n brădeturi stârneşte gelozii
Înnebunind, van Gogh a aruncat vopselele
peste-nconvoierile de munţi,
ce curcubeu, cu frică de-nălţime,
s-a prăbuşit peste Măgura?
Peisagiu confuz de frunze zdrelite
de parcă un daltonist paranoic
s-ar fi apucat de pictură...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un haos

Eu sunt un haos de-ntuneric,
Un biet smintit fără noroc.
Tu cântă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!

Frumoaso, viaţa mea amară
E lanţ de chinuri şi plânsori,
Tu râzi, în trista mea sahară
Din râsul tău vor creşte flori!

Pe când în inima mea arsă
Durerea-nfige dinţi de şarpe,
Blândeţea ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!

Şi e destul ca rochia-ţi albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amsterdam

În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei şi vapoare,
Iar fiecare vis e o rană şi doare.
În portul Amsterdam
Mulţi marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Şi-n apele negre cad stele gânditoare.

În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuşi de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleştări de beţivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În nişte zori duşmănoşi, corozivi.

În portul Amsderdam
În clămpănit de saboţi
Hulpavi mateloţi
Înfulecă hering prăjit,
Dezvelind dinţi de-oţel şi măsele
Prin care-au trecut ogarii furtunii,
Dinţi cu care-au tras de vele,
Care-au muşcat din cornul lunii.

Unul ţipă din toţi bojocii la ospătar,
Fluturând în aer furca mâinii:
" Hei, mai bagă nişte peşte,
Aruncă-l colea, lângă pahar!"
Încearcă-apoi, icnit, să râgâie,
Dar de-abia scoate-un sughiţ,
Aşa că se ridică şi râde,
Şi se-încheie la şliţ.

În portul Amsderdam
Marinarii-n ritmuri levantine,
Îşi freacă burdihanele pline
De coapsele doamnelor nopţii;
Miroase-a căţei somnoroşi şi a lene,
Voci arse de whisky,- îngână-o serenadă;
Spintecă noaptea flamandă
Glume şi-ocheade obscene.

Râd şi dansează-într-un dulce-abandon
Până când în aerul dens, senzual,
Harmonica suspină-acordul final;
Trec apoi, perechi, perechi,
Prin catifeaua nopţii batave
Cu bărbăţiile ţanţoşe-n pantaloni,
Remorcând după ei femei uşoare
Pe străzi înguste, sub lampadare.

În portul Amsderdam
Mereu e-un marinar care bea
Şi bea, şi bea, şi bea –
Şi bea iarăşi şi iarăşi,
Bea-n sănătatea tuturor târfelor
Din Hamburg şi din Amsterdam,
Care-şi vând carnea
Lui şi la o mie de alţi tovarăşi.

Ele şi-au scos frumuseţile pe tarabă
Şi virtutea pe vecie li-i pierdută-astfel
Pentru câţiva guldeni murdari;
Iar când matelotul nu mai poate turna-n el
Şi-şi ridică nasul spre carul ceresc,
Privind intens a bolţii carcasă
În vreme ce se uşurează, ele jelesc
O iubire deloc credincioasă.

În portul Amsderdam
În portul Amsderdam

cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din pudoare, le numeşte curbe: de nivel, de sacrificiu, periculoase. Dar, ce straniu, o ia razna când îi pomeneşti de curbele neregulate.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graba amorului plătit: se trece peste sărut direct la rut.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Definiţia comunistă a amorului: un fructuos schimb de experienţă.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AŞCHIE DE SUFLET

Pe săgeţi de vânt purtate,
Într-o calmă reverie,
Ruptă de realitate,
Cuprinsă de feerie,
Caut o finalitate.

Se prelinge ca un şarpe,
Drumul, aşchie de suflet,
Tânguitul unei harpe,
Se încolăceşte-n urlet,
Inima-mi strigă doar: "Carpe"!

Mă visez uitând de toate,
Viaţa nu e amăgire,
Cer tainul de dreptate,
Încă vreau o prelungire
A iubirii aşteptate.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu voi pierde

mă îndepărtez de ţărmul iubirii
pe mările liniştii
cu vântul în pânze
spre portul uitării

am părăsit tot ce cunosc îndeaproape
fără să privesc în urmă
doar cu sentimentul căutării drumului
oriunde s-ar afla
cu durerea scăpării din braţele
împământeniri pe veci
şi cu dorinţa
mulţumirii de sine

nimic nu voi pierde
din coloana în care m-am clădit
cu neam cu tot.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei ce-a plecat

Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz
Şi-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit şi sincopat.

Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate şi eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz.

Tot ce-ai dorit ţi-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am şi plimbat în lung şi-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţi-vă că ţin în mână un şarpe, sunt foarte încăpăţânat şi stau în întuneric. Cineva îmi spune ca este un şarpe, dar eu zic "nu, este o frânghie", şi îl voi ţine în pumn până când mă va muşca. Dacă este lumină, îl voi lăsa numaidecât. În acelaşi mod, atunci când deveniţi iluminat renunţaţi tot ceea ce este foarte distructiv.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul cel mai bun pot fi declaraţi nişte valeţi ai Artei, dar, pentru a le câştiga aplauzele, actorii îi ridică la ranguri imperiale: "Măria Sa, Publicul!" Autentic tratat de ipocrizie.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne părăsesc părinţii

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopţii gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne părăsesc părinţii...

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopţii coboară şi se-înfige-n sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci
Şi umbre stranii joc într-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umor la Mila 80

Pătrunzând ca o torpilă
În port, unde bate briza,
Cu UMOR, dar fără MILĂ,
Iar a câştigat Diviza!

epigramă de Constantin L. Moldovan (octombrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cherchez la femme! Cât de tentante şi de periculoase s-au dovedit a fi Mary, Juana, Coca, Ina!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-o noapte ruptă de îndoieli

Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd şi partea din faţă
şi nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie

nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită

nu ştiu ce poate să se lipească
ca o dorinţă fără sens
oricum nu mă pierd de mine

iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă aceloraşi greşeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult

într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poţi opri
şi tu guşti din amărăciune
şi nu spui nimic

nu uita să-ţi laşi privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicaţi
cu inima-n palme

lumea dă din cap şi se miră
cum se poate clădi ceva din bucăţi
strânse dintr-un oraş plecat în afară

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz şi buimac

Miami mă strigă: "Bogdane, hai la mare,
că am plaja plină de domnişoare!"
Visez că-s acolo... am deja pielea sărată şi udă
Şi în faţa mea, pe-un pled, o tipă se-ntinde nudă

îmi cere s-o ung cu bronzol pe spate
si-n mine, timid, inima tare-mi bate.
un pas şi încă unul. Ajung lângă ea
şi calea spre paradis nu mai este grea.

Brusc mă trezesc din somn confuz şi buimac
şi-un gol imens simt în stomac...
Gata, îmi spune destinul zâmbind cu capriciu,
Ia-ţi micul dejun şi du-te la serviciu!

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătaia e ruptă din... Răi!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!