E miercuri dus...

E miercuri dus şi plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Şi poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douăşcinci cu bune şi cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau bineţe şi-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb şi negru fără de cusur,
Te-aştept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbătă mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să-mi fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele!
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea curgătoare,
ce mă cuprinde stânga împrejur,
îmi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt-frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E joi, pe-aproape...

E joi, pe-aproape, vinerea-i târzie,
iar sâmbăta mi-e dor de toate cele,
de dus cu gândul spre telenovele
cu ce-ar fi fost şi nu a fost să fie.
Şi plouă, parcă, plouă prin podele,
nici ceaşca de cafea nu mă îmbie,
şi nu mai scriu, tot ce-aş putea eu scrie,
e undeva doar oale şi ulcele.
În liniştea ades-prea(mergătoare),
ce mă cuprinde stânga împrejur,
şi-mi dă o stare-anume fără stare,
că aş fugi pe calul cel mai sur,
cu făt frumosul falnic din dotare...
de nu mi-ar fi prea lene ca să-l fur.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de inimă... cântă

Sub umbrelă pe sub ploi
creşte iarba-n amândoi şi
pădurile puhoi
iubirică
iubiroi
Floarea florilor de tei
verdele din ochii mei
ba te vreau
ba tu mă vrei
trece viaţa pe alei
Mă îngâni şi te îngân
ne cântăm din ochi în sân
şi iar pleci şi eu rămân
sub umbrelă pe sub ploi
iubirică
iubiroi

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie şi nu doar...

Cadouri, flori, bomboane, Kent,
Plimbări de mână la şosea;
Atât de tandru şi de-atent
E cu nevasta... altuia.

epigramă de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând spre tine...

Doar uneori mă voi gândi de tine
singurătăţii n-am să-i cânt amarul.
gust strop cu strop plăcerea din paharul
prea plin de-acum, iubire
mi-este bine!
în cinstea ta să-mi cânte lăutarul.
ciocnesc şi beau şi beau încă o dată,
de-această stare beato~minunată
îţi mulţumesc!
(şi-n gând rostesc: Măgarul!)

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fii

Să nu mă uiţi nicicând
şi-n gând,
târziu în noapte să mă porţi.
în pleoapa dreaptă să mă simţi
precum mă zbat,
să nu mă minţi-
iar drumul tău să fie veşnic lin;
să vrei mai mult,
să nu-ţi doreşti puţin.
vulcan să fii
şi zbor
fără oprire
şi mare-nvolburată
şi...
iubire,
să-ţi placă jocul
şi să râzi mereu,
copil ce nu-şi găseşte locul;
calm
doar atunci-
când eşti la pieptul meu.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri!

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...

poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

Când îmi vorbesti de dragoste, se ştie
rămân făr' de cuvinte, caut dex.
Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?
azi, totul se rezumă doar la sex.

Textila jos! aceasta-i alchimie;
nu siropeli cu potriviri. Perplex,
când îmi vorbeşti de dragoste, se ştie
rămân fără de replici, şi-n reflex

te mai răstorn o dată. Teorie
te-aş învăta, că sunt expert - am lex,
o cameră, -ntuneric, isterie
şi-ai devenit şi tu deja o... ex;

Când îmi vorbeşti de dragoste. Se ştie...

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vârstelor

Dragostele mele bune
cum le-a măcinat pământul!
Cum pieriră pe sub iarbă
frumuseţea şi cuvântul!
Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vârstelor...

Dragostele mele bune
cum le-a măcinat pământul!
Cum pieriră pe sub iarbă
frumuseţea şi cuvântul!

Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

Sunt plictisită ca un strugur copt
ce stă nepăsător cu bobu-n frunză
şi-aşteaptă slujba de la ora opt
ca dintele ce muşcă-ncet din buză
Sunt plictisită fără fel de fel
de gânduri care vin fără să vină
ca un firav răsad de pătrunjel
ce face plajă-n propria grădină
Sunt plictisită ca un ceas de ceas
ca un volum de-al meu de poezie
pe raftul cinci din saşe bun rămas
atât c-a fost din ce n-a fost să fie
Sunt plictisită ca o întâmplare
aproape vis aproape consumată
ca un bagaj uitat în baia mare
când baia mică este ocupată
Sunt plictisită ca un mărăcine
cu acu-n sus răpus de toropeală
iar dacă-ţi scriu şi mă gândesc la tine
e doar cât să nu mor de plictiseală

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Nu există stânci! V-am mai spus! Hărţile dumneavoastră sunt greşite... Intraţi în port... Aşa! Acum viraţi tare la dreapta... Fără emoţii. Aveţi prioritate... Aşa... Dreapta! Dreapta am spus! Acceleraţi... Perfect! Dreapta... Stânga, Centru, Centru stânga... Centru dreapta... Excelent... Dreapta...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să dăm...

Hai să ne unim şi-n pace să m-aştepţi la Primărie,
Cu-n buchet din toate cele şi-un bilet din ce-o să fie.
Cu priviri împreunate-n vin de zor şi până-n seară,
Să ne crească printre da-uri pofta noastră literară.
Să ne prindem în tăcere frunzuliţe verzi pe deşte.
Să ne pupe toţi de-a valma unde-o fi şi, creştineşte,
Şi primarul ce, degrabă, ne va duce-n Mănăstirea
Unde tu şi eu, de-o sută, vom pecetlui unirea.
Să ne cânte gospodarii până-or adormi cocoşii
Horă mare să încingă moşulicele cu moşii.
Să ne plimbe-aghiotanţii rânduri, rânduri cu bărcuţa
Şi-n costume populare să ne-mbrace doamna Uţa.
Să pozăm în grup şi solo cu berbecul la proţap
Şi din berea cea de casă să ne-ntrecem ţap cu ţap.
Prin ceaunul cu fasole să-alergăm de-o afumătură,
Pân' ne-om pierde câte unul, stan-grămadă, cască-gură.
Hai să ne unim degrabă până zorii ni se-ngână
Să ne dăm cu puncte, puncte, hai să dăm până răsună
Integrarea noastră-n datini, cu dorinţa absolută!
Să trăim reîntregirea, măcar azi, la ani o... sută.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Săruta-ţi-aş neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l aşez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veşnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ţi-aş cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ţi-ar ieşi jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungaţi de piază rea.

Descânta-ţi-aş cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos şi cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu şi mai mult! te-aş da pe spate,
Doar făcându-ţi loc, oleacă, uite-aci în... viaţa mea

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept în fiecare seară

Te-aştept în fiecare seară,
Cu sufletul mocnind de dor.
Pe-acel peron, din mica gară,
Te văd în orice călător.

Doar amintirile ca-n ceaţă,
M-aduc împinsă de-un miraj
Şi în obraji simt o roşeaţă,
Când vreun tren şuieră-n triaj.

Oriunde-n lume te-oi ascunde,
Eu te aştept ca-n alte dăţi.
Cât timpul macină secunde,
Încă mai sper să te arăţi.

Şi toamna şi-a întins covorul
Pândind al revenirii ceas.
Mi-e primenit de mult pridvorul,
Aştept şi-acult fiece pas.

Tren după tren, trece pe şine.
E toamnă, seară şi mi-e frig,
Numai iubitul meu nu vine
Şi-n suflet mii de spini se-nfig.

Te-aştept în fiecare seară,
Febril, şi-n orice călător,
Care-a trecut prin mica gară,
Te văd şi simt că mor de dor.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă-a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îţi trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos şi-mi ajungeai tomnatic
Şi-aproape stins... el, calul din dotare
Păştea prin veacuri oala cu jăratic.
Şi se făcea că mă faceam că-mi pare
Şi se făcea că îţi vorbeam peltic,
Îţi înnodam la colţuri un batic
Creştea în tâmplă semnul de mirare.
Şi se făcea... din pură întâmplare
M-am deşteptat.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare... -
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!