catargul pe cer -
soarele joacă-n valuri
cu geamandura

haiku de Elisabeta Luşcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O velă-înrourată şi marea la reflux

O velă-înrourată şi marea la reflux –
Venind din pupa, vântul pe valuri călăreţ
Cu freamăt tânăr întinde pânza albă
Şi mlădie catargul elastic şi semeţ.

Şi mlădie catargul elastic şi semeţ, copii!
Liberă ca un şoim, spre-un proaspăt rost
În depărtare nava zboară, lăsând în urmă
Bătrâna Anglie la adăpost.

poezie de Allan Cunningham,1784–1842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei infidela a unui fotbalist

E-n dragoste aşa de mare,
Cum la cununie s-au jurat.
Când soţul joacă-n deplasare,
Ea joacă-n propriul lor pat.

epigramă de Adrian Timofte (2019)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei infidele a unui fotbalist

E-n dragoste aşa de mare,
Cum şi-au promis - a fi etern:
Când soţul joacă-n deplasare,
Ea joacă-n popriul lor teren.

epigramă de Adrian Timofte (2018)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vela

Sclipeşte-n zare-o velă albă, se-înclină şi revine,
Acolo unde cerul şi marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ţinuturi – pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?

Straşnic, vântul stârneşte-înalte valuri,
Catargul geme şi-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Şi nu de fericire vrea să scape.

Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii îşi toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca şi cum doar în uragan ar găsi linişte şi pace.

poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN SOARE-N ASFINŢIT SE JOACĂ-N PISCURI, CU VĂPĂI-
Un soare-n asfinţit se joacă-n piscuri, cu văpăi,
Iar umbrele-nserăii se coboară negre-n văi,
Eu mă scufind în taina viselor că pot spera
Să descâlcesc din mreajă ale vieţii mele căi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa căpitanului

Ne-strânseserăm cu toţii în salonul navei,
Niciun suflet n-avea curaj să doarmă –
Era miez de noapte neagră peste ape,
Furtuna lovea-n bordaj cu pocnete de armă.

E-un lucru înspăimântător ca-n miez de iarnă
Să fii scuturat de valuri şi de rafalele de vânt,
S-auzi sfredelul trompetei şi urletul de pe comandă:
"Tăiaţi catargul şi-l aruncaţi în mare" – catargul frânt.

Tremuram cu toţii livizi, înfriguraţi şi îngroziţi,
Pentru că cel mai voinic dintre noi tăcea mâlc
Când marea scrâşnea-n spume sub chila navei,
Iar stâncile morţii clănţăneau cu un sinistru tâlc.

Şi-astfel stăteam acolo-n întuneric,
Fiecare preocupat de rugăciunea lui,
"Suntem pierduţi," a strigat căpitanul,
Coborând cu pas împleticit pe scări, tehui.

Dar fetiţa lui a şoptit cu glasul mic,
În vreme ce i se-anina de braţul rece, îngheţat,
" Dar Dumnezeu nu-i oare şi-aici pe ape,
Aşa cum este-acasă, pe uscat?"

Atunci noi am sărutat fetiţa şi-am început,
Zâmbind, să vorbim într-o dispoziţie mai bună,
Şi-am ancorat teferi dimineaţa în port,
Iar soarele zâmbea la orizont către lagună.

poezie de James Thomas Fields, 1817-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluminări

S-a topit soarele în lac
Zdrobit de rugul zilei scurse
Se-asunde-n sălciile plânse
Şi se transformă în colac

Pe mal iubirea-i un festin
Îşi ia un zâmbet după cer
Iar versul meu, ca un mistr,
S-a transformat într-un destin.

poezie de Elisabeta Iosif
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul uriasului

Monstruos se-ntinde-oraşul.
Viciul joacă-n el pe brânci.
Are case, lanţ de stânci.
Dracii-n toate şi-au locaşul.

Rânjitor pândeşte-apaşul,
Floarea mlaştinii adânci,
Monstruos se-ntinde-oraşul.
Viciul joacă-n el pe brânci.

De cum n-ai ce să mănânci,
Face-ndată pe trufaşul,
Şi-n mocirlă dându-ţi brânci,
El rămâne uriaşul.
Monstruos se-ntinde-oraşul.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamandura indică locul până unde se pot apropia peştii de mal.

aforism de Alex Dospian. (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul pârjolit

sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deşi mă dau pe faţă pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecţie infinit infinit infinit
soarele
e şi el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcoreşte
eu nu
sunt un poet pârjolit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.

Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.

Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.

poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamandura este un obiect plutitor, care indică locul până unde peştii se pot apropia de ţărm.

Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul farului

ultimul paznic de far
ca o numărătoare inversă
îşi adună secundele din valuri
pianista mângâie clapele
într-un ultim vals al iubirii
cad ploile
păzitorul farului
cu un buchet de scoici
o iubeşte pentru ultima oară
într-un vis

şi totuşi eşti atât de frumoasă
că soarele bate metanii în răsăritul lui
pe valuri
când te vede

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

valuri valuri valuri
şi tot pământul peste val.

a trecut un soare
scăldat prea mult de raze.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

valuri purpurii -
soarele alunecă
încet pe catarg

haiku de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ascunde soarele în mare

Se-ascunde soarele în mare,
La ceas de taină şi ispită
Când liniştea-i... înlocuită
Cu enigmatice... vapoare.

Se-ascunde uşurat de haine,
În adâncimi protocolare
Redefinind, imensa zare,
Ca pe-o iubită... fară taine.

Se-ascunde liber de păcate
În valuri, ca o blândă vrajă
Ce-aruncă veşnic, pe o plajă
Vise din viaţă... decupate.

Se-ascunde soarele în mare,
Când vine vremea să se culce
Îmbrăţişat, de-o muză dulce
Sedusă de... a lui chemare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil şi palid,
soarele iernii trece
lin peste valuri.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul marin

unu se îneacă
geamandura priveşte
cum înoată un peşte
în zbaterea mieunată
în apa sărată
altu spală o roşie-mpieliţată
o taie de o salată
bulgărească şi nu
se mai întoarce

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele apare in zori

Ascult ecou ce mă cheamă
Răsună n valuri glasul tău
Picură apă din cer pe rană
Pictură divină surâsul său

Mă rog la stanca nemişcată
Mă cheamă valul imspumat
Eu te iubesc la fel ca altădată
Nu voi uita clipa ce a zburat

Si malul stă acum îngîndurat
Cerul mă priveste printre nori
Dăruieşte iubirea neconditionat
Maine soarele aparea în zori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!