Uşor mă dai pierzării, Doamne!

Mă dai pierzării fără vină
La MOIRA cea vicleană,
Când numai cu scuipat şi tină
Tu vindeci reaua rană.

Din lunga clipelor risipă
Vreau doar o clipă de răgaz
Să-mi sorb otrava pusă-n pipă
Şi lacrima de pe obraz.

MOIRA, MOIRA, cu chip slut
Ai primit încuviinţare
Ca să mă prefaci în lut
Şi-asta încă-n graba mare.

Te rog, MOIRA-n copârşeu
Intră şi arată-mi mie
Cum să stau şi apoi eu
Te blagoslovesc... în cuie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moira

Nu ştiu cum se face
de mi-am pierdut capul
într-un trup fără cap şi fără coadă
sortit pierzaniei
dar împlinit de neîmplinit...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oricare vară din oricare viaţă

Cu inima-n flăcări, macii roşii s-or stinge
Când vara nebună va-ncepe să ardă;
Petale din dor de murit mă vor ninge;
Rănitele vise, cărate-n brancardă...
.
Pustiu mi-este lanul, vipia e munte;
Chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară,
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
Îmi biciuie troiţa, topită-n secară.
.
Deodată firavă, timidă, suavă,
O floare-speranţă! E mult? E puţin?
Atât de albastră e mica enclavă
Ce apără calea-ntre jar şi ciulin...
.
Arcaşul din mine ia tolba cea veche
Săgeată cu zâmbet din nori - până-n tină!
Cu dalta sfărâmă-a durerii ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
Doboară-n cenuşă Moira cea hoaţă!
Deschide - în stânca lui Sisif - o poartă!
În oricare vară din oricare viaţă
E arsă doar rana! Durerea - e moartă!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu poţi!

Numai tu poţi să mă vindeci
de-a mea boală disperată
numai tu poţi să-mi fi cerul
ce mi-a fost furat odată

Tu cu zâmbetul tot timpul
tu cu carnea ta de fată
tu deloc amorezată
tu cu lampa pusă-n poartă

La fereastra ta adesea
vin din rătăcirea lumii
să-mi găsesc de dor aleasa
şi perechea mea şi-a lunii

Nu vorbeşti doar râzi prezentă
şi tăcerea parca-i surdă
eşti marea incandescentă
şi eşti fructa cea mai crudă

Tu cu mersul de nacelă
legându-te ca valul
tu ce-a mai frumoasă temă
şi lumina mea şi malul

Numai tu poţi să mă vindeci
c-o dulceagă sărutare
să mă iubeşti de se poate
tu cu focul tău de soare

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiece vară din oricare viaţă

Cu inima-n flăcări, macii - suav - se sting
când vara nebună începe să ardă;
Dar visele-mi - toate - intrate pe ring
nu vor să se dea cărate-n brancardă
.
Pustiu mi-este lanul, vipia mi-e munte;
chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară!
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
îmi biciuie troiţa, topită-n secară.
.
Deodată se-aude în liniştea gravă:
bătaia-mi din piept! E mult? E puţin?
De-acolo se-nalţă un zâmbet-enclavă
ce străjuie calea-ntre jar şi ciulin...
.
Arcaşul din mine ia tolba cea veche,
săgeata despică din nori - până-n tină -
al plânsului pui - din tălpi la ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
Doboară-n cenuşă pe Moira cea hoaţă!
Deschide - în stânca lui Sisif - o poartă!
În fiece vară din oricare viaţă
de vezi iar durerea - declar-o ca moartă!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de catifea

Mi te vreau în palma mea,
Unduioasă şi plăpândă
În amurg de catifea,
Gândul să mi-te pătrundă.

Să te simt... ca o leoaică,
În paharul meu de vin,
Desfăcând ultima gaică
Şi scăpându-mă de chin.

Mi te vreau dansând nebună
Într-o clipă de plăceri
Şi vibrândă... ca o strună,
Sărutarea când mi-o ceri.

Şi te sorb... dulce risipă,
Tandru, blând şi-ncetişor,
Fără grabă... fără pripă,
Înspre suflet... când cobor.

