
Uscat ascuns
Toamna ascunsă în verde
Frunza a veni,.. nu crede.
Săltând bucolic printre vânt
Va plânge rece pe pământ...
Acum își răsfoiește
bucla, părându-i vara!
Că numai se și sfârșeste..
Dar bronzul arde că para.
Cenușe ce o să renască
Primăvara prea dorită,
Cu adierea s-a uimită
În privirea lumească.
Ce uită că prea uscată
Zărește lumea de-ndată!
Când verdele o părășeste
Și în țurțuri gândește
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Sunt...
Sunt adierea de dor
ce-ți răsfiră bucla
când tu deschizi in zor
fereastra sau ușa
și privești uimită
părându-ți-se că ai auzit o șoaptă
ce inima în fulgere o poartă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de vânt
Odihnește-ți ochii-ntr-o floare
Când privirea prea tare te doare...
Scufundă-ți palmele-n apă de vânt
Când lutul frige zălud aici pe pământ...
Zboară-n zările line a apelor
Când în nisip te adâncești, orbit...
Îmbrăcate-n haina curcubeielor
Când clepsidra sufletul ți la răcit...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei
In vară și primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...
Acum, rămași chilugi
Ca niște bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieții
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...
La anul vor reînflori
Și păsările vor veni...
Dar la ai noștri bătrâni
Uscați de viață prin azil
Cine se va mai și gândi...
Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduți in vânt
In toamna rece a vieții.
Vom ajunge toți pe rând...
Ca niste copaci chilugi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocțiu de dor
Vino tu... zâmbet arzător
In toamna zilelor,.. de dor
Lungește bătăia inimii
In echinocțiul verii.
Acum e ghemuită in ploi
Sub frunza amintirilor...
In echinocțiul toamnei
Cu bătăi prea scurte... de dor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de mir
Cade frunza sub petală
De cireș și un trandafir,
Adunând lumea năvală
Parcă ar fi un ochii,.. de mir.
Si un vânt fad de Golgotă
Il suflă, răsfirând gloata!
Ca pe o frunză uscată
Ce nu știe, care-i soarta..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă
Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...
Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...
Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,
Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...
In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,
Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...
Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...
Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...
Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?
Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fluturi în septembrie
Privește frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,
Și-o veni la primăvară
Să se așeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară
O șoaptă de răcoare
La om și zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Și in lut seva-o cheamă..
Să-și nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte
Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscați, fluturi..
Ce-au fost o viață, verzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântați-mi
Acuș o să plecați
Cântați-mi, cântați, cântați!
Graure privighetoare
Ciocârlie și tu soare!
Și tu frunză-n adiere
Și tu apă-n susure
Și iarbă-n doină verde
Și tu, da tu fluture
In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...
In iarna mea prea rece
Când șoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.
Cu neșfârșite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-nghețati fluturi...
Din coconul inimii
In turțurii-ntunecimii...
Nopților mele de vară
Făra șoapta ei de vatră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica

Comentează! | Votează! | Copiază!

La ea
O priveam cum citea
Și cartea-mi zâmbea
Cu privirea ei ascunsă
Ce tandru mă privea
Când nu eram atent
La ea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt bărbați ca otrava pentru sufletul unei femei și otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie și iarna te mușcă... aduni răni. Și apoi iar vine primăvara de te mângâie, și rănile te ustură... vara te arde și îți curge sânge, toamna și iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.
citat din Bianca Crăciun (13 februarie 2016)
Adăugat de Puffasss

Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetori șoaptă
Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Și-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..
Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Și acolo să rămână
Printre ale ei bucle
In păsări de șoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale
Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori șoaptă
Din vara cu clipe de tei
Culese de pe sâni tăi
Intr-o noapte rămasă
Tautuată pe sub pleoapă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei de povești
Câte stele am
înălțat din scrum
ce arde în mine
cu înțețiri de vânt
în gând
în scântei fluturi
nu am cum
să știu acum
când voi fi intuneric
o să-mi povestiți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie poezie
Ți-am împletit ie din vers
Cu borangic de stele cathars..
Și în roșu din al meu sânge
Pe fila ce făr' tine plânge.
Și cu fluierul condeiului
Doinesc cântec de metafore,
Purtând-o ascunsă timpului
Când te-oi zări printre sare...
A muntelui unde hoinăresc
Din inimă am să o dăruiesc
Lumea în ea să mi-o-nfloresc
Ascunzându-mă-n puf de păpădie,
Sa mă încălzesc de iernile
Din verile cu ninsorile...
Versurilor de păpădie
Hoinare făr' a ta ie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind privirea mea
Cusu gura cu muțenia primită
de la altii....
Și fiecare cuvânt durea crunt
rostit cu neîncrederea neîncrederii
de-a și crede...
Cum iarba in primăvara se teme
pentru al său verde..
In zloatele de umbre a iernii.
Și o priveam de pe o bancă
din mijloc de mlaștină
Cum doinea cu ochii dintr-un singur
diez de privire
Mai multe cuvinte spuse în multe zile...
Nebun am sărit prin al meu smârc
Numai eram broască țestoasă
Ea imi spunea cu clipire de gene
Că sunt cocostârc
Și am plecat cu ea
In cuibul cuvintelor pentru voi
Fără tâlc
Ce ea...
Le întelegea doar
Din ritmul dezordonat al condeiului
Privind privirea mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viața si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotație a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieții nu poate fi schimbat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Foale de meduze
Jocurile noastre sumbre
Ne ucid în carne de umbre
De meduze prea confuze
Arse egoismului-n duze
De crematorii de verde
Realului ce nu se mai vede
Sub măștile prea abisale
Vulcanice-n suflet, foale...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza și toamna
Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.
Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...
Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...
Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
în balade, rapsodii,
în povești pentru copii.
Ai doinit ades cu jale
la izvoare și pe vale.
Iar acum, așa deodată,
te-ai desprins în larg mirată,
galbenă și inutilă,
în mâini limpezi de copilă.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat

Comentează! | Votează! | Copiază!
În vineri
Nu-i ceață-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.
Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.
Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.
Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.
Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.
Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.
poezie de Gabriela Chișcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară și-nlăuntru
Stăm prea mult în afara noastră,
Singuri tragem obloanele, închidem ușile,
Umblăm bezmetici printre oameni,
Ne este team să intrăm
În interiorul nostru, preferăm ocolul,
Cercul perfect,
Iar sufletul nostru, ca un biet animal domestic
Dărâmă, rupe totul
În interiorul nostru
Până în ziua când cineva deschide
Ușile, ferestrele,
Bine ai venit, iubito.
Pământul nu arde, e rece,
Numai ființele vii ard
Ca niște făclii,
Unele ascund focul lor interior,
Altele ard precum Hus ori Giordano,
Tu, iubito, găsești în mine un rug,
Eu aud cum șoptești,
Focul arde, el arde, va veni și tăcerea
Pe-ntregul pământ,
Noi vom arde în stele,
Alături, pe rând.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!