Singuri mai trăisem cândva dar parcă ironia unei fărâme de hazard neînțeles îndrăznise abuziv să ne șteargă din gând această convingere. Dacă aș fi pornit în zbor spre o altă poveste, fără temeri și chibzuință firească poate vântul schimbării avea să-și întețească fiorul, frângându-mi aripile albe. Și cine oare, m-ar fi dorit așa cu sufletul palid, sluțit de lipsa mângâierilor? Cine m-ar fi păzit de mine în furtuna contradicțiilor apăsătoare?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cine ne-a zămislit
Nu știu cine am fost
Nici cine voi ajunge?!
Știu, doar, că vreau să fiu eu
Stăpânul meu, fără a mă minte!
Nu înțeleg, de ce cineva a glumit
Și gluma lui prins-a rădăcină:
Că dinozaurii ne-au plodit!
Probabil pe el, dar nu și pe mine!
Maimuțele toate supărate-s cumplit,
Priviți-le văzul pe față:
Cum de nimeni nu a priceput,
Că ele sunt de o altă rasă?!
Dar lebedele? Lebedele albe în zbor
Unite fiind pentru vecie,
Semeț li e zborul în dragostea lor,
Venit-au din neam de la cine?!
Vezi, vântul rău bate în nori
Cu ape spre munți în menire!
Lor cine le-a dat acest dor,
Tot niște monștri, ca mine?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să ne-ascundem lumina sufletelor într-un gând ușor de rostit. Graiul tăcerilor oarbe să curgă molcom fără vibrația orgolilor, fără temeri și necunoscut. Pentru o clipă cuvintele vii să ne fie poem frumos, în vidul regretelor. Acolo unde nici ispitele n-au pătruns, chiar dacă timpul le-a amestecat fiorul adânc în trecerea sa.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă acum ar mai putea să-mi vorbească, probabil că tata m-ar dojeni, m-ar sfătui și m-ar alinta... Poate că mi-ar spune din nou să trăiesc astfel încât să pot susține privirea oricui și să pot adormi noaptea cu sufletul împăcat că m-am purtat corect cu oricine. Și poate că mi-ar cere din nou să nu uit nicio clipă cine sunt, care este drumul meu și să nu las pe nimeni să-mi încurce planurile. vPoate că mi-ar spune să nu mă implic în războaie inutile și să nu răspund la provocările celor care încearcă să mă facă să decad de la calitatea de om... să aleg oamenii cu grijă...
citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fluturi" de Irina Binder este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Dacă sufletul ar putea scrie, oare cum ar începe toate poveștile? Dacă visele ar putea atinge oamenii cu vârfurile degetelor, printre dinți de clipă, la fiecare asfințit lacom, cine ar mai binecuvânta răsărituri? (...)
Andreea Palasescu (noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultam în tăcere șoaptele atingerilor tăinuite în surâsul unui gând rătăcit. Trebuia să te pierd ușor prin vâltoarea hazardului neînțeles fără să-mi fie dor. Dar cum să te alung? Îmi râdea sufletul când mă priveai...
Andreea Palasescu (11 septembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi lași sufletul. Ai înțeles? Nu-ți dau voie să faci abuz de orgolii surde, neputincioase, uneori sordide dincolo de principii și rațiuni. Nu-ți dau voie să pătrunzi în adâncul trăirilor, fără candore și urmă de grijă firească. Mâine pleci și risc să înflorească în pământul neputințelor mele, minciuni și sfidare. Fac curat și te dau afară fără regrete, abuziv și sincer, răspuns imediat acțiunilor tale negândite. Definitiv.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele
cum să nu întreb cum stă soarele agățat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoașterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbușesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc
chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aș găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracție oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
și dincolo de egal
așa cum fiecare fluture își poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am reușit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăși, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conținutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aș lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aș fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul și trupul Ei ar putea apuca. Iar sufletul și trupul unei fecioare sunt micuțe, mărunte, neputincioase, mediocre, iremediabil mediocre.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Locuiesc
la două blocuri de mine
da' mă resemnez repede
când mă întâlnesc
nu-mi vorbesc niciodată
am mândria mea
asta contează cel mai mult
în aceste vremuri complicate
ieri stăteam la aceeași masă
chiar pe același scaun
a fost de-a dreptul scandalos
îmi venea să-l apuc de guler
dar nu aveam nici mâneci la tricoul-maieu
să-i spun că eu sunt tu
însă ar fi culmea să iubim
aceeași femeie și s-o vizităm
în același timp
oare pe cine m-ar iubi?
te-ar iubi pe mine
sau m-ar iubi pe tine?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept răspunsul...
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?