Mi te vreau... şi tu ştii bine,
Caldă... şi îmbujorată,
Trandafir sau mărăcine,
Vei fi veşnic... adorată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Paşii tăi trec prin
pădurea sufletului meu,
culegând lumina
clipelor de mâine.
Vreau să-mi atingi
crengile cu speranţă,
să mă-nalţ în visarea
cerului,
pe o aripa de uitare
să-mi aşez lacrima...

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteie ori tăciune

Visez ades că vreau să zbor,
Dar vai, nu pot doar c-o aripă
Şi-atunci speranţele mă dor
Că nu se împlinesc, o clipă.

Mi-e teamă, Tată, şi nu ştiu
De sunt lumină ori tăciune,
De vreau albastru sau pustiu,
Ori trai cu sfânta rugăciune.

Eu simt că vin furtuni curând,
Ce vor ascunde calea dreaptă,
Himere care-n noapte vând
Iluzii, fum, vicleană şoaptă.

Trimite-mi, Tată, sfântă cheie
Să mă dezleg de rea voire,
Căci sunt şi eu a Ta scânteie,
Şi-aspir spre pace şi iubire.

Apoi, de vrei, fă-mă izvor
Curat în lacrima ce-aleargă
Şi fă-mă, Doamne, norişor,
Lăcaş al ploii-n lumea largă.

Când ceasul va veni să zbor
Un înger să îmi dea aripă,
Spre Tatăl meu să plec uşor
Fără de teamă, într-o clipă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors din vis

am nopţi cu păduri de mesteacăn
sorb de sub coaja lor apă vie
în frumoasele primăveri de argint
ce mă încarcă cu energie vitală

întors din vis
mă faci să gust din viaţă
cu graba clipelor năpustite peste trup

nu-mi doresc suferinţa uitării
desprinderea de real
vreau să rămân cel care sunt
fără de margini şi sfârşit

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau durere azi

Azi, nici o durere nu vreau şi nu va fi,
Noaptea a trecut şi-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin şi las durerea toată,
Undeva în drum şi nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aş vrea ca în lumină să fie al meu chip
Şi zâmbetul să-mi spună că şi eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi şi azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere şi mult vânt
Şi lacrima mea să plece cu mult avant.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
şi zbor de inorogi cu cornul blestemat
şi corn fără de coarne, căci secetă a fost
şi secetă de ape cu ochi nedeocheat
şi ochi întors spre mare
şi mare fără mal
şi mare fără barcă
şi bărci fără pescar
pescari fără de pipă
şi pipă cu mult fum
şi fum li se ridică
în inimi este scrum
şi iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie şi ce moarte
pândeşte prin ruine...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre şi adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătişez
Te simt in tot ce ţin in palme

Numai vreau să-ţi ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colţ fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viaţă
Vreau tot timpul din univers

Şi tot nu mi-ar ajunge să-ţi spun cât te iubesc

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Lin alunecă sub gene şerpuielnica chemare,
Iarna vieţii se aşterne, biciuind şi cer şi mare,
Se aruncă-nspre tăcere valuri dantelate - spume,
Se aruncă-nspăimântată clipa-n cercuri de genune.

Stâncii care îngenunche - cruce fără chip şi nume,
În poeme-ndoliate, în eterna rugăciune,
Vezi zadarnic cum se plânge, cum se uită, se iubeşte,
Tot ce-i viu pe lumea asta, drumul vieţii părăseşte.

Lut setos de întuneric, stele-n tină aruncate,
Când demonic, când feeric, în ale uitării şoapte,
Calc tăcut pe vreascuri ude de a lacrimii corvoadă
Şi sunt lacrima ce curge, încă, fără să se vadă.