Și cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra și... nimic.
Aștept minunea, o secundă
Mă-nvață cum să tac și tic.
De ce ezit, de ce m-aș duce
Să caut, poate, un răspuns?
Și mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Și mă opresc. De ce-am fugit?
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Soția: Dragule, dacă hoții m-ar răpi pe mine și pe mama, de cine ți-ar fi mai mult milă?
Soțul: De hoți...
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce m-aș mai trezi din vis dacă asta nu m-ar elibera de egoism? Culmea, tocmai nenorocitul de gând care afirmă asta este apogeul egoismului și a paranoiei lui "Eu știu". Oare chiar există pe suprafața întregului pământ vreo ființă umană care să îl fi pus cu Adevărat pe Dumnezeu pe primul loc și nu pe spurcăciunea de gând din capul lui care se dă drept Dumnezeu, și să poată afirma o astfel de trăsnaie? Pentru nenorocitul de gând dacă nu joci rolurile lui rătăcite, cum ar fi cel "mântuitor", de "părinte", DECI DACĂ ÎL PUI PE DUMNEZEU PE PRIMUL LOC TREBUIE SĂ FII TERIBIL DE EGOIST, nu-i așa? Nu spune Hristos: "Cine vrea să mă urmeze să-și lase familia (pentru că acolo nu-i decât frica gândului și lupta de gherilă) și să mă urmeze!" Așadar, oare nu tocmai faptul că nu știi cine și ce ești tu e tocmai apogeul egoismului? Pe asta gândul care vă hipnotizează, vă prostește nu o poate vedea, pentru că e atât de convins că rolurile lui separatiste și pline de suferință sunt și vin de la "Dumnezeu" că vă orbește și pe voi ca să nu vedeți că vin de la fricile lui cele mai abjecte toată ziua? De ce vrei să te chemi "om" și mai ales de ce te crezi superior viermilor? Pentru că și un vierme se reproduce dar nu scoate idioțenia că "E în numele lui Dumnezeu, sau că e lăsat de la Dumnezeu!"
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubirea...
"Isus este iubire."
(Goethe)
Cea mai mare frumusețe pe pământ
Țelul cel mai strălucit și sfânt
Cine are, cine poate al avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Glas pururea dulce și plăcut
Bunătate strălucită și sărut
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Orizonturi largi și orizonturi vii
Anii tineri cum sunt numai la copii
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.
Și furtuna prin iubire-i blând susur
Numai iubirea are chipul drag și pur
Nimenea, nimenea ca și iubirea nu-i
Doar iubirea, doar iubirea-i fericirea orișicui.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colonelul Zăvoianu a venit astăzi foarte îngrijorat. I-a spus camaradului Furdui că guvernul n-a renunțat încă la ideea suprimării mele. Că, dacă m-ar prinde, m-ar omorî. Că poate ar fi mai bine dacă aș pleca în străinătate. Eu înclin să cred altă părere: este mult mai bine pentru Mișcare să mor în Țară decât să trăiesc în străinătate.
Corneliu Zelea Codreanu în File de jurnal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu, străino?
Cine ești tu, străino?
Oare ce vrei de mă privești
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
își torc tăcut
amarul lor cuvânt...
Cine ești tu?
Și ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.
Cine ești tu?
Și fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
și-o ceață trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva
În vremea de demult
Când noi nu ne știam
Speram...
Să fii al meu
Să fiu a ta
Doar viața separa
Ceva...
Neînțeles atunci
De mine
De tine
În timp ne vom vedea
Cândva...
Drumul nu s-a unit,
Dar tot ne-am întâlnit
Poveste a avut sfârșit
Dar eu speram ceva cândva...
poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te-aș fi putut găzdui într-o poveste? Să-ți fie literele vii, senine și pline de înțeles ca o fărâmă de bunătate într-o lume aglomerată de rău infinit. Aveam să te scriu frumos, cursiv și lizibil pe margini de văzduh abisal, respirând atingerile goale, pierdute în deșertul uitării. O să ne treacă în fugă prin suflet iernile pline de alb și frigul viselor împlinite pe jumătate. Privirea ta atât de plină de întreg m-ar putea izbăvi de temeri, cucerindu-mă ușor și profund, aruncându-mi trupul în dorințe mocnite, absorbite treptat de poftă și dor. Ne vom strânge în brațe la început de februarie, tăcuți, plini unul de altul până la infinit. Poate adevărul de azi ne va fi ghid în ispite și drumul anevoios, împletit cu umbre de necunoscut.
Andreea Palasescu (26 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am spre cine
Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.
El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.
Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puțin, puțin mai mult sau toată
Eu nicăieri și niciodată.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!