Spaţiul care leagă lumea de etern şi neuitare
Se dilată, se comprimă, se frământă, plânge, doare...
Viaţa-i numai o secundă între două viduri, vad...
Îngenunchi pentru o clipă, stea la tâmplele-i să ard.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La externare

Chiar şi-o ţigară, fie ea şi Kent,
De-o mai aprinzi, nu-ţi gatantez o clipă!
Intră la grijă bietul pacient
Şi îngrozit, fumează numai pipă.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-ne răgaz

Timpule, mai dă-ne răgaz
Nu doar să stingem, ce-am aprins cu gaz.
Să facem şi ce n-am făcut,
Când credeam că până la punct,
A mai rămas spaţiu destul.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să numărăm orele pe ceas,
Să trecem şi prin ce n-am trecut,
Din spaţiul de confort,
un salt în necunoscut.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să ne "împiedicăm" de ambalaj,
Să privim şi ce n-am privit,
Fiind orbi de strălucirea
Unui bling-bling.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să punem virgula unde am rămas,
Nu doar puncte-puncte,
Când între distanţa de la A la B,
Întâlnim doar necunoscute.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Din scutul tăcerii să prindem glas,
Să apărăm ceea ce iubim,
Să avem bunătatea, ca şi monedă de schimb,
Convertită într-un zâmbet pe chip.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să mai putem face popas,
La locurile ce prindeau glas,
Nu doar într-o fotografie,
Să nu pierdem şi culoarea din noi,
Să fim doar pagini de tipografie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia şi vindecarea

Te vindeci de tahicardie,
De gută, lepră, miopie,
Te vindeci de reumatism,
De cancer şi de cretinism,
De cataractă, glaucom,
Te vindeci şi de adenom,
De boli mintale, sodomie,
Cu vârsta şi de gelozie,
Dar nu vindeci de prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu lacrima plina de amar...

Tu lacrima plina de amar,
De ce te nasti iar in ochii mei?
De ce nu ma intrebi macar,
Daca vreau sa-mi atingi obrajii grei?

Imi doresc sa nu-ti mai simt raceala,
Si martora mi-e neputinta....
Ascunzi in tine durerea, regretul, indoiala...
Tu reprezinti insasi suferinta.

De pe chipul palid te-am sters de atatea ori,
Dar ai lasat in urma ta otrava.
Zi de zi pe obraz mi te strecori,
Si sfarsesti alunecandu-mi pe barba...

poezie de Cioara Andreea (26 martie 2008)
Adăugat de Cioara Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbeşte, Doamne, de mă scapă Psalm 143

Grăbeşte, Doamne de mă scapă
Şi nu-mi ascunde faţa Ta
Că aş ajunge-atunci în groapă
Cu cei ce nu se pot scula.
Mi se topeşte duhu-n mine
Când vreau în braţe, Doamne sfânt
Să Te păstrez ascuns mai bine
Şi să mă satur de Cuvânt.

Grăbeşte, Doamne, de m-ascultă
Mă-nvaţă voia-Ţi s-o-mplinesc
Şi dă-mi din bunătatea multă
Să pot pe toţi să-i răsplătesc.

Şi nu intra la judecată
Cu oamenii şi robul Tău
Că nu e nimeni fără pată
Şi nimeni să nu facă rău.

Arată-mi Calea, mă-ntăreşte
Când lacrima mi-e pe obraz
Vrăjmaşul meu îl nimiceşte
Mă scoate, Doamne din necaz.

poezie de Adriana Cristea (22 mai 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

... o, scar-a mării ce te pierzi în cer
şi construită pentru mine-n mod special
ca să mă rupi de-aici din nicăieri
şi să mă duci direct în ideal

aşteaptă-mă o clipă. Vreau să-mi iau
să-mi iau valiza mea cu manuscrise
şi mai aşteaptă-mă o clipă să mai stau
pe prima-ţi treaptă rezemat de vise

apoi mă voi urca încetişor
cum urcă toată lumea nişte trepte
spre unicul şi veşnicul izvor
şi de lumină şi de lumi.
Mai drepte...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de lacrimă

rustic privesc
clipele ce-au rămas agăţate şirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalţat pe drumul către stele.

recompun un zâmbet şi-o sărutare
scrisă albastru pe scoarţa inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.

sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n aşteptarea iertării.

nu doresc decât clipa
când
un pas va fi de ajuns
să înconjur tot pământul.

vreau să trăiesc poate doar clipa
când
lacrima mă adoarme
cu susur de valuri.

vreau să ştiu doar clipa
când
un nor va fi de ajuns
să-mi îngroape fiinţa...

vreau să sărut doar un pas
rămas în lume
cȃnd
mă va plânge lacrima
din trupul unui nor...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